Această postare a apărut inițial pe Facebook, unde oricum nu sunt citit de nimeni, cum nu sunt citit nici aici. Dar nu contează, hai să mă repet și aici. Iată pe marginea cărui filmuleț de pe YouTube am comentat:

Filmulețul ăsta nu spune mare lucru, dar dacă YT mi l-a scos în față, e o bună ocazie de bombănit. Întotdeauna m-a enervat că în ziua de azi toate ofertele „de finanțare” nu înseamnă, ca pe vremuri, o cumpărare în rate, ci un leasing de lungă durată cu opțiunea de cumpărare în final prin achitarea valorii reziduale (lump sum, balloon payment). Firește, ca orice invenție, are părți bune și părți rele.

Tot ca orice invenție financiară, terminologia diferă între UK, US, alte țări de limbă engleză, și RO, DE, FR, etc. Dar să folosim terminologia britanică din video.

● Personal Contract Purchase (PCP) este folosită de 90% din britanici, și în genere pe planetă. Gen, 10% down payment, rate pe 48 de luni (cea mai populară perioadă și în DE), și opțiunile de final: returnarea mașinii sau plata valorii reziduale. În Franța: location avec option d’achat (LOA), zisă și location avec promesse de vente sau crédit-bail, numită popular (incorect, dar se practică și în alte țări) leasing.

Avantaje:

– Cei care vor să cumpere mașina în final pot face un credit de refinanțare pentru valoarea rămasă de plătit. Mie mi s-ar părea o bătaie de cap suplimentară, dar teoretic este un avantaj.

– De cele mai multe ori, valoarea reală de piață a mașinii este mai mare decât suma rămasă de plată, pentru că acest contract de leasing are o limită anuală de km, iar în final în majoritatea cazurilor mașina a acumulat mai puțini km. Valoarea suplimentară deținută fără plată reprezintă „equity” care poate fi folosită drept capital în refinanțare, iar în unele cazuri (sau țări) se poate vinde contractul (opțiunea de cumpărare finală), capitalizând astfel această equity.

– În genere, suma tuturor acestor plăți (inițială, 48 de luni, și finală), nu este mai mare (sau nu în mod semnificativ) față de prețul „cu banii jos”. Se încurajează „finanțarea” și se penalizează cumpărarea.

– Ești protejat de o eventuală depreciere a mașinii peste rata estimată inițial (să zicem că mașina are multe rechemări, se dovedește nefiabilă, are presă proastă). În acest caz, returnezi mașina în final și nu mai e treaba ta.

Dezavantaj:

– Până nu ai returnat mașina, valoarea reziduală care ar trebui plătită sau nu în final figurează drept credit, afectând astfel capacitatea de a contracta alte împrumuturi.

● Personal Contract Hire (PCH), adică leasing clasic. În final mașina se returnează și cu asta, basta. În Franța: location longue durée (LLD) avec obligation de restitution. Într-adevăr, înainte vreme se folosea doar „pe firmă”.

Avantaje:

– Plata inițială e mult mai mică, pentru că este strict o închiriere, nu un înlocuitor de credit.

– Leasing-ul este mai flexibil, gen 12, 24, 36 sau 48 de luni.

Majoritatea oamenilor care aleg PCP nu vor să cumpere în final. Și atunci, de ce nu aleg PCH? (Franța: de ce LOA în loc de LLD?) Își imaginează că se vor îndrăgosti de mașină și vor dori să o păstreze? Greu de crezut. Mi se spune că majoritatea celor care merg pe orice formă de leasing vor să aibă mereu o mașină aproape nouă, nu vor să se complice cu reparațiile.

● Hire Purchase (HP), varianta clasică de credit în UK încă de după război, când se folosea de pildă pentru mobilă și electrocasnice mari. Este o plată în rate, dar este incredibil de rară în ziua de azi. Totuși, spre deosebire de ce știm noi de pe vremea comunismului, la HP proprietarul nu ești tu decât în final, exact ca la PCP. Mașina este garantată cu… ea însăși. (Deci casco!)

● Cash, care este tot mai rar pentru mașini noi, deși e singura opțiune pentru mașini la mâna a doua, a treia…

Dezavantajul este că deprecierea se va simți dur încă de la început. Cum era vorba aia, cum ai ieșit cu mașina din dealeship, valoarea ei s-am înjumătățit. Căci este a ta din secunda zero. În celelalte cazuri, mașina este deținută de ofertantul cu care ai semnat contractul: banca finanțatoare (gen Porsche Bank sau Renault Bank, nu o bancă oarecare), compania de leasing, dealerul.

● Ca variantă de cash, ar fi trebuit menționat și împrumutul bancar gen credit de consum (bank loan/private loan), fără garanții (collaterals).

💡 Acum intervin ideile mele crețe: aparent, leasingul de lungă durată cu posibilitatea cumpărării în final pare cea mai bună soluție, nu? Doar nu degeaba este folosit în cca. 90% din cazuri, inclusiv de cei care chiar vor să cumpere mașina! Ei bine, părerea mea este că exact această invenție financiară a fost unul din factorii majori care au distrus piața auto, au creat mașini tot mai scumpe, și tot mai proaste!

● Ați observat prețul dat ca exemplu? £45,000 for a Golf! WTF. Dar oamenii nu văd această valoare, căci ABSOLUT TOATE reclamele din Occident dau valoarea ratei lunare, gen „de la €300/lună”, nu prețul final! Excepția o facem noi, dar la noi se trișează dându-se prețul din care s-au scăzut trei tichete Rabla. (Sau din care s-a scăzut Rabla Plus, în cazul electricelor.)

În momentul în care cumpărătorul nu are clar în față prețul pe care-l va plăti, mașinile se pot scumpi oricât de nerușinat.

● Calitatea scade dintr-un motiv foarte simplu. 90% din cel 90% care aleg leasing cu posibilă cumpărare nu cumpără în final. Deci 80% din utilizatorii de mașini noi nu devin NICIODATĂ posesori de mașini! Dincolo de 4 ani sau de expirarea garanției, să se descurce fraierii care vor cumpăra mașina uzată. Dar unde ajung atâtea mașini uzate? Probabil că mulți oameni cumpără DOAR mașini uzate (în Franța, vechimea medie a unei mașini în circulație este de 10-11 ani); iar în rest, se exportă mai spre Est sau mai spre Sud.

Când o majoritate de oameni vor să circule într-o mașină „nouă, aproape nouă, sau nu mai veche de 4 ani”, de ce ar face constructorii auto mașini fiabile? După 4 ani, mașinile returnate pot fi vândute fraierilor pe doi bani, sau casate. Firmele de închiriat pe termen scurt (Avis, Budget, Europcar, Hertz, Sixt, Enterprise, Advantage), oricum se debarasează de mașini după 50k sau 70k km, ca să evite cheltuielile cu întreținerea, reparațiile.

Doar fraierii care cumpără o mașină „de nouă” ajung, după 4-5-7 ani, să se confrunte cu costurile și bătaia de cap generate de defecțiunile care, în loc să fie mai rare în ziua de azi, riscă să ajungă mai frecvente: deși fiabilitatea mecanicii a progresat enorm (materiale, tratamente termice), la câți km de circuite electrice, bașca zeci sau peste o sută de ECU-uri sunt într-o mașină modernă… va ceda ceva. „Pe parte electrică.” Nici dacă ar fi fost „cu lămpi” nu s-ar fi ajuns aici.

● Oamenii nu mai respectă mașina, nu o mai îngrijesc ca pe vremuri, nu mai circulă responsabil. Când nu mai ai un atașament față de mașină, când ai pierdut sentimentul că posezi ceva, te comporți de ca și cum ar fi „al altcuiva”. Căci și este! Mașina este a finanțatorului sau a firmei de leasing. E ca pe vremuri în socialism: ce era „al statului” era al nimănui.

Firește, ai asigurare casco (all-risks, comprehensive, full coverage insurance). Deci te doare cu atât mai mult la bască. Și dacă pică un asteroid pe mașină, cel mult plătești ăia €150, €300 sau cât naiba este „deductible” (zis și „franchise”), contribuția ta, după care plătește asigurarea. Daună totală? Păi oricum nu era mașina ta!

Dar lipsa de atașament și quasi-obligativitatea casco se răsfrânge și asupra conduitei la volan. Iar mai multe accidente înseamnă că și asigurarea de răspundere civilă se scumpește. Nu numai pentru cei ce conduc prost, ci în general. Statistica spune că se conduce tot mai neglijent și periculos. Deci toată lumea va plăti mai mult.

● Care să mai fie atunci cazurile „legitime” de cumpărare „cu banii jos” a unei mașini noi sau aproape noi? Dacă e nouă, valoarea scade rapid, poate mai rapid decât estimat inițial. Cum mașinile devin tot mai scumpe și mai proaste, iar complexitatea și design-ul fac imposibilă repararea de către posesor, te poți trezi că pentru o piesă de €50 dai €1000-€1500 pe manoperă.

Chiar și mașinile ieftine, gen gama Dacia, devin o problemă. Când cei din „lumea a treia” își vor fi epuizat mașinile fabricate acum 20-30 de ani și care mai merg încă (Toyota, Peugeot, orice), vor cumpăra niște rable de marcă, sau niște gioarse gen Dacia, care nici ele nu mai sunt tocmai ieftine, de când cu hibridizarea și alte goange?

Și ne mai mirăm că anumite generații de hipsteri nu mai vor să DEȚINĂ nimic? Oricum își schimbă telefonul anual, laptopul la doi ani, software-ul este cu abonament, serviciile online sunt cu abonament (din pricină de DRM, nici muzica și nici e-books nu le aparțin), deci de ce ar deține o mașină?

Finanțiștii au distrus și vor continua să distrugă totul pe planeta asta. Dar de vină sunt oamenii, pentru că fiind comozi, sunt proști.

BONUS: Why have German cars become so… bad?

Selected comments:

● The main issue is the use of cheap materials, lots of failure-prone plastic engine components which should be metal.

● The problem is predatory planned obsolescence engineering. Their cars are engineered to break down after the warranty ends. I will never buy another German car. Paid $1500 to replace a $50 part because so many other parts had to be removed to get to the plastic part.

● It’s not planned obsolescence, it’s just how their customers purchase cars. At least in North America, people buying German brands are just doing it for the appearances, they don’t want to drive older cars so there’s no point building quality components that last because it’s not what their target demographic cares about. Anyone that wants reliability just buys Japanese cars instead so it ends up being a self-fulfilling prophecy.

● Sorry to break it to you bud. That’s nowhere near a purely German problem.

● It is definitely not just German cars that “break down”.

● Don’t ascribe to malice, which can simply be explained by incompetence.

● The loss of quality can be explained by management cost-cutting decisions such as pressing the prices of subcontractors down to far below the levels required to maintain quality. And this at the same time as environmental concerns add complexity. Look at how well VW’s Exhaust Gas Return systems have been working, they are a pathetic mess. So management incompetence.

● Such a shame. German made was synonymous with quality. My family, and myself, have owned quite a few over the last 50 years. VW, Audi, Mercedes and BMW… we’ve had them all. These days, if you look up the driveway at any of our houses, you’ll see Honda, Toyota and Mazda. No, they don’t have the dynamic appeal of our old German cars, but they are reliable to a fault and ridiculously affordable to own and service. By the way, none of us are what you would consider “poor”, either. But we all appreciate value for money, and German car manufacturers can no longer fulfil that requirement.

● Same, my family also has porsche Mercedes and VW. They’re quite nice, yet now we tried Honda Toyota and most recently BYD, they are much cheaper than German brands. Now we just want to see the EV market and how the players are going to play out. As German brands are far behind Japan and China.

● It’s ridiculous that some people automatically associate “poor quality” with any car manufacturer that isn’t German or Italian. After all, cars are simply transportation machines that take you from point A to point B. In reality, Asian automakers produce better quality cars and are not as obnoxious.

● Audi is the worst offender, they are literally a nightmare to own.

● My dad tells me the stories of when Mercedes quality and reliability was second to none back in the 80s. Now he doesn’t even wanna look at a Mercedes any more. I am buying the Japanese Mercedes (Lexus) soon for its reliability and quality.

● My friend’s auto repair shop is full of mostly BMWs, then MB, then Audi. Over the past 20 years, they are DESIGNED ON PURPOSE to fail after 4 years and 60,000 miles. They make a lot of money in repairs. They are for lease only for the smart person. Owning them as a status symbol is a joke. Foolish purchase.

● You’re a commercial for BMW. They are not engineered to last and after 5 years they start breaking down. Lot of plastic and cheap materials under the hood (eg., motor mounts, VANOS, on and on,..) designed to fail. They have materials engineers to make them fail after a short time. They make a lot of money on it. BMW learned over the years loyal customers will tolerate many trips to the repair shop costing a lot of money and not give up the brand. My friends auto repair shop is always full of BMWs. It used to be German cars were very high in reliability and better built. That was 30 years ago. No longer like that. Any Japanese or Korean sedan is “better” than any a BMW by the standard of reliability. YouTube is full of videos criticizing overrated German brands and Consumer Reports backs that up. That said, one of my cars is a Mercedes 560SL built in 1989 and it is rock solid, high quality, back when “German engineering” meant something and wasn’t just a slogan. But to each his own. Enjoy your ultimate driving machine (when it’s not in the shop).

● I don’t think you can name one luxury car that is reliable. Reliable cars are mostly small and simple ones.

● Absolutely true. Even brands like Lexus are not nearly as reliable as they used to be when they were smaller and less complicated. But today, there are really no simple, reliable car. They all seem to be burdened with too much technology spotty on reliability, mostly infotainment issues.

● I wouldn’t read to far into Consumer Reports. They listed Mini as high in reliability when in fact they are made by BMW with BMW parts so those “surveys” are flawed and have a lot of bias. Also, Americans and Germans are very different when it comes to vehicle maintenance.

● I also had to scrape my eyebrows down from my hairline after seeing Mini rated highly. BMW and Mini… You take them in on trade and they leak oil and then you take them to the BMW dealership and they tell you “that doesn’t qualify as a leak by BMW standards. That’s normal.”

● It’s not just cars, all manufacturing these days is done with the mindset of shareholder uber alles. Back when companies were making quality products they were generally run by engineers who put the product first as opposed to job hopping BS artists with MBAs who parachute in to high powered positions, cut costs and sell the family silver to increase dividends and then move on to the next victim. A brand used to mean something – nowadays all a brand is is a marketing tool. Its completely unsustainable and its going to come crashing down one of these days.

● Most German brands are still trading on their historical prestige and quality. Whereas in reality many of them are just overpriced for what they are and have very little in common with their esteemed predecessors (e.g. 1 series or A class these days compared to the quality RWD sedans of yesteryear). But people are vain and most know little about cars and will continue to lease/buy them on finance to keep up with the Joneses.

● Company owners greed, putting profits first, short-term scope of management caring only for bonuses, no long term reputation building.

● Here in the USA, VW has just replaced the old Mk7 Golf with the more ‘electronified’ Mk8. To say that the new one has been a disaster is generous. I had my daughter buy one of the last Mk7’s deliberately due to this- we’ve been down this road with every new Golf since the Mk3 replaced the Mk2.

● How has the Mk8 been a disaster? Not bashing, asking.

● Outside the dynamic improvements, the Mk8 has been an abomination.

● Poor user interface and reliability of the new electronic dash and its 100% control of functions.

● Easy: cars are no longer build by engineers, instead controllers have their thumb on everything. We know what we should do, but we aren’t allowed to. The freedom to engineer what’s sensible was reduced bit by bit, and now it’s meetings over meetings how to cut cost or how to „optimize“ even more. At one point this „optimizing“ cut into the longevity, and today it’s not only cut, it’s sliced. We know how to build cars and other things. We just aren’t allowed to do so. Regards from Germany. (i think i sounded harsher than i wanted to, but I’m a bit frustrated. Some cars are still great, and the design choices on the engineering side are often very innovative. I still drive one of our cars, and it’s even a fully electric one. Very reliable, nearly no maintenance necessary – a thing the BWL guys strongly dislike – if we get the chance to do better, to decide engineering topics on the engineering side, the cars will be what they were, and people would appreciate that, i think. Maybe it would be a little bit less profitable for the shareholders, but it the right thing to do – for the reputation and for the people driving and loving the cars!)

● Dieselgate and a dead end focus on Crossovers and SUVs for profit. Decades of poor innovation and contempt from greedy executives.

● The last German vehicles I owned were the MB 83 240D and a GD300. After keeping both for close to twenty years, I never purchased another German vehicle ever. Their philosophy changed drastically from nineties, I switched to Japanese vehicles, namely Toyota and Honda and have never looked back.

● It is absolute planned obsolescence. For example, Audi, you have to change the main engine chain every 100 000km or so. Where is the chain? At the back of the engine. So you have to take everything out to get to it every 100 000km. Where was the chain before in these cars? At the front of the engine so that you can remove it without taking the engine out.

● All my Audi, Mercedes Benz and VW have been an utter reliability nightmare, never again. Besides the deep pocket pain, the frustration and danger is just unforgivable. You can’t pay me to own these.