Sfigmomanometre se cheamă ele de fel, dar cine dracu le mai zice așa? Oricum, dacă tot mă găsesc în patrie, și tot voi da exemple concrete cu relevanță națională, m-am hotărât să scriu această postare în română.

Necesitatea

Odată cu vârsta, am constatat că nu mai sunt mulțumit de funcționarea echipamentelor din dotare. Tensiunea este uneori oscilantă, și în genere ar putea fi mai mică, în special diastolica (când treci de la 120/70 la 120/80 înseamnă că s-au rigidizat arterele, nu?). Pulsul este de asemenea mai mare decât ar fi ideal, situându-se frecvent în intervalul 90-110 în absența vreunui efort și a stresului; cred că mai degrabă 60-70 ar fi fost normal. Să zicem că pulsul s-ar explica și printr-un metabolism bazal ceva mai mare, ceea ce mă ajută să nu mă îngraș mai mult, dar din păcate „ajută” și la transpirație. Nu am putut identifica sursa unor episoade neașteptate de somnolență; am încercat să le pun pe seama unei reacții insulinice de tip hipoglicemie postprandială, dar m-am înțepat de pomană vreo doi ani de zile, nu am găsit valori anormale ale glicemiei. (A se vedea cărțile diliei de Jessie Inchauspé în acest sens. S-au tradus în enșpe limbi.) În fine, analize destul de amănunțite ale sângelui (am uitat din păcate de cortizol, B12, și altele, dar de pildă la tiroidă s-au testat și anticorpii anti-tiroidieni, ca să fim siguri) nu au constatat nimic deosebit, cu excepția unui colesterol de 204 și colesterol LDL de 134. Mai rău, în ciuda unui consult cardiologic cu EKG și eco-cardiografie, nu s-a găsit nimic anormal. Și totuși, nu sunt mulțumit de cum mă simt. Știu că îmbătrânirea vine în etape, cu praguri, nu liniar, însă recent simt că ceva s-a schimbat brusc și inexplicabil, de pildă am început să am frig în degetele de la mâini, ba chiar să trebuiască să mi le dezmorțesc. Eu eram ăla căldurosul, care umbla fără mănuși iarna dacă sunt peste minus șapte grade, mă-nțelegi. Și deja după al treilea vaccin Comirnaty din ianuarie 2022 mi se pare că sunt într-un fel de sindrom „long vaccine” similar cu „long COVID”: dificultăți de concentrare, un fel de ADHD tardiv, de-astea. (Cardioloaga: „să știți că am mai avut pacienți care mi-au spus asta!”)

Totuși, mă mai supără lipsa de trustworthiness and dependability (dacă nu e un pleonasm deja) a căcaturilor ăstora de tensiometre de cinșpe euro bucata. Este adevărat că tensiunea arterială „oficială” este cea care se măsoară la braț, nu la încheietură. Și că, se pare, la încheietură este relativ normal ca tensiunea măsurată să fie ceva mai mare, chiar dacă încerci să ții aparatul la nivelul inimii. Dar indicațiile tuturor aparatelor de măsurat tensiunea la încheietură au fost adesea și în mod aleatoriu aberante. Ultimul aparat de 20 de euro cu măsurare la braț dă valori mai plauzibile, dar aflat în patrie m-am lovit de inconstanța aparatelor de măsurat la încheietură. Aveam și o vechitură Orion (atenție, nu Omron!) din 2014 care măsoară la braț, dar pare complet dus cu pluta: măsoară mereu valori care variază foarte puțin în jurul unor valori care nu par corecte, gen între 108/88 și 118/92. Ăstimp (de ce cuvântul nu e în dexonline?), la încheietură tensiunea măsurată variază; nu epocal, dar plauzibil.

Problema cu jegurile astea e că nu le poți verifica: nu există etalon. Știți cum se validează drăciile astea? Uitați-vă aici la Omron M6: se folosește ca referință un sfigmomanometru cu mercur, singurul care nu se decalibrează în timp! Am făcut cunoștință cu un astfel de aparat acum aproape 40 de ani, la Școala Generală nr. 75: arăta mai bine decât chinezăria asta (cred că era montat pe lemn), era antic, dar era fiabil! (O lectură simpatică: A Study on Sphygmomanometers.)

Deci dincolo că tensiometrele automate de braț sau de încheietură se pot decalibra după 2-3 ani, nici măcar nu poți ști dacă ce au indicat este corect când aparatul e nou! Mercurul fiind interzis civililor obișnuiți și în termometre, iată-ne condamnați să cumpărăm în prostie rahaturi chinezești pe care nu le putem verifica. Citisem că unii americani au câte 2-3 tensiometre, și când unul pare că începe să bată câmpii, mai cumpără unul. Dacă și ăla face notă discordantă, îl returnează și cumpără altul. Problema este că, și la interval de câteva minute, tensiunea arterială poate varia, în special la indivizii care au tendința să manifeste oscilații mai pronunțate ale valorilor.

Die Auswahl

În Germania, ca și în supermarketurile românești de inspirație teutonă, mărci precum Medisana, Sanitas, Beurer sunt de zeci de ani lideri pe piața dispozitivelor grand public. Studiind piața actuală din patrie, am constatat că online se găsesc vreo 200 de „mărci” (aiurea, cel mult o duzină de chinezi le fac pe toate), dar în același timp există un cult aproape religios al mărcii Omron. Marca este de renume, nu zic nu, dar unii ar jura pe Omron ca pe ochii mamei lor. Măi, să fie. Nu-mi plac cultele religioase. (Apropo de importanța popularității: marca bulgărească Sendo a câștigat în sondajele făcute în România printre cumpărători, după cum am aflat din campaniile agresive de pe Facebook. Ce o fi apreciat publicul: culoarea verde, sau disponibilitatea în farmaciile Dr. Max? Te pomenești că s-o fi organizat și vreo tombolă!)

După mine, Omron, Microlife, și Veroval by Hartmann sunt mărci cam la fel de serioase. Este adevărat că doar prima este japoneză, dar nu m-au încântat prețurile pentru modelele Omron care sunt un pic mai răsărite. Totuși, toate sunt Made in China, nimic nu este Made in Japan!

Ce înțeleg prin „mai răsărit”? De pildă, să detecteze aritmiile. Sau, și mai deștept, să aibă două indicatoare: de aritmie generică, și de fibrilații. Nu că ar fi de maximă încredere astfel de detecții. Nu există un standard pentru metoda utilizată, care de altfel nu beneficiază de nici o certificare, fiind cu totul indicative. Citisem undeva că aparatul afișează „aritmie” când observă ceva de genul „variație cu 25% a frecvenței pulsului pe durata măsurătorii”. Complet din burtă.

Am folosit totuși aparate care ocazional suspectau aritmii. Uneori mi se părea plauzibil, alteori nu. La examenul cardiologic recent, deși eram stresat ca la un examen, cu pulsul și tensiunea ridicate (probabil de la vasoconstricție) și cu senzație de cald spre transpirație, deși temperatura era plăcută, nu mi s-a detectat nimic. Iar ca să port un Holter de EKG, cum mi s-a sugerat… într-o altă viață.

Ce am descoperit întâmplător

Tot săpând, investigând și bombănind cu privire la prețul diverselor modele, și la lipsa de încredere pe care o aveam în absolut toate (apropo, cele cu manometru și pompă în formă de pară, la care ai nevoie de un stetoscop, sunt niște chinezării încă și mai odioase: dincolo de calitatea execrabilă a materialelor, manometrul ăla nu e mai precis decât unul folosit la umflarea anvelopelor auto, ba chiar poate fi mai nașpa!), am mai aflat un aspect care îmi era străin.

Știați că majoritatea aparatelor electronice de măsurat tensiunea nu folosesc același principiu cu cele bazate pe stetoscop, adică nu folosesc metoda auscultatorie, zisă a zgomotelor Korotkoff?

Metoda utilizată este cea zisă oscilometrică, care funcționează astfel:

Unlike auscultatory BP measurements, which estimate the SBP (systolic BP) and DBP (diastolic BP) by identifying the onset and disappearance of Korotkoff sounds, oscillometry calculates BP by measuring a series of small pressure pulses while the cuff pressure is increased to or decreased from above the SBP to DBP (Figure 1). There is no specific oscillometric pulse that correlates with SBP or DBP or with the first or last Korotkoff sound. OBP measurements are determined by analyzing the amplitude of the series of oscillometric pulses and calculating SBP and DBP. Each manufacturer of OBP monitors uses its own proprietary algorithm to calculate a patient’s SBP and DBP. …


When the cuff is inflated on the patient’s limb and the artery is partially or fully occluded, pressure oscillations created by the expansion of the arterial wall during each heartbeat are sensed by the cuff and measured by the device’s hardware and software. The pressure oscillations are very small at cuff pressures above SBP and then increase in amplitude as the cuff pressure reaches MAP (mean arterial pressure). The pressure oscillations then decrease as the cuff pressure decreases from the patient’s MAP to pressures below DBP.


Figure 2 shows a typical set of oscillometric pulses from a healthy adult during the deflation cycle of an oscillometric monitor. The amplitude of the oscillometric pulses start out at less than 1 mm Hg, then increase to approximately 3 mm Hg at the midpoint of the curve, and finally decrease to less than 1 mm Hg at the end of the curve. Once the cuff deflation is completed and the recorded oscillometric pulses are processed, an envelope curve is created using the amplitude of the pulses.


The envelope curve in Figure 3 shows the oscillometric pulse amplitude on the y–axis, with the pressures corresponding to the amplitude of the pulses in Figure 2. The x–axis is the cuff pressure for each specific pulse. The curve in Figure 1 shows the relationship between cuff pressure and time. This allows each oscillometric pulse in Figure 2 to be referenced to a cuff pressure. The envelope curve is the basis for the calculations used to determine SBP and DBP. As the envelope curve is followed from left to right, the pulse amplitude increases as the cuff pressure decreases from 140 mm Hg to approximately 90 mm Hg. The peak of the envelope curve is the point of maximum pulse amplitude; as discussed above, this cuff pressure correlates with MAP. As the cuff pressure continues to decrease, the envelope curve falls as the oscillometric pulses decrease in amplitude.
Each manufacturer has its own proprietary algorithm to determine SBP and DBP. Some manufacturers use pulse amplitude based on a percentage of the maximum amplitude, while others use the slope of the rising and falling portions of the envelope curve to calculate SBP and DBP, respectively. Many manufacturers use a combination of calculations based on the slope of the curve and amplitude of the pulses. The basis for these calculations typically uses empirical data collected on large populations.
Some medical conditions, such as diabetes, renal failure, and peripheral arterial disease, change the properties of arterial function and can pose particular problems for OBP readings. To overcome these problems, manufacturers need to consider large patient populations when developing their algorithms. Significant differences between populations such as adults and children may also pose problems for some oscillometric algorithms, and some algorithms may not be properly validated for hypertensive or hypotensive patients. Unfortunately, many poor algorithms will not perform well on the populations that have the greatest need for accurate BP monitoring.

Așa e că nu ați înțeles nimic?

Ce am reținut eu este că măsurarea prin metoda oscilometrică este foarte dubioasă. De aceea măsurarea clasică e sfântă. Dar acum pricep și de ce unii producători de renume (Omron, Hartmann) se laudă că aparatele lor (sau unele dintre acestea) sunt certificate și pentru pacienții diabetici: algoritmii lor sunt validați că ar conduce la erori sun toleranțele admise și pentru cazurile care sunt problematice pentru această metodă de măsură.

Enter Veroval Duo Control

Pentru că Omron mi s-au părut cam scumpe for what they are, mi-am zis să trec la numărul doi de pe listă, Hartmann. Inițial, căutam aparate care să detecteze separat fibrilațiile atriale și aritmia generică, cum ar fi Veroval Compact BPU22 sau Veroval Compact+ BPU26 (cu Bluetooth), dar acestea folosesc strict metoda oscilometrică. Dar modelul Veroval Duo Control folosește ambele metode, Korotkoff și oscilometrică, pentru a asigura „valori exacte chiar și în prezența aritmiei cardiace”, și asta fără a face media între măsurătoarea prin cele două metode! Metoda de bază este Korotkoff. „În cazuri rare, sunetele pulsului sunt atât de slabe, încât nu pot fi detectate folosind metoda Korotkoff. În aceste situații, tehnologia Duo Sensor va afișa valori determinate conform metodei oscilometrice, bazată pe undele pulsului și nu pe sunete.” (Pe ecran se va indica acest lucru.) În plus, modelul este „recomandat de Societatea Britanică de Hipertensiune (BHS) pentru monitorizarea pacienților cu fibrilație atrială, datorită metodei stetoscopului”, chiar dacă nu distinge între formele de aritmie, adică nu evidențiază separat fibrilațiile!

Până la urmă, mi-am zis că precizia și fiabilitatea determinărilor sunt mai importante decât să am două indicatoare pentru forme diferite de aritmie.

Mai rămânea o problemă: de unde să-l achiziționez? (Adică să-l cumpăr, dar sună mai elegant, nu?)

Și nu era vorba doar de preț. Am mai descoperit ceva pe situl farmaciei Tei, care by design specifică data expirării lotului curent la fiecare produs. Ei bine, ați mai auzit de aparate electronice cu dată de expirare? Metrologică, da, se poate. Dar pe astfel de tensiometre digitale nu este inscripționată nici o dată de EXPIRY, BEST BEFORE, USE BY, de-astea.

La data consultării, Tei avea de pildă două loturi de Veroval Compact+ BPU26, primul cu „Data expirării: 30-08-2025”, iar al doilea cu „Data expirării: 30-12-2027”. BPU22 avea „Data expirării: 01-05-2024”, cam apropiată. Iar Duo Control avea „Data expirării: 31-05-2025”. Nebunie.

Pentru că BPU26 este un model mai recent, am presupus că farmacia Tei adaugă 5 ani la data fabricației de pe lotul respectiv, doar ca să aibă nu doar o dată de afișat, dar și ca un indicator al vechimii stocului. Deci lotul cu expirare în decembrie 2027 putea fi produs în decembrie 2022. Dar Duo Control era atunci fabricat în mai 2020, deci cam vechiuț (modelul a fost lansat în vara lui 2018, deci e plauzibil).

Și pentru că la ei costa 355 lei, redus temporar în Q4 la 319.50 lei, am preferat să-l comand pe eMag, vândut și livrat de Farmacia Primăverii din Satu Mare, la 274 lei („ultimele 3 produse” în clipa în care scriu). Am primit un aparat fabricat pe 2022-03-12.

What next?

Singurul dezagrement este că software-ul lor pentru Windows este o porcărie totală, ca 99% din soft-urile germane. Dar așa sunt și 99% din soft-urile britanice, 99% din soft-urile franțuzești, 99% din soft-urile italienești, 100% din soft-urile japoneze. Ergonomie ca dracu, bug-uri, căcat. Nu mă obligă nimeni să le folosesc, e drept.

Graficele nu mă coafează:

Lista arată ca un cur:

Cam așa arătau softurile prin 1998, dar concepute pentru o rezoluție de 640×480.

PDF-ul este cretin, dar permite să se observe un bug: măsurătorile de la 19:06 și 18:25 sunt făcute „in the evening”, dar la 20:08 și 21:14 nu mai este seară! Ce este atunci?!

Exportul în XLSX are, ghiciți ce? Alt bug. La măsurătorile la care indică „te-ai mișcat, boule!”, în loc să ignore măsurătoarea, aparatul o păstrează, dar fără indicatorul de „om care stă liniștit pe scaun” (în speță, nu doar că m-am mișcat, dar i s-a părut că am aritmie, doar că măsurătorile când te miști nu-s fiabile). No problemo, doar că în XLSX în astfel de situații uită să pună un separator de coloană, iar „indicatorul de neliniște” (NO, adică nu e) apare în coloana de temperatură! Fute-m-aș

Ce am aflat de la Veroval Duo Control by Hartmann?

To be honest, not much. Dar câte ceva tot am stabilit:

  • Că aparatul ăla vechi din 2014 bătea câmpii la greu.
  • Că aparatele de măsurat la încheietură indică foarte des tensiuni mai mari decât la braț (observasem și cu alt aparat recent de braț), iar măsurările la încheietură sunt oricum mai instabile decât cele de la braț. Fiind o zonă „mai periferică”, să conteze o eventuală circulație periferică mai proastă, sau o vasoconstricție periferică, eventual a arteriolelor? (De elucidat.)
  • Că diferențele între măsurarea la braț și cea la încheietură sunt asimetrice: sistolica mai mare, diastolica mai mică, gen 123/84 vs 133/74. (Dar aparatul de încheietură nu știe de Korotkoff.)
  • Că nu întotdeauna când mi se pare că am o aritmie chiar am. De obicei am doar pulsul ridicat, dar suficient de stabil.
  • Că, bineînțeles, când am o cefalee sau o migrenă de cele mai multe ori e de la o tensiune prea mică, nu prea mare! (Prea mică față de referențialul meu, se înțelege.)
  • Că la 20-25 de minute de la consumarea unei cafele tensiunea nu îmi crește decât foarte puțin, mai puțin decât mă așteptam.
  • Că tensiunea sistolică este mai mare când sunt obosit.
  • Că tensiunea sistolică nu crește niciodată catastrofal de mult (cu excepția cazurilor de trac: vizită la medic, examen, interviu, dar am învățat să recunosc simptomele), chiar dacă mereu am măsurat condițiile din momentul respectiv, fără a respecta indicațiile lor aberante (să te odihnești 5 minute înainte de măsurare, să nu bei cafea în ora de dinaintea măsurării), căci tocmai valorile reale pe care le pot avea mă interesează.
  • Că tensiunea diastolică este cea care mă supără mai mult, sugerând o rigidizare a vaselor de sânge (ateroscleroză). Căci dacă tensiunea sistolică scade la un moment dat cu 25%, dar cea diastolică doar cu 15%, presiunea pulsului scade, ceea ce nu e grozav. (Exemplu, 109/80 sau 101/76 față de 130/85.)
  • Că în genere nu am tensiunea chiar atât de proastă, dar pulsul este în mod curent prea ridicat.

Am mai descoperit ceva, dar pentru asta este necesar un interludiu.

Meet Nattokinase

În explorarea teoriei mele cu privire la puseurile de tensiune care ar putea fi date și de un sânge mai gros decât ar trebui, mai ales că o cură de ginkgo și păducel (ambele vasodilatatoare) a avut efect nul, am descoperit o drăcie japoneză numită Nattokinase sau Nattokinază.

Fibrinolitic înseamnă trombolitic, adică dizolvă cheagurile de sânge deja formate în vasele de sânge; de comparat cu clasa anti-tromboticelor, care doar previn coagularea excesivă a sângelui, și care sunt de două feluri: anticoagulantele (cum ar fi heparina și warfarina) și antiplachetarele (cum ar fi aspirina).

Bine, că Nattokinase ar fi și antiplachetar, se zice. Ar mai combate ateroscleroza, reducând trigliceridele și alte lipide. Nu este un medicament, dar provenind din ceva ce japonezii mănâncă de o mie de ani, și având în vedere că e țara cu cei mai mulți centenari (cca. 74 la suta de mii, cam 92.000 în total), o fi bună la ceva chestia asta!

Un studiu clinic la care au participat 1062 de persoane a constatat că nattokinaza, în doză de 10800 FU/zi, a gestionat în mod eficient progresia aterosclerozei și a hiperlipidemiei, cu o îmbunătățire semnificativă a profilului lipidic și o reducere a grosimii intima-media a arterei carotide și a dimensiunii plăcii carotide. Studiul a constatat, de asemenea, că nattokinaza a fost mai eficientă la subiecții care fumau, consumau alcool, aveau un IMC mai mare, făceau exerciții fizice regulate sau care au administrat vitamina K2 și aspirină împreună cu nattokinaza. Nu au fost înregistrate efecte adverse notabile asociate cu utilizarea nattokinazei. (Același studiu aici.)

Mai puteți citi despre drăcia asta pe Verywell Health, și pe WebMD, atât într-o prezentare generală, cât și în forma lor clasică, cu șapte tab-uri. Aruncați un ochi și pe cele 65 de recenzii!

Eu m-am oprit asupra variantei oferite de Zenyth, de 2000 FU. Tot ei au și un produs mai complex, VasoProtect, dar acesta conține doar 1000 FU nattokinază, de aceea se recomandă 1-2/zi. Revenind la „Nattokinase 2000 FU by Zenyth”, prețuri mai bune sunt la Tei și eventual pe eMag.

Din reclama oficială:

Nattokinase 2000 FU este recomandat ca protector al sănătății vasculare, prin reducerea riscului formării trombilor, restabilirea funcției și elasticității endoteliale, reducerea inflamației și restabilirea unei circulații eficiente la nivel cardiovascular, pulmonar, cerebral, renal, hepatic, genital, ocular, muscular, întrucât îmbunătățește fluxul și fluiditatea sanguină și reglează procesele de coagulare sanguină.

O capsulă de Nattokinase de la Zenyth conține 2000 FU (unități fibrinolitice sau unități de digerare a fibrinei). Această cifră exprimă puterea enzimei de a digera fibrina, care alcătuiește cheagurile de sânge.

Nattokinaza este recomandată persoanelor care suferă de hemoroizi, varice, polipi nazali. Poate fi de ajutor în bolile cardiovasculare, tensiune mărită, recuperare post-accident vascular cerebral, angină pectorală, tromboză venoasă profundă, ateroscleroză, circulație periferică defectuoasă.

Nattokinaza poate contribuie la reducerea durerii și inflamației, în fibromialgie, oboseală cronică, endometrioză, spasme musculare. Poate fi folosită, de asemenea, pentru reducerea mucusului de la nivelul aparatului respirator, fără a usca mucoasele.

Atunci când este administrată într-o doză de 2.000 de unități fibrinolitice zilnic, timp de două luni, s-a demonstrat că nattokinaza are efect anticoagulant, ocupându-se de scăderea nivelurilor de fibrinogen. De asemenea, în cazul călătoriilor pe distanțe lungi și nu numai, nattokinaza reduce edemul picioarelor și dizolvă eventualele cheaguri de sânge apărute.

A se ghici ce am constatat încă de la prima capsulă de nattokinază? Am observat că reduce tensiunea arterială pentru cel puțin câteva ore după administrare! Iar după o lună de zile, cred că pot spune că nu mai am valori extreme de tensiune.

Totuși, TA măsurată la încheietură rămâne, sau așa crede aparatul (metoda oscilometrică e cam dubioasă), foarte des, mai mare decât cea măsurată la braț. Deci un mister persistă.

Și am mai constatat ceva în ultima vreme, mai ales de când s-a terminat vara: uneori, când bag degetul în pulsoximetru, nu mi-l vede! Trebuie să-l frec energic astfel încât să stimulez circulația, și apoi îl vede. Nu am mai pățit asta niciodată în trecut! Ba în plus, deși nu suport căldura și transpir ușor când temperatura este peste 24 de grade, când am în casă 18-19 grade, mi-e frig la degete! Iarăși, total anormal, eu fiind ăla care umbla iarna fără mănuși dacă temperatura nu este foarte negativă… În fine, cred că tot aici pot încadra și sentimentul de ușoară amorțeală a mâinilor, care se cer „dezmorțite” periodic. Circulație?! Dar toate analizele sângelui au ieșit bune!

Cum nattokinaza nu a rezolvat aceste manifestări recente, mi-a rămas să suspectez terminațiile nervoase, motiv pentru care experimentez acum niște uridină 250 mg (dar de aici, căci la Tei lotul era prea vechi) + doze de cal de B12 (de pildă). To be continued…

Let’s get hipsterish

Când cardioloaga mi-a zis că, la o adică, dacă tot sunt convins că aș avea aritmii sau fibrilații nedetectate la EKG și ECO-cardio, e bine să știu că, așa cum există Holter de TA, există și Holter de EKG, am stat să cuget oleacă. Nu aș purta atâția electrozi pe mine, dar mi-am adus aminte că acum câțiva ani citisem că atât Withings cât și Apple lucrau la certificarea unor smartwatches (nu pot scrie „ceasuri inteligente”) capabile de EKG.

Firește, EKG-ul nu poate fi măsurat încontinuu, ci doar când vii cu cealaltă mână ca să atingi ceasul. Electrod, gen. Și se obține cred un singur grafic din cele 12. Dar rămâne confortabil și util.

Cât de util? Citez din Smartwatch Electrocardiograms for Automated and Manual Diagnosis of Atrial Fibrillation: A Comparative Analysis of Three Models, care examinează Apple Watch Series 5, Samsung Galaxy Watch Active 3, și Withings Move ECG:

The accuracy of automated AF diagnoses by Apple and Samsung outperformed that of Withings, which was attributable to a higher proportion of inconclusive ECGs with the latter (sensitivity/specificity: 87%/86% and 88%/81% vs. 78%/80%, respectively, p < 0.05).

Sensitivity: 100% înseamnă că nu ratează nici un caz de problemă medicală.
Specificity: 100% înseamnă că nu dă nici un fals pozitiv de problemă medicală.

Diferențierea între atrial fibrillation (AF) și suflu sistolic / sinus rhythm (SR) la Automated Diagnosis Using the Apple Smartwatch:

  • Of the 100 patients in SR, 86 ECG recordings were correctly diagnosed as SR, 1 incorrectly as AF, and 13 were not classified (3 due to poor recording, 3 due to a heart rate of <50 beats/min, and 7 due to inconclusive recordings).
  • Of the 100 patients in AF, 87 ECG recordings were correctly diagnosed as AF, 7 incorrectly as SR, and 6 were not classified (1 due to poor recording, 1 due to a heart rate of <50 beats/min, 1 due to a heart rate of >150 beats/min, and 3 due to inconclusive recording).

Using the Samsung Smartwatch:

  • Of the 100 patients in SR, 81 ECG recordings were correctly diagnosed as SR, 6 incorrectly as AF, and 13 were not classified (2 due to poor recording, 1 due to a heart rate of <50 beats/min, and 10 due to inconclusive recordings).
  • Of the 100 patients in AF, 88 ECG recordings were correctly diagnosed as AF, 5 incorrectly as SR, and 7 were not classified (all 7 were considered inconclusive).

Using the Withings Smartwatch:

  • Of the 100 patients in SR, 80 ECG recordings were correctly diagnosed as SR, 3 incorrectly as AF, and 17 were not classified (1 due to poor recording, 3 due to a heart rate of <50 beats/min, 1 due to a heart rate >100 beats/min, and 12 due to inconclusive recordings).
  • Of the 100 patients in AF, 78 ECG recordings were correctly diagnosed as AF, 2 incorrectly as SR, and 20 were not classified (all were labeled as inconclusive).

Deci de utile, nu ar fi inutile, dar nu dau eu atâția bani. În special nu pe Apple, care cred că cere și un iPhone (dar și dacă nu ar cere…).

Aici vreau să introduc un nou caiet de sarcini: smartwatch sau fitness band/tracker (soluția săracului), în afară de EKG (funcționalitate pe care doar un smartwatch o poate oferi, dacă o poate oferi), astfel de dispozitive mai oferă, în afară de porcăria cu numărul de calorii consumate în funcție de câți pași ai făcut și câte alte activități sportive ai efectuat, și:

  • puls
  • tensiune (TA) — unele!
  • oxigenare (SpO2) — mai recent, în special de când cu COVID.

Și atunci mi-a venit ideea să studiez în ce măsură o „fitness band” e capabilă să ofere toate cele de mai sus cu o precizie decentă. SpO2 ar fi interesant de pildă în somn, împreună cu pulsul, pentru a vedea dacă se ajunge în apnee.

Trebuie să știți că există catralioane de chinezării care pretind că măsoară TA, cum am găsit eu anul trecut cu €15 la Kaufland (în Germania) sau mai târziu la REWE un model similar cu €13. Valorile tensiunii sunt absolut aberante, oscilând foarte puțin în jurul unei valori gen 100/60 sau 100/80. Asta pentru că nu poți măsura TA cu două LED-uri, mai ales când ești atât de primitiv încât nici măcar nu poți măsura SpO2!

Câteva informații tehnice: SpO2 se măsoară prin fotopletismografie (photoplethysmography, PPG). Dacă pulsoximetrele de deget folosesc transmisia prin deget, smartwatches & bands folosesc reflexia (a se vedea pentru detalii Current progress of photoplethysmography and SPO2 for health monitoring):

Prin metoda asta se poate măsura și pulsul (denumit „heart rate”, nu „pulse”, ca să sune mai șmecher), nu doar oxigenarea. Dar TA este estimată astfel:

  • Într-un mod complet nefiabil de chinezăriile odioase de care vorbeam, folosind doar senzorul PPG de pe spate.
  • În ceasurile serioase, de marcă, folosind PPG și EKG în conjuncție (de fapt, electrodul spe care-l atingi cu cealaltă mână!) se poate determina o găselniță numită „pulse transmit time” (PTT). Cică „PTT is the time a pulse wave takes to travel between two different arterial points, and can be used to estimate a person’s blood pressure.”

Din Cuff-Free Blood Pressure Estimation Using Pulse Transit Time and Heart Rate am găsit că metoda poate fi suficient de precisă, dacă este aplicată corect:

Asta înseamnă că TA poate fi estimată corect doar în dispozitivele wearable care măsoară PTT, or acestea sunt exact acelea care oferă și EKG! Celelalte sunt varză.

Câteva alte precizări sunt necesare:

  • Metoda necesită calibrare periodică. Samsung impune recalibrarea la cel mult 28 de zile (altminteri refuză să mai afișeze TA și, evident, refuză și EKG dacă TA nu este calibrată!), iar alții recomandă chiar la 7-14 zile. Se vede treaba că PTT depinde de mai mulți factori individuali variabili, nu doar de afecțiuni precum diabetul, care pot afecta tensiometrele obișnuite. De aceea, jucăriile care nu doar că folosesc doar un senzor, dar nici nu pot fi calibrate, ies complet din discuție.
  • Ceasurile mai scumpe care oferă estimări fiabile de TA și EKG nu oferă EKG pe toate piețele, sau nu au oferit EKG de la început. În unele cazuri, asta înseamnă că nici TA nu este disponibilă pe unele piețe!

De pildă, pe Samsung Galaxy Watch3, funcțiile de SpO2, TA și EKG au venit printr-un update din februarie 2021, fiind inițial blocate în întreaga UE. Iar manualul precizează: „Aplicația Samsung Health Monitor este acceptată numai pe telefoane inteligente Samsung.”

Dacă încercăm să mergem spre un producător de nișă în acest domeniu, Asus, aflăm că indiferent de model, ASUS VivoWatch SP, ASUS VivoWatch 5, ori ASUS VivoWatch 5 AERO, măsurarea EKG este activată din aplicația Android, iar aceasta permite utilizarea ei doar pe piețele pe care ceasul respectiv a fost validat de autoritățile medicale, în speță Taiwan și un număr de țări din regiunea Asia-Pacific! (Țara se poate schimba în aplicație, dar merită riscul de a constata eventual că a fost degeaba?) Certificarea medicală din Taiwan, deși serioasă, nu este recunoscută în nici o țară UE, și nici în SUA, unde se pare că ASUS Vivowatch este încă în studiu clinic (Study Primary Completion Date: April 30, 2024, vezi aici și aici). Din această recenzie aflăm și câteva detalii simpatice:

  • Pulse Transit Time (PPT) Index – un indicator al rigidității arteriale. Acesta este calculat drept o combinație între timpul de tranzit al pulsului și modificările rezistenței pielii purtătorului. Acest indicator poate fi, de asemenea, utilizat pentru a evalua stările emoționale ale unei persoane (stres, anxietate, frică, fericire sau relaxare).
  • Somn (Sleep) – analizează cum dormi, cât de mult te miști în somn și cum evoluează pulsul în timpul somnului. Pentru fiecare zi, primești un raport care-ți spune cât timp ai petrecut în somn ușor, somn confortabil (ori somn profund), cât de mult te-ai mișcat și cât timp ai fost mai mult treaz(ă). De asemenea, vezi și cum a evoluat nivelul de oxigen (Pulse O2) în timpul somnului.

Și destule fitness bands pot analiza somnul, ba chiar unele măsoară și SpO2 în somn, nu doar la cerere, ceea ce ar fi util, cum spuneam, în estimarea efectelor sforăitului, în special eventuala apnee.

Măsurarea TA de către ceasurile ASUS pare totuși relativ problematică. Dintr-o recenzie pe Amazon: „I’ve seen that other people have trouble measuring voltage correctly with the watch’s PTT. The trick to doing it correctly is by regulating the BREATHING while gently pressing the 2 points of contact. If you play with breathing by speeding it up or down, you’ll see that you get the hang of it. I was able to see that the PTT (manual measurement) is quite accurate. Then you can configure, through the app (device->watch->More->Details in the background), to read your blood pressure every 60 minutes or 30 minutes or even less. However, this uses the sensors under the watch and they don’t seem as accurate as the manual. I am currently trying to calibrate it every so often to see if it improves.”

Revenind la mărci: indiferent de modelul de Samsung Galaxy Watch ales, adică 3, 4, sau 5, autonomia bateriei este CATASTROFALĂ. De pildă, la Watch3, pentru că unii se plângeau că autonomia oficială este de 43 de ore, nici măcar de 48, dar Verizon zice „Up to 15 hours Usage Time. Up to 60 hours Standby Time.” (n-am înțeles ce înseamnă „usage” și „standby” în acest context), m-am dus pe Tom’s Guide, care zice: „Unlike the 4-day stamina of the original Galaxy Watch, the Galaxy Watch 3’s 340 mAh battery is rated for 2 days. That’s fair for smartwatch standards (the Apple Watch 5 only gets 18 hours) and likely contributes to the slimmed-down design. The Galaxy Watch 3 lives up to Samsung’s battery estimates. Even with hour-long workouts and sleep tracking in the first two days I wore it, the watch lasted about 2 days. However, when I enabled the always-on display setting, the battery life dropped to 24 hours in its second cycle. Still, this is better than my Apple Watch 5.” Ah, deci standby înseamnă să stai nemișcat? În altă parte, un român zicea despre Watch4: „Bateria ține 2 zile dacă faci 3 EKG-uri pe zi.”

Fair my ass. Dar știu de ce bateria ține atât de puțin la Samsung Galaxy Watch: pentru că este proiectat cu procesor prea puternic și prea gurmand, căci retardații vor să facă pe el ce fac și pe telefon, inclusiv să urmărească filmulețe!

Îmi pare rău, dar cred că oricum Samsung is overselling this shit. Citiți Măsurarea compoziției corporale cu seria Galaxy Watch. Ce face, mă?!

Senzorul de analiză a impedanței bioelectrice (sau BIA) de pe noul Galaxy Watch vă permite să vă măsurați cu precizie compoziția corporală! Aceasta include detalii precum procentul de grăsime corporală, conținutul de apă din corp și masa mușchilor scheletici.

Ete scârț, o să-mi afle impedanța pulii, iar din ea va ști câtă grăsime am și câți mușchi! Coreenii au învățat să mintă mai abitir decât chinezii și americanii.

Pe de altă parte, am citit numai de bine de Huawei Watch D, scumpissim (1799 lei peste tot), dar deștept, iar bateria ține 5-6 zile. Recenzii video care confirmă acuratețea lui Huawei Watch D:

Nu dau eu atâția bani pe o jucărică nici dacă aș câștiga la loto. Dar mi-a plăcut!

E totuși în același timp interesant și trist, dacă nu chiar revoltător, că cel mai bun (value for the buck) produs vine de la un chinez, și nu de la oricare chinez, ci taman de la ăla pe care Unchiul Sam, în imensa lui imbecilitate, l-a pus pe lista neagră. Ce treabă au echipamentele de comunicații profesionale cu gama consumer, pe care guvernul american tocmai a futut-o de când Google refuză accesul la Play Store? (Prea multe apps nu sunt în AppGallery, și nu pot fi sideloaded, căci sunt compilate cu dependență de Play Services.) Cu ce este mai „nepericulos” Xiaomi, de are verde pentru Google Play Store? Dar diverșii fabricanți chinezi de routere de ce nu sunt interziși?

Oricum, populația planetei este retardată. Dacă vă uitați pe orice magazin online veți vedea că majoritatea cretinilor iau smartwatches, fie și pocnitori chinezești de 100-200 lei, pentru:

  • 117 tipuri diferite de activități sportive (handicapații sunt convinși că ceasul calculează exact caloriile consumate!)
  • Copii de 8, 10, 12 ani (modelele mai ieftine)

Deci majoritatea imbecilă nu este interesată decât cel mult de puls (să nu ai pulsul 200 de la prea multe energizante), dar nu și de TA, SpO2, EKG. Deci ori îi vezi că se plâng, gen: „Ceasul nu are activitatea sportivă pe care o desfășor eu / nu permite configurarea lungimii de bazin sub 30 de metri / a crezut că fac sport când tăiam lemne”, ori îi vezi că zic: „Fetița mea de 9 ani este foarte mulțumită.” Margaritas ante porcos.

Ce nu pricep eu este de ce vor unii să știe că au consumat exact 1753 de kilocalorii și nu 1500. Ăștia fac enșpe sporturi de sală ca să poată să mănânce șaorme fără număr? Și cum își imaginează ei că o estimare statistică se potrivește exact metabolismului lor? Chiar și socotirea pașilor la simplul mers: una e să mergi la vale cu mâna în fund, și alta e să urci o stradă cu sacoșele pline de cumpărături! Înțeleg să vrei să te asiguri că ai făcut 7.000 sau 10.000 de pași pe zi, sau că te-ai agitat în nu-ș ce activitate sportivă vreme de 45 de minute, dar să te și încrezi în calculul caloriilor, e prea de tot.

Let’s get cheaper instead

Păi nu? De ce să nu explorăm mai bine gama de fitness bands sau fitness trackers, căci sunt în genere mult mai ieftine, iar unele ar putea fi satisfăcătoare, la o adică.

Cu această ocazie am dat de neamțul ăsta de-și zice The Quantified Scientist, care are o serie de teste amănunțite care au în titlu „Scientific Review” sau „Complete Scientific Review”. Iată o listă de astfel de recenzii de ceasuri și brățări, la grămadă, cu cele mai recente la început:

Scuze pentru fontul care cere lupă, dar sunt 32. Ce păcat că omul nu a recenzat toate dispozitivele care m-ar fi interesat! Să vă spun cum atâția idioți fac recenzii de tot căcatul ca asta: Huawei Watch D – Blood Pressure Accuracy Comparison with Omron BP Monitor. Măsurători făcute la momente diferite de timp duc la rezultate diferite! Mai interesant ar fi fost (dar pentru asta recenzentul ar fi trebuit să nu fie retardat) ca aparatul Omron să fie de mână, nu de încheietură, și să fie pus să măsoare TA simultan cu ceasul. Și așa ar fi diferit rezultatele, dar s-ar fi comparat cu valoarea „standard”, care se măsoară la mână.

Revenind la obsedatul nostru (dacă veți viziona câteva filmulețe veți înțelege), să precizez că marca Fitbit, odinioară de renume, s-a porcăit cu totul: Charge 5, pe la 800-840 de lei, are o calitate și o fiabilitate în scădere față de modelele anterioare (rămâi cu ecranul în mână, chestii); funcții gen SpO2 și EKG cer abonament premium în app! Le înregistrează, dar nu le afișează dacă nu plătești abonament lunar. Deci ar fi putut să nu mai recenzeze astfel de căcaturi (el a recenzat Charge 6, dar puteți afla din alte părți: calitatea nu e mai bună, iar abonamentul e abonament).

Interesant e că omul testează, prin compararea cu aparatură medicală (EEG), și fiabilitatea cu care dispozitivul testat identifică fazele somnului (profund, ușor, REM, și perioadele de trezire, dacă vezica o cere). Pentru cine este interesat, de remarcat și că puține astfel de drăcovenii măsoară și SpO2 în somn.

Din nefericire, măsurarea SpO2 nu a testat-o la toate dispozitivele capabile de așa ceva! Nu pricep de ce. Probabil că la ceasuri a considerat că e mai fiabilă, dar nici la brățări nu a fost sistematic în teste. Găsim însă ce să dăm ca exemplificare. Ce este interesant e că măsoară oxigenarea și în avion, unde aceasta e mai probabil să scadă.

Deși are un miliard de grafice, graficul de mai jos, în care cu roz sunt valorile măsurate profesional, iar cu verde sunt determinările lui Samsung Galaxy Watch6, este un unicat:

Dincolo de diverse tipuri de diagrame de dispersie, la măsurarea comparată a SpO2 în avion, cam așa se prezintă rezultatele:

Firește, omul se mai obsedează de precizia măsurării pulsului (nu pricep obsesia asta, deși înțeleg că la sporturile de performanță, uneori chiar și la ciclism, e util să-ți pui o alertă pe un astfel de gizmo, gen „spune-mi când depășesc pulsul 180”), de precizia măsurării pașilor, ș.a.m.d. N-am de gând să insist.

Pentru cei mai cărpănoși, ca să nu zic calici, concluzia din acest thumbnail ar putea să ring a bell:

Și chiar aici voiam să ajung:

  • De ieftin e ieftin: fix 249 lei pe situl oficial, dar eu l-am găsit cu 210 lei vândut de eMag și cu ridicare din Showroom Brașov, unde exista deja; între timp a dispărut și reapăruse cu 288 lei vândut pe eMag de Badabum; acum e din nou în stoc, dar cu 249.99 lei (ce-i cârnățăreala asta cu 0.99?).
  • De măsurat SpO2 o face, ba chiar și automat, în timpul somnului.
  • Bateria ține bine, iar funcționalitatea este bogată.

Viața cu scula chinezească

Primo, că cel mai simplu se descarcă app Huawei Health, care e chiar mișto, fie din AppGallery (pe telefoanele Huawei) sau din Galaxy Store (pe telefoanele Samsung). Restul androizilor, după ce-i vor înjura pe cretinii de la Google și pe cei din guvernul american, vor descărca AppGallery (vezi și aici), apoi și Huawei Health. Vă mai trebuie și un cont Huawei, ca să vă treacă tov. Xi în agendă.

Autonomia bateriei este dată oficial pentru următoarele trei scenarii:

  • Dispozitivul poate avea o autonomie de maximum 14 zile. Monitorizarea ritmului cardiac este întotdeauna pornită, HUAWEI TruSleep™ este oprit pe timp de noapte, 30 de minute de antrenament pe săptămână, notificările de mesaje sunt pornite (inclusiv 50 de mesaje, 6 apeluri și 3 alarme pe zi) și ecranul se aprinde de 200 de ori pe zi.
  • Dispozitivul poate avea o autonomie de până la 9 zile în condiții tipice de utilizare. Monitorizarea ritmului cardiac este întotdeauna pornită, HUAWEI TruSleep™ este pornit pe timp de noapte, monitorizarea automată a SpO2 și detectarea stresului sunt activate, 60 de minute de antrenament pe săptămână, notificările de mesaje sunt pornite (inclusiv 50 de mesaje, 6 apeluri și 3 alarme pe zi) și ecranul se aprinde de 500 de ori pe zi.
  • Dispozitivul poate avea o autonomie de până la 3 zile atunci când funcția AOD (always on display) este pornită. AOD este pornit, monitorizarea ritmului cardiac este întotdeauna pornită, HUAWEI TruSleep™ este pornit pe timp de noapte, monitorizarea automată a SpO2 și detectarea stresului sunt activate, 60 de minute de antrenament pe săptămână, notificările de mesaje sunt pornite (inclusiv 50 de mesaje, 6 apeluri și 3 alarme pe zi) și ecranul se aprinde de 500 de ori pe zi.

Da, dar în aceste scenarii cât de strălucitor este ecranul? Din fabrică, vine setat cam pe la 25%, ceea ce nu merge decât pe cer înnorat. Iar dacă nu am AOD, după cât timp se stinge ecranul? El vine pe „Auto”, dar poate avea și 10, 15, 20 de secunde. Are „Tap to wake” activat? Implicit nu, că cică scurtează viața bateriei, iar ecranul se trezește pentru că este activat implicit „Raise to wake” (se schimbă numai din app, nu din brățară), sau dacă apăsați butonul fizic lateral!

Oricum ar fi, cu absolut totul activat mai puțin AOD (scenariul din mijloc), pe mine m-a ținut prima dată 10 zile, iar a doua cam 7 (cu ecranul mai luminos), deși nu l-am lăsat să scadă sub 20% din baterie! Asta e, mi-au lipsit cele 60 de minute de antrenament pe săptămână (ce dracu’ e ăla antrenament, sau workouts, probabil?).

O veste bună și o veste proastă. Cea bună: pentru așa o jucărie, poate multe. Cea proastă: trebuie săpat destul de mult fie în UI al ceasului, fie în app (de fapt, în amândouă) pentru a descoperi tot ce poate. Eu am descoperit câteva funcții de-abia după vreo 12 zile! Bineînțeles, nici online, nici ca PDF și cu atât mai puțin ca broșură, nu există absolut nimic care să descrie navigarea prin funcționalități. Nu mai suntem în anii 1980, acum nimic nu este documentat. (Există un Help detaliat în aplicație, dar nu este specific lui Band 8; găsiți doar Band 6 acolo.)

Ca indicații generale de utilizare:

  • În contextul operațiunilor de swipe left or right, în stânga ecranului principal este ecranul meteo și Start/Pause pentru muzică. Folosește Accuweather, deci adesea bate câmpii. Swipe down to refresh.
  • În dreapta ecranului principal: ecranul de puls, ecranul de SpO2, ecranul de Sleep, ecranul de Activity Records (față de Health Goals).
  • Atenție, sub ecranul de puls (sau tap on it) este ecranul de „Resting heart rate”.
  • Deasupra ecranului principal sunt zece „icoane de acces rapid”, ca cele de la un smartphone.
  • Funcții și ecrane suplimentare: la apăsarea butonului fizic din dreapta, cu ecranul aprins. 18 icoane colorate. Aici găsiți de pildă: Workouts (Workout, Outdoor run, Indoor run, Outdoor walk, Indoor walk, Indoor cycle, Pool swim, Jump rope, Elliptical, Rower, Other, Custom), Workout records, Workout status, mai la vale Stress (care altminteri apare doar în app, unde se și calibrează, și care mai are un ecran sub el pe brățară!), Breathing exercises (nu le-am văzut în app), și diverse funcții care sunt și „în tavan” (utile: Stopwatch, Timer, Alarm).
  • Swipe to right pentru a ieși din orice ecran suplimentar sau din orice ecran de configurare (pe post de ESCAPE).
  • Long-press pe ecranul principal pentru a schimba fața cu una din cele stocate în brățară (din app se pot șterge și instala altele).

Și în aplicație sunt mai multe zone de explorat. Este muncită, dar stufoasă. Ecranele cu grafice se pot mări (devin landscape), pan-and-zoom, etc. Este nevoie de răbdare… și interes.

Un lucru pe care nu l-am înțeles: de ce la invocarea manuală a măsurării SpO2, brățara insistă să fie ținută cu ecranul în sus, câtă vreme în timpul somnului SpO2 este măsurat indiferent de poziție? Îi e teamă să nu intre lumină la senzor prin laterale? Păi poate fi și întuneric complet, el tot nu măsoară dacă ecranul nu e orizontal!

Apropo de ecranele menționate mai sus, cele „din dreapta” (Weather nu poate fi ștearsă) pot fi modificate în Settings, Custom Cards, dar nu pot fi decât cel mult 4 în total (în mod implicit: Heart rate, SpO2, Sleep, Activity records). Pentru a adăuga Stress, trebuie eliminată una din cele existente. (Era complicat al dracului să le pună pe toate 5.)

Fețele brățării sunt o poveste aparte. Huawei Band 8 vine cu câteva „fețe” neinspirate, dar sunt mii și mii de fețe în magazinul lui de fețe. Da, dar:

  • doar vreo 220 sunt gratuite;
  • ceasul poate stoca doar 4 MB în total, deși nu scrie nicăieri asta, și nici nu indică spațiul rămas disponibil!
  • unele fețe oficiale Huawei au între 0.7 și 1 MB, ba una chiar 1.5 MB, ceea ce este absurd, știind că există și fețe de 0.07 MB, iar majoritatea au între 0.23 și 0.30 MB.

Cu puțin efort, se pot stoca mai multe fețe de dimensiuni modeste, după ce se șterg toate cele implicite, mai puțin două, customizabile, care nu se pot șterge. Prima e tâmpită, iar la amândouă se poate schimba doar imaginea de fundal. Chiar și personalizate, ele vor apărea în app tot cu pictograma implicită.

De remarcat că unele fețe oferă shortcuts către ecrane la care se ajunge mai greu, în mod normal doar din cele două seturi de icoane descrise anterior. Altele oferă shortcuts inutile la ecrane care sunt la 1-2 swipes distanță. Dar majoritatea fețelor sunt de un prost-gust total, sau tâmpit gândite: dacă în afară de oră și dată am de ales între 2 valori numerice, nu trei sau mai multe, de ce aș pune pași + calorii în loc să pun pași + puls? Sau de ce aș alege puls + calorii? Și de ce aș alege fonturi puchinoase puse peste imagini colorate, ca să nu se vadă nimic? Unii oameni sunt cam tembeli.

Fețe care au încăput în 4 MB:

Apropo, recomand adăugarea la favorite a fețelor de interes, a.î. să le puteți șterge pentru a face loc altora, dar să le regăsiți ușor ulterior. Fețele cu plată se pot testa câte 5 minute, ori de câte ori aveți chef.

Telefonul ăsta nu face poze grozave, și mai și alterează culorile (el crede că le corectează), așa că…

Încă un detaliu cu privire la fețe: este imposibil ca pe ecranul principal să se afișeze ultima valoare a SpO2, căci un astfel de câmp nu poate fi definit! În Huawei Theme Studio, oricum ai încerca să proiectezi o față, pentru orice dispozitiv, câmpurile disponibile sunt acestea:

O altă „tehnicalitate”: pentru cele 2 fețe la care se poate schimba imaginea de fundal, aceasta trebuie să fie (țineți-vă bine) 16-bit BMP. Nu doar că nu suportă de pildă PNG, dar nici 24-bit („true color”), nici 8-bit, formatele cele mai uzuale, nu sunt acceptate. Iar imagini pe 16 biți (R5G6B5) salvează, în afară de Photoshop, foarte puține programe (GIMP o face, dar trebuie să găsiți unde puteți alege R5G6B5 la export).

Ce am descoperit cu ajutorul jucăriei Huawei

Multe, dar încă mai am de studiat și de interpretat. Voi atinge numai superficial câteva teme.

În primul rând, cică mersul nu este activitate sportivă, de aceea nu apare în „inelele contabile”, deși pașii sunt valoarea „number one” indicată de toate fitness bands!

Într-o zi în care am alergat, căci voiam să prind un anume autobuz, scula a detectat activitatea și mi-a socotit-o la 18 minute de „exercise”:

Apropo de mișcare: dacă stai pe scaun și tragi de mouse, după o oră brățara te atenționează să te scoli de pe scaun și să te dezmorțești nițel.

Am pulsul foarte variabil de-a lungul unei zile:

Pe partea de detectare a apneei în somn (ei nu-și propun asta, aparatul neefectuând o polisomnografie completă din lipsă de senzori și electrozi adecvați, dar eu, da!), am constatat episoade în care un puls foarte redus se suprapune cu o oxigenare mai proastă, ceea ce ar putea indica un astfel de episod IMHO:

Am avut și zile cu pulsul minim 41.

Graficele detaliate nu-s întotdeauna mult mai lămuritoare, mai ales că măsurarea automată a oxigenului eșuează uneori.

De când cu COVID-ul și cu descoperirea pulsoximetrului, am căpătat o obsesie cu privire la SpO2, căci, poate pe fondul astmului pe care-l am de la 14 ani, dar care este mult diminuat, am destul de des niveluri de oxigen cam prea reduse. Uneori (că se înșală pulsoximetrul de deget, că se înșală acum și brățara), ar trebui să fiu în spital la valorile alea (86-88), dar uite că nu e cazul. Nu reușesc ei să mă citească pe mine 🙂

Totuși, uneori am crize bruște de somnolență, și am suspectat o reacție glicemică (vezi preambulul), dar glicemia măsurată prin înțepare era normală (drept e că exact când mă pocnea sfârșeala, nu mă înțepam, ci după vreo 10 minute). Cu ajutorul brățării am aflat că nici SpO2 nu e de vină (nu există corelație), dar cauza pare a fi o scădere bruscă a pulsului, ziua în amiaza mare! Când sfârșeala trece, pulsul urcă din nou spre 100!

Ăsta ar fi un puls mic la mine în stare trează. Altminteri, am unele nopți cu valori minime ale pulsului de speriat, și cu valori maxime de neexplicat în absența unor eforturi fizice reale:

(Chestiile din partea de jos cu „fă-ți EKG-ul” și „măsoară-ți rigiditatea arterială” sunt reclame la Huawei Watch D sau Huawei Watch GT 3 Pro, căci dacă le încerci, zice că îți trebuie un device care să știe ce-s alea.)

În medie sunt însă OK, ca ăla cu un picior în apă clocotită și cu altul în gheață!

Și pentru că eram curios cum se tratează la nivel software trecerea la ora de iarnă, am testat să văd pe înregistrări. Spre surprinderea mea, chinezii au nimerit-o: între ora 0 și ora 6 sunt 7 ore, iar după ora 3:59 urmează ora 3:00! Nu știu cum se face, dar fix înainte de schimbarea orei aveam pulsul mare (eram treaz și probabil mă enervasem):

Niște somnuri acum. Apropo, se pare că Huawei are și dispozitive (ceasuri) care pot detecta apneea!

Well, maybe some other time. Acum citim ce avem la dispoziție:

Firește, trăgând de slider-ul ăla cenușiu, se poate afla lungimea fiecărei etape identificate:

Gata, nu mai pun poze, că-mi crapă WordPress-ul! Interesant pentru o jucărică de €50 or less.

LATE EDIT: Am uitat să menționez câteva din funcționalitățile brățării:

  • Poate respinge un apel telefonic, dar nu-l poate prelua (nu are difuzor și microfon).
  • Poate răspunde la mesajele WhatsApp cu emoticoane. (Habar nu am ce face cu SMS-urile. În app are niște „Quick replies”, dar acestea nu pot fi folosite pentru mail-uri; nu pe această brățară.)
  • Mici unelte pe care le găsesc utile: Stopwatch (cronometru), Timer (util pentru fiert ouă, făcut un ceai, tras un pui de somn aka „power nap”), Alarm (doar cu vibrație), Find Phone (dacă e suficient de aproape încât să fie conectat pe BT).

Ce vrăji a mai făcut capitalismul

Pe vremea când studiam posibilitatea unui EKG făcut fără intervenția vreunui medic (după care m-am înfuriat și m-am programat la Promed „de azi pentru azi”!), am descoperit și moda acelor tensiometre de braț cu EKG încorporat, niște chinezării care se vând în lume cu diverse etichete, dar la noi le vinde Defiro (inclusiv pe eMag). Detest chinezăriile care au ce nume vrei tu. De ce n-au curajul să le lase cu numele chinezului care le face? Ah, și sunt medici (de familie sau cardiologi) care fac reclamă drăciei ăsteia. Mi se pare un pic cam ieftin sub €100 ca să fie chiar așa de deștept.

La preț dublu, varianta de la Omron, zisă OMRON COMPLETE. Cu un singur electrod. Am dat link pe situl pentru UK, pentru că produsul nu e disponibil în mod oficial în România. Situl ăsta NU este oficial (Măiestrie Grup srl, WTF?). Nici vânzătorul de pe eMag.

Dar(am lăsat cireașa de pe tort la final), faimoșii de la Omron au făcut și ei un „ceas inteligent” care măsoară tensiunea arterială „pe bune”, cu o pernuță care se umflă! Și care măsoară și pașii, ce mai, se vrea cumpărat. Îi zice Omron HeartGuide și costă… 4067 lei pe eMag! Asta în condițiile în care americanii se plâng că măsurarea automată periodică a TA cu pernuță, deși precisă, începe repede să devină supărătoare, incomodă. Iar pernuța tinde să se deterioreze cam repede. Vorba ceea, dai un ban, dar știi că nu-l mai ai. (Se pare că pernuța lui Huawei Watch D este mai bună. Iar scula a fost 1500 lei la eMag de Black Friday.)

Pe data viitoare, când mă voi întoarce la masacrarea limbii engleze, pe teme de Linux.