Când sunt deprimat, nu mai suport imbecilitatea planetară, și nici tâmpenia incredibilă la care a ajuns Eurocrația, și odată cu ea, noi toți.

Dacă nu știați că fondurile Regio „Instrumente structurale 2014-2020” de la UE merg ca pomană (fiind fonduri nerambursabile) și la firme private (după ce acestea dau șpaga celor care întocmesc dosarele ca acestea să fie cum trebuie pentru a fi aprobate), aflați acum. În trecut remarcasem un cabinet stomatologic din Brașov (4 milioane de lei) și o firmă de soft din Germania, iar acum văzui pe Șos. Cristianului 1-3 aceste panouri, din care al doilea spune totul (UE dă bani „pentru creșterea competitivității economice a societății” Headlight Solutions srl), iar primul mă deprimă: de D-zeu nu se putea face decât cu Blockchain? Nimic, firește, dar nu ar fi consumat atâta curent. Trebuie să fii tâmpit să nu pricepi că Europa a ajuns mai coruptă decât America Latină, și că ne ducem pe pulă.

După ce am postat cele de mai sus pe Facebook, am regăsit și documentul de referință referitor la clinica stomatologică privată din Brașov pentru care s-au alocat în 2018 cca. 1 milion de euro, din care 86% din fonduri europene, iar 14% din fonduri naționale, deci din impozitele tuturor:

Ba mi-am amintit și care era firma germană de software pe care o remarcasem. (Între timp, am observat și altele în aceeași situație, dar nu mi-am notat numele lor.) Este vorba de LanguageTooler GmbH, al cărei faimos produs LanguageTool chiar mă ajută. L-am recomandat și îl recomand, chiar dacă uneori nu vede erori clare, dar crede că ar fi erori acolo unde nu a înțeles cum se face acordul (sau declinarea), iar în plus, dicționarele sale nu conțin unii termeni pe care toate marile dicționare îi includ (mă refer aici la engleză, dar jucărica se descurcă binișor și în germană, franceză, română, italiană, spaniolă).

Problema este următoarea: este minunată versiunea gratuită, dar pentru a folosi varianta Pro, abonamentul este mult prea scump. Înțeleg, firma vrea să acopere costurile și să mai obțină un profit (nu este acesta scopul oricărei societăți comerciale?), dar ce ne facem când o parte din bani vin deja de la Uniunea Europeană, deci din impozitele cetățenilor europeni?

Să citim și să cităm din Imprint:

The European Union and the European Regional Development Fund (ERDF) support this project by providing funding. They support the development of error detection algorithms in multilingual texts, and the development of our browser add-ons and website.

Supported by the Ministry of Labour, Social Affairs, Health, Women and Family from funds of the European Social Fund, who support the development of our style checker. You can find information about the ESF at esf.brandenburg.de.

E plin de fonduri europene. Ce mai e de comentat?

Ah, ba da, ar fi de comentat, dar foarte pe scurt.

■ Uniunea Europeană e o tâmpenie care nu are absolut nimic în comun cu democrația. Aceasta, nu doar pentru că transformarea Comunității Economice Europene în Uniunea Europeană, în care suveranitatea națională este și mai sever restricționată, nu s-a făcut prin referendumuri naționale (multe țări nu au în legislație conceptul de referendum, iar experiența celor câteva organizate i-a convins pe Stăpânii Inelelor de la Bruxelles să renunțe la referendumuri), ci din trei alte pricini.

Prima. Popoarele europene își votează reprezentanții în Parlamentul European cu încă și mai mult sictir decât pe cei din parlamentele naționale. În plus, adesea pe listele europene apar numai personaje dubioase, care nu ar obține un mandat în Parlamentul național, dar ajung în cel european! Să adăugăm la asta faptul că Directivele sunt elaborate de obicei de Comisia Europeană, și sunt adoptate de Consiliul Uniunii Europene (atenție, nu de Consiliul European, căci handicapații au creat două instituții complet diferite cu nume foarte asemănător) după ce au primit votul Parlamentului European. Dar cum acesta este format din oameni de o calitate discutabilă, se votează adesea în necunoștință de cauză. Soarta a jumătate de miliard de europeni depinde de 705 cetățeni dubioși.

A doua. Votul din Parlamentul European este majoritar, nu unanim. Dreptul de veto se poate exercita doar în Consiliul Uniunii Europene, dar și acolo, în majoritatea cazurilor se utilizează votul cu majoritate calificată. Deci putem avea situații în care unele țări vor fi obligate să implementeze în legislația națională Directive cu care popoarele respective nu ar fi de acord! Înțelegeți acum ce este aceea suveranitate națională pierdută?

A treia. Odată adoptată o Directivă, este practic imposibil de schimbat. Nu cunosc nici un caz în care să se fi ajuns la un consens pan-european în urma căruia să se fi votat o Directivă care să abroge o Directivă anterioară. Nu să o modifice, sau să o înlocuiască, ci să o recunoască drept inadecvată. Or, dacă suveranitatea națională ar mai fi existat, după noi alegeri în care populația să-și fi ales alți reprezentanți, aceștia ar fi putut să abroge orice lege națională… dar nu și o lege care implementează o Directivă Europeană! Degeaba ai un nou guvern (deci alți reprezentanți în Consiliul Uniunii Europene) și alți europarlamentari, aceștia nu pot vota pentru anularea unei Directive aprobate anterior, pe vremea când reprezentanții acelei țări aveau alte opinii.

■ Uniunea Europeană e o tâmpenie coruptă și ineptă. De pildă, un guvern nu-și poate subvenționa o companie privată importantă, cum ar fi o linie aviatică, sau ceva de importanță națională. Nu, că cică „distorsionează piața”. În schimb, Uniunea Europeană este liberă să „distorsioneze” cât vrea, prin modul în care aprobă subvenții și finanțări precum cele exemplificate, care nu sunt doar pentru „dezvoltarea regională” în interes public (dezvoltare urbană sau rurală, transporturi, telecomunicații, sănătate, alimentare cu apă, etc.), ci și pentru afaceri 100% private și de interes comercial.

■ Uniunea Europeană e o aberație comunistoidă care încasează bani de la statele membre pentru a-i redistribui după cum se hotărăște „la Centru”. Exact ca în Uniunea Sovietică. Vorbim de descentralizare și regionalizare, dar politicile se fac la Bruxelles, și alocările de bugete se fac tot acolo. Deci nici un stat nu-și poate subvenționa direct cultura și agricultura, ci numai Bruxelles-ul poate. Curat comunism.

■ Uniunea Europeană a distrus agricultura europeană, sub pretextul că Politica Agricolă Comună de fapt ar salva-o. În condițiile în care produsele agricole importate din Turcia, Maroc, China, Peru, Africa de Sud, etc. sunt mult mai ieftine decât cele de producție internă, dar nu există politici protecționiste reale în nici un domeniu (taxele vamale cred că nu acoperă nici costurile birocrației care se ocupă cu gestionarea lor; iar pentru a fi eficiente, probabil că cele pentru importurile din China ar trebui să fie de 300%, nu de 5-15%), ce s-au gândit Stăpânii Inelelor? Hai să-i subvenționăm pe agricultorii și zootehniștii europeni, dar numai dacă aceștia cultivă suprafețe foarte limitate sau cresc un număr foarte limitat de animale. De ce? Pe de o parte, producția mică ține prețurile sus (dar oricum se merge pe Bio/Eco/Organic), iar pe de altă parte, asta limitează și subvențiile pe care Comisia Europeană le are de plătit. Dar astfel s-a distrus agricultura europeană.

■ Uniunea Europeană va distruge și industria auto europeană, cu dogma ei cretină de a trece la autovehicule 100% electrice din 2035 sau când se va întâmpla asta. Chiar dacă data va fi împinsă în viitor, industria auto deja e pe butuci, căci a trecut în mod nesăbuit la dezvoltarea de mașini electrice necompetitive și proaste, iar piața UE a fost invadată de ciurucuri chinezești electrice. Dar chiar și înainte de asta, normele eco-naziste au scumpit îngrozitor mașinile. De la Euro 4 la Euro 6d, autoturismele au ajuns de 2-3 ori mai scumpe; în plus, pentru că motoarele mici nu pot respecta normele tot mai stringente (derogarea făcută pentru Euro 7 este cea mai bună dovadă) și pentru că legislația cere tot felul de căcaturi electronice care să prevină accidentele (deși acestea pot fi deconectate), mașinile au început să fie tot mai mari, pentru a justifica prețurile tot mai mari, și au început să fie hibride, ca să poată respecta normele. Dar o mașină mare și grea, în special un SUV electric, este mult mai periculos în caz de accident, și produce mai multe particule PM2.5 prin uzura anvelopelor și a șoselei. Deci efectele măsurilor euro-eco-naziste sunt opuse celor estimate (ia citiți aici despre efectul Cobra).

■ Uniunea Europeană, așa comunistă cum este ea, nu legiferează „pentru popor” ci, cum s-ar zice, „pentru tagma jefuitorilor” (Tudor Vladimirescu). Astfel, pentru a nu permite concurența neloială, de pildă pentru ca benzina să nu fie mai ieftină într-un stat decât în cel vecin (deși oricum aceasta se întâmplă!), Council Directive 2003/96/EC of 27 October 2003 restructuring the Community framework for the taxation of energy products and electricity stabilește valori minime pentru accizele pe energie, dar nu și valori maxime ale acestora, și nici un mercurial de valori maxime ale produsului finit! Deci să garantăm că energia este scumpă, mai scumpă decât un prag, nu mai ieftină! Dacă este mai ieftină undeva la sursă, las’că adăugăm accize, ca să mai nivelăm diferențele de preț. Firește, energia este un viciu, ea nu ar trebui consumată. Să ne întoarcem în peșteri. În schimb, nici o directivă europeană nu impune valori minime ale salariilor! Adică ne asigurăm că taxarea nu este prea redusă (de pildă, TVA-ul normal nu poate fi sub 15% în UE), dar salariile și pensiile… dă-le dracului, cui îi pasă de oameni? Nu lor.

■ În fine, Uniunea Europeană, prin liberalizare pieței la energie, și nu oricum, a scumpit energia încă înainte de izbucnirea războiului în Ucraina! Din toamna lui 2021 s-a observat o creștere bruscă a prețurilor la energie, cu vreo 6 luni înainte de invadarea Ucrainei! Explicația? Bursa europeană de energie, European Energy Exchange AG (EEX). Producătorii nu mai pot vinde pe piețele naționale, căci „ar distorsiona competiția”, ci musai pe EEX. Deci degeaba ar avea o țară producători de curent sau de gaz ieftin; nu poate beneficia de acest avantaj. Iar EEX este proiectată pentru a susține producția scumpă de energie „verde”, printr-un algoritm complex care scumpește și energia ieftină. Totul este scump pe EEX. Yanis Varoufakis are niște explicații: 25: E63: Europe’s electricity market: the scam of the century? și mai ales Yanis Varoufakis exposes Europe’s energy scam.

Dar, firește, dacă spui că Uniunea Europeană este șarlatania mileniului, ești „anti-european”, „de extremă dreaptă”, și musai putinist, pro-Hamas, anti-vaccin, etc. Termenul „suveranist” a ajuns să aibă conotații atât de negative încât se apropie de „neonazist”.

Iată ce căcat îmi dădu Facebook în feed mai devreme:

Nu era nevoie de nici un Maastricht. Nu era nevoie de UE. Nici măcar de CEE. Nu era nevoie nici de desființarea controalelor la frontierele terestre (în absența cărora de unde știu eu dacă un criminal căutat la Sofia nu a ajuns la Stockholm?). Tot ce doreau și doresc popoarele și companiile europene erau obiective ce se puteau realiza și prin acorduri bilaterale sau multilaterale, fără renunțarea la suveranitatea națională, și fără vreun Soviet Suprem la Bruxelles sau Strasbourg: (1) libera circulație a persoanelor, adică fără viză, nu fără acte, incluzând aici și dreptul de reședință și de muncă; (2) libera circulație a mărfurilor, adică fără taxe vamale; (3) libera circulație a capitalurilor. Despre caracterul distructiv al monedei unice europene, cu altă ocazie.

Exemplul Brexit nu este relevant în nici un context. China nu este în UE, și vinde enorm pe piața europeană. Apoi, există țări care nu sunt în UE, dar sunt în așa-numita European Economic Area (EEA): Islanda, Liechtenstein, Norvegia. Mai rău, Elveția nu e niciunde, însă este în piața unică europeană (cu câteva excepții)! Până și Turcia are un statut special. Doar Marea Britanie, din cauza incapacității de a ști ce vrea, și din cauza impotenței birocratice, a ajuns unde a ajuns. Ei se certau în Camera Comunelor în loc să stabilească proceduri și formulare vamale! În plus, acordul cu IRA, recte Good Friday Agreement, care desființează granițele „hard” între Irlanda de Nord și Republica Irlanda, face dificilă ieșirea din UE fără introducerea de controale care ar încălca acest acord. Ce s-a implementat în final este o porcărie care, sunt convins, va genera multă contrabandă din punctul de vedere al regimului vamal al UE. Oricum, Brexit nu arată decât că Marea Britanie are o clasă politică degenerată, nu că UE ar fi fost Cornul Abundenței (în sensul de Cornucopia, nu cel geografic).

Următoarea „cădere a Romei” va avea loc din cauza imbecilității birocratice, a corupției și a deficitului de democrație a Uniunii Europene. „Împăratul e gol!”, zise unul. „Ești un suveranist extremist!”, răspunseră oamenii de bine. (Cu aceasta, stimați telespectatori, programul nostru a luat sfârșit.)