Let’s get going again!
It was about time to revive this blog. From scratch and less “bloggy” than before. On a planet subdued by Facebook and by sites like Medium, ranting almost daily is not a lucrative business—unless you’re actively trying to monetize your blog.
By the way, it’s now ludditus.com, although beranger.org is going to work too for at least one year.
I have actually decided to write a book as ePub and Mobi. Instead of wasting my time with scattered diatribes on various topics, it’s much better to structure past, present and future ideas on “how broken this planet is” in a limited number of chapters that would hold a reasonable number of topics, thoroughly but as succinctly as possible explained.
The project is still a bit ambiguous, despite some obvious ratiocination from my part. It goes without saying that it must be in English–which is not my mother tongue, but it’s the nowadays lingua franca–and without the polemical and sometimes offensive language than a blog can include. I opted for the AmEn spelling and punctuation, which includes e.g. the lack of spaces before and after em-dashes–like so–and the illogical inclusion of the comma and of the final dot inside the “quotes.”
I can only hope I’ll be able to find the motivation to complete it. So far, and despite the support of some good apps, collecting and organizing the bits of information is tedious enough to discourage anyone but Lieutenant Commander Data; and I’m still not sure why I’m doing it. It’s not like I’m such a famous person that people would rush into getting my e-book. (I suppose a printed on-demand edition could also be arranged for, but I guess either of Lulu.com and CreateSpace imply some initial costs.)
At the same time, I’d like to restore in some form the list of Android apps I’d rather recommend. The best thing to do it is to split them in several blog posts–each one covering a single app category–then listing all these posts in a page. This would take some time though, as I’ll have to reassess my opinion on a number of apps, and also to decide what apps are worth being recommended.
Oh, I also wanted to develop a couple of Android apps, but this laptop doesn’t help me much, and neither does my Alzheimer’s (just kidding). Maybe this will come too.
Actually, everything is going to take time…
Good to have you back! 🙂
So my RSS reader did not lie to me. Good to have you back, once again! Been sticking around since v3-ish and would probably buy that book, too.
Glad to hear from you!
Dacă tot te apuci de scris o carte (o idee deloc proastă, tu fiind oarecum deștept), tre’ să ai un SUBIECT.
Care-i subiectul tău?
Anticapitalismu’?
Liberalismu’?
Berangerismu’?
Propune un subiect, să ne dăm cu părerea.
Blegoo, știu că nu mă iubești, dar fiind și tu întrucâtva deștept, treacă de la mine. Tema este că planeta este futută din cauza imbecilităților de tot felul, de la corectitudinea politică planetară și birocrația UE, trecând prin stufoșenia legilor care face ca nimic să nu fie clar și ușor (iar procesele să dureze la infinit), și ajungând la globalizare (cu mutarea producției materiale în Asia), consumerism, corporatism și alte -isme care nu sunt socialism/comunism. Bașca islamism. Oricum există pe de o parte o lipsă de viziune cruntă în orice se întreprinde la nivel politic, oriunde în lume. Iar Occidentul e decrepit, parcă trăim ultimele zile ale civilizației. Uită-te și tu cum în Franța teroriștii își fac de cap, pentru că nu poți spune lucrurilor pe nume, că vine justiția să te acuze de incitare la ură de rasă (deși islamul nu e o rasă). Teroriștii îi hăcuie pe ăia, iar lor le e groază de… Frontul Național! Dar planeta pe care Pokémon Go prinde în câteva zile, dar nici o idee bună nu poate căpăta momentum… Iar un BREXIT creează isterie, căci nu se poate negocia nici un tratat de schimburi comerciale decât DUPĂ ieșirea definitivă din UE, cum ar veni 2 ani pentru ieșire plus 5 ani pentru negocierile post-exit, căci birocrația nu poate face altfel, așa e regulamentul (de parcă D-zeu l-a făcut). Oamenii care ne conduc sunt bolnavi la cap. Planeta părea că are un viitor strălucit la 1900 toamna, și s-a văzut ce a urmat (un război mondial, o revoluție bolșevică, o depresiune care a creat colateral și condițiile pentru un al doilea război mondial…); acum nu pare că are cine știe ce viitor, deci mă aștept la ce e mai rău. Dar nu-i bai, câtă vreme americanii interzic paharele prea mari de Coca-Cola, britanicii impozitează zahărul din soft drinks, europenii reglementează castraveții și bananele, și toată planeta folosește becuri economice (în timp ce în supermarketuri poți face sciatică de la vitrinele frigorifice deschise care irosesc 90% din energie), totul e bine, nu avem motive de îngrijorare.
Problema e că mi-e greu să grupez ideile în capitole și subcapitole. Sunt atâtea „defecte” pe lume — atenție, vorbesc de lucruri care stau astăzi mai strâmb decât stăteau la 1900 sau 1920 sau 1950, nu „nedreptăți” eterne, că nu pledez pentru comunism! — că aș putea scrie „1001 de prostii planetare”, dar ar trebui să le grupez cumva în ceva de genul „Ocolul Pământului în 80 de povești cu proști”.