În momentul în care mi se semnalase știrea potrivit căreia cererea slabă de PC-uri și tablete forțează companiile să reducă prețurile, eu tocmai profitasem, zic eu, de acest fenomen. Și pentru că acestea se petrecură pe când mă găsesc în patrie, mi-am zis să nu scriu această postare în engleză căci, vorba ceea, limba noastră-i o povară comoară.

Contextul

Sunt temporar despărțit de mini-PC-ul meu ieftin, un HP ProDesk 400 G6 Desktop Mini PC, în configurația 44G38ES (Intel i5-10400T, 8GB RAM, 256GB SSD, Intel UHD Graphics 630, vândut cu FreeDOS, ceea ce e rar în Germania, unde se cam plătește taxa Microsoft). În noiembrie 2021 îl lăsasem cu Fedora 35 XFCE, penultima dată rula Fedora 38 KDE, iar de luna trecută zace cu un AlmaLinux 9.2 KDE (știu de scandalul Red Hat, nu-i nevoie să-l menționați; la o adică, printre multele discuții pe temă, luați și sinteza din DistroWatch Weekly).

Am cu mine acest laptop Acer care și în 2016 era depășit (i5-5200U, pe bune?), îmbunătățit un pic cu un SSD de 1 TB pe SATA (870 EVO, deci ieftin). Ce-l recomandă este construcția solidă pentru un Acer, cu metal pe partea cu tastatura, astfel încât poate fi luat cu două degete și nu se deformează deloc, precum modelele mai scumpe de la alții. Venise cu Win10, am făcut downgrade la Win7 după 8-9 luni, și din păcate încă mai rulează Win7, dar atât de bine crippled (WSH dezactivat, multe „features” eliminate barbar), încât un malware serios nici nu se poate instala (drept e că nici unele softuri legitime, care pretind WSH sau alte minunății moderne). A, și nu are absolut nici o soluție antivirus sau antimalware, dar e curat și vioi. „Custom Win7”, ce mai.

Totuși, nu-mi permit să-l trec pe Linux fiind eu „în deplasare” (ăsta-i unul din dezavantajele statului cu fundul în două luntri). La o adică, am cu mine stick-uri bootabile cu Linux, am și stick cu Win10, dar nu am chef să instalez un căcat Microsoft pe un laptop bătrâior. În final, vreo 2-3 softulețe tot cred că le voi rula prin WINE (PlayOnLinux, probabil), căci echivalentele pentru Linux nu sunt oricât de echivalente, plus că „muscle memory” știe alte combinații de taste și fluxuri de proces. Și nu m-am hotărât încă la un editor bun de PDF-uri.

Așa că am tras cu ochiul spre oferta de laptop-uri ieftine.

Căutarea

În comerț nu e ca în catalog, unde e nașpa dacă ești mai în față. Nu știu dacă s-au făcut studii, dar vă spune sociologul și comportamentalistul din mine că firmele care sunt primele în alfabet au un avantaj cert. Și nu, nu mă omor cu ASUS, plus că, nu știu cum se face, ofertele bune parcă tot la Acer le găsesc. (Există tentația unor modele ASUS cu ecran AMOLED. Dincolo de faptul că sunt oglinzi, iar eu nu suport decât ecranele mate, alea sunt nașpa la străluciri sub 50%. Sunt făcute pentru hipsterii care umblă cu ele prin parcuri.)

Problema cu Acer este că are literalmente sute de configurații. Și până să mă plâng că nu pot ști dacă un anume model are un anumit cip BT sau Wi-Fi, nici măcar nu e clar dacă ecranul este IPS ori TFT, căci în majoritatea cazurilor chiar situl oficial scrie doar „LCD”. Diversele magazine online precizează uneori mai multe decât fabricantul, dar pot ele fi crezute întotdeauna? Vezi să nu. Iar cu un ecran care inversează culorile dacă nu te uiți perpendicular pe el, ăla ești. Back to the Future. Bun, și te mai uiți pe recenzii străine, și pe YT, și tot nu nimerești exact modelele pe care puseseși ochii. Iar asta contează uneori și în privința posibilității de upgrade: se mai poate pune un SSD? NVMe sau SATA? Apropo, dar mufe USB câte are și de ce fel? Gen, 1xUSB-C, 1xUSB-A 3.2, 1xUSB-A 2.0? Să fim serioși, știu că poate vreau să-i bag un mouse extern, dar USB 2.0? Când fac faimoasele mele backup-uri la backup-uri, am nevoie de mufe bune, nu de știfturi.

Tout compte fait, și după multe ezitări și cumpăniri (să fie 1600 de lei pe ceva mai slab cu 8 GB RAM și 256 GB SSD, sau 2200 de lei pe ceva cu 16 GB RAM și 512 GB SSD?), propensiunea mea pentru chilipiruri a învins. Let it be cheap. Și, ca toană supremă, nu care cumva să fie argintiu, că mă isterizez. Dacă nu negru, antracit, grafit, sau charcoal (numele astea de culori sunt precis inventate fie de femei, fie de ghei), măcar să nu fie gri deschis, că damblagesc. Orice, numai să nu arate a tablă zincată.

Adică am ales modelul Aspire 3 A315-59-32MA, cod NX.KBCEX.003, la care găsiți manuale, alte documente, și drivere de Windows fix aici. De reținut că sunt zeci de configurații „A315-59”, cu diferențe importante între ele. De obicei, Aspire 3 este gama „pentru calici”, de-abia Aspire 5 și 7 fiind „mai bune”, și chiar am fost tentat de câteva modele mai bune cu AMD Ryzen 5 5625U sau cu i5-1235U și GeForce MX550 2GB, văzute „pe viu” la Altex sau MediaGalaxy, pe când le-am văzut fiind încă în stoc, la prețuri între 1900 și 2500 de lei.

Verzitura

Da, chestia este verzuie, gen. Deci nu e argintie, like. Willow green, în limbaj de marketing.

Cui am dat banii? Lui PC Garage, care la vremea aia aveau o astfel de ofertă:

  • 790 lei reducere la acest model până pe 30 iunie (cică „promoție valabilă în perioada 25.04-25.06.2023”, dar între timp au extins promoția, acum pretinzând că este „valabilă în perioada 26.06-09.07.2023”);
  • încă 10% reducere „în coș” până pe 23 iunie („campania este valabilă în perioada 19.06-23.06.2023”, și asta chiar a expirat, fiind înlocuită temporar cu un mouse cu fir bonus).

Comandând eu la spartul târgului (vineri 23 iunie la 22:50) din pagina asta, avui așa:

  • preț vechi: 2.588,99 lei
  • preț de campanie promoțională: 1.798,99 lei
  • discount voucher: 179,90 lei
  • total de plată: 1.619,09 lei

Asta face spre €319, ceea ce e un chilipir. (Rotund: 2590-790-180=1620. Imbecilitatea asta de „virgulă 99” mă ucide. Oricum nu ar fi meritat 2590 în ziua de azi. 1800 e un preț corect, zic eu.)

Animalul merge bine, și din fericire ecranul este bun! Adică se vede din orice unghi. („Optimizat pentru lumină slabă”, ziceau ei undeva. Bine, bre.) Limitările lui, altele decât cele evidente din configurație (i3-1215U, 8GB DDR4, 256GB SSD), ar fi astea:

  • mufele USB sunt 3 la număr, toate USB-A, și toate USB 3.1 (3.2 Gen. 1 în limbaj oficial), deci 5 Gbps, nu 10 Gbps (nu, mufa din dreapta nu este USB 2.0, cum pretind unii cretini, neobservând diferențele majore între modelele Acer cu coduri apropiate);
  • nu are mufă Ethernet, deci dacă la o adică e nevoie de o conectare via patch cord la un router bușit, nu merge fără un adaptor pe USB;
  • tastatura este US International numai în sensul că Alt-ul din dreapta este AltGr, dar altminteri este ANSI US, nu ISO US, deci Enter-ul este o linie, nu acel Enter mare european vizibil pe layout-urile UK, DE, FR, IT, etc., și asta deși decupajul din carcasă este clar pentru un Enter mare, căci tasta Backspace este lipită de Enter, fără distanțare;
  • nu există LED-uri pentru NumLock și CapsLock, iar butonul de On/Off nu este separat de tastatură, ci parte a tastaturii, deasupra lui NumLock și în dreapta lui *, ca la tâmpiți (dar știam asta);
  • SSD-ul montat este NVMe Gen. 3, nu Gen. 4, lăsând un conector Gen. 4 liber (configurațiile mai scumpe ocupă slotul Gen. 4, lăsându-l pe cel Gen. 3 pentru eventuale expansiuni);
  • zona încă lăsată liberă în care se putea monta un HDD sau un SSD SATA este inutilizabilă, căci nu ai la ce conecta un dispozitiv SATA;
  • Wi-Fi și BT sunt bazate pe MediaTek MT7663 (scrie pe o etichetă pe spate, dar până nu ai scula în mână nu poți afla cu ce vine), ceea ce pentru un kernel mai vechi, gen 5.14 fără backports, e „buba” (aș fi preferat chiar și un Realtek, deși unii critică driverele scrise de Realtek; în realitate, pe laptop-ul vechi am fost victima unor astfel de kernel developers handicapați care au bușit ei suportul pentru ALC282 în P645 când au peticit suportul pentru P648/P658, după cum am scris aici);
  • procesorul i3-1215U este șmecheruț, cu 2 Performance-cores (2 thread-uri fiecare) și 4 Efficient-cores (o găselniță explicată aici; P-cores merg până la 4.40 GHz, iar E-Cores merg doar până la 3.30 GHz și sunt single-thread, fiind adecvate pentru background tasks), dar pentru a distribui eficient task-urile între cele două tipuri de core-uri este nevoie în Linux de un kernel 5.18 sau mai nou, deci distros de tip LTS ies din discuție (*buntu 22.04, Mint, KDE neon, clonele de RHEL9, SLED și openSUSE Leap, sau dacă mai folosiți Debian 11 ori MX Linux 21.3, etc.).

Dar dracul nu e chiar așa de negru. De pildă, touchpad-ul este uriaș, și chiar merge foarte bine (mai toate track/touchpad-urile sunt jalnice în ziua de azi, mai proaste decât ce avea HP Omnibook XE3-GC în anul 2000). Cât despre partea cu conectorii USB, am văzut și mai rău, cum am mai spus: 1xUSB-C, 1xUSB-A 3.2, 1xUSB-A 2.0. Pe de altă parte, nu trebuie să mă scarpin în cap și să mă gândesc „care e conectorul mai rapid și care e bun doar de mouse și tastatură”, cum fac la mini-PC, unde HP a băgat varza asta în ProDesk 400 G6:

USB-C? Le cam detest, sunt mici și fragile, cum de altfel remarcă și Christopher Barnatt aici. Iar la un HP Pavilion Gaming Desktop TG01 am observat că mufa USB-C este în practică mai lentă decât cele USB-A!

Un upgrade mic pentru buzunar, dar un salt uriaș… în genere

Hoinărind eu pe situri, am descoperit că unele variante de upgrade păreau al naibii de accesibile. Dar să vedem ce avem în sculă:

  • Una bucată SO-DIMM SK Hynix 8GB 1Rx16 DDR4-3200 PC4-25600, cu încă un slot liber.
  • Una bucată SSD NVMe M.2 2280 Kingston 256GB OM8PDP3256B-AA1 Gen.3 x4, up to 2400MB/s read, 1100MB/s write, cu un slot Gen.4 x4 liber.

S-a procedat în consecință la a căuta ceva ce se găsea în stoc la Showroom-ul eMag Brașov (exact aceleași componente se găseau la prețuri identice de pildă la Altex, dar nu în Brașov), pentru a le putea ridica fără întârziere a doua zi la ora 9:

  • Una bucată SO-DIMM Kingston 8GB KCP432SS6/8 1Rx16 DDR4-3200 PC4-25600 (CL22) = 106,98 lei.
  • Una bucată SSD NVMe M.2 2280 Kingston 1TB NV2 SNV2S/1000G Gen.4 x4, up to 3500 MB/s read, 2100MB/s write = 219,99 lei.

Deci am adăugat 320.97 lei la costuri. Rotund, 1619+321 fac 1940 lei întreaga distracție, deci rămâne sub €400, cu 16 GB RAM și 1¼ TB SSD. Combinația merge impecabil.

Linux, de care să fii, bă?

Am zis de ce ar fi de preferat un kernel de la 5.18 în sus. De dragul experimentării, am testat și ceva „mai stabil”. Nu explic aici de ce nu mai folosesc nici Manjaro XFCE, nici Fedora XFCE, nici XFCE în genere, dar nici Fedora KDE; o voi face cu altă ocazie, într-o postare lungă în engleză.

De curiozitate, pentru că am lăsat mini-PC-ul cu AlmaLinux 9.2 KDE, am vrut să-l încerc și pe noul laptop. Și ca LiveISO (ca în poză, unde se vede că avem un fan Win11 în echipa Alma), și ca sistem instalat (după activarea EPEL se actualizează la KDE 5.27.4), varianta de kernel 5.14 moștenită de la RHEL nu suportă: Wi-Fi, Bluetooth, audio!

Pentru instalare (mi-am zis că poate ulterior se mai poate face vreo chestie), mi-am călcat pe inimă și am mai spânzurat 79 de lei (există cu 72 de lei la eMag și la PC Garage, dar eu am vrut să-l iau imediat din magazin) pe un adaptor de rețea pe USB-A bazat pe RTL8153, TP-LINK Gigabit UE300. Merge bestial pe orice OS; cum eu nu am abonament Gigabit, căci nu am nevoie, ci doar de 500 Mbps, am constatat că merge brici.

Am mai testat (cu instalare) și openSUSE Leap 15.5, care are kernel 5.14.21. Deja suportă Wi-Fi, dar nu și Bluetooth! Problema cu suportul pentru audio se poate rezolva instalând pachetul sof-firmware (este în repo/oss/noarch), dar despre BT nu știu ce să zic. În plus, am observat că sistemul este prea lent după scularea din hibernare, dar nu am studiat problema.

O altă problemă cu cu Leap 15.5, dar fără legătură directă cu kernel-ul 5.14, căci apare și la Kubuntu 23.04 (kernel 6.2) cu update-uri la zi, este aceea că, deși Wi-Fi-ul merge perfect, applet-ul plasma-nm crede că nu e așa:

Nu știu care e combinația de versiuni de pachete care duce la aberația asta. E un bug cunoscut din iunie 2022, posibil în NetworkManager, dar încercările de workaround nu au funcționat. Și mă așteptam să fi fost peticit, dacă era chiar în NetworkManager. De fapt, a mai existat el și în 2021, și a fost redeschis recent exact pentru Leap 15.5, dar nu reiese ce Wi-Fi hardware au cei care pățesc asta, căci, cum spuneam, nu pare distro-specific, câtă vreme se manifestă și în ultimul Kubuntu. Nu am încercat alte desktop environments, nici nu am mai încercat sesiuni live sau instalări de altceva, dar Tumbleweed nu are problema asta. Inițial am crezut că o fi mai vechea problemă care consta în faptul că pentru MT7663, uneori nu se „scoală” ambele frecvențe radio, dar am încercat și pe 5 GHz, și pe 2.5 GHz, și tot aia era. Plus că întotdeauna mergeau amândouă! Să fie nevoie de un kernel mai nou de 6.2 pentru a rezolva problema asta? Nu am aprofundat chestiunea, doar mi-a părut rău că, în ciuda tâmpeniilor Ubuntu (snaps și altele), nu am putut rămâne la un sistem bazat pe apt (Debian 12 nu intră în discuție, nu din cauza kernel-ului 6.1.27 care nu cred că ar rezolva ceva, dar fiindcă, în buna lui tradiție, este lansat și va rămâne cu unele pachete „antice” încă doi ani; un exemplu la întâmplare, transmission-qt și transmission-gtk sunt în versiunea 3.0, deși 4.0 a fost lansat cu exact patru luni înainte de lansarea lui Debian 12; eu folosesc deluge, dar e o chestiune de principiu).

Bazat pe experiențele anterioare, am zis să trec la openSUSE Tumbleweed. De fapt, chiar am un openSUSE Tumbleweed instalat (și actualizat) pe unul din puținele USB flash drives care sunt suficient de rapide pentru așa ceva, în speță un Samsung FIT Plus 64GB luat de pe Amazon.de, dar disponibil și pe eMag (nici un link nu e afiliat). Instalat cândva nu mai știu pentru ce hardware (mini-PC sau vechiul Acer), suportă perfect noul Acer fără nici o intervenție. Doar că, nu-i așa, îmi trebuie un sistem instalat pe NVMe, nu pe flash drive.

Instalez frumos openSUSE Tumbleweed cu KDE. Avantajul e că dacă la partiționare bifezi „Propose Separate Swap Partition” și „Enlarge to RAM Size for Suspend”, atunci hibernarea va merge pur și simplu, din opțiunea care apare în KDE. Nu trebuie să mai faci nimic. Nu activează zram, că nu e bou. Apropo, partițiile EFI, / și swap le-am pus pe SSD-ul de 256GB cu care a venit, deși e mai lent, iar SSD-ul nou de 1TB este /home. În felul ăsta pot reinstala orice altă distro fără să-mi pierd fișierele personale.

Ciudățenia e că, deși instalarea făcută pe stick suporta cipul audio (aici e o cacofonie sexuală), instalarea făcută pe noul laptop nu a detectat cipul, deci a trebuit să instalez manual sof-firmware. Dubios. De ce nu-l instalează implicit, că are sub 1MB!

Singurul lucru rămas de rezolvat este că la trezirea din hibernare e lent ca dracu’ și nu i se mai scoală nici Wi-Fi-ul. Nu am investigat. Merg pe suspend-to-RAM deocamdată. (Apropo de rețea, cică dacă RTL8153, ăla din adaptorul pe USB de mai sus, face nani când nu ar trebui, este TLP-ul prea agresiv, și trebuie adăugată o excepție. Just sayin’.)

Uitasem. Colecția mea de șoareci fiind în Germania, cu excepția credinciosului Logitech M180 din 2012 care merge mai bine decât majoritatea modelelor mai moderne și chiar și decât alții din colecție (deși, de pildă, mă înțeleg bine cu RAPOO MT750S, o alternativă decentă la Logitech MX Master), mi-a mai trebuit un rozător, iar alegerea făcută la repezeală m-a mulțumit: un Lenovo 530 de 70 de lei (nu, nu e mai ieftin la alții), simplu, fără butoane de gaming și fără rezoluții alta decât 1200 dpi, ba chiar culoarea Abyss Blue este foarte închisă și elegantă, fără nici o legătură cu ce se vede în imaginile oficiale de marketing. (E ăla din poza de pe „verzitură”, care în lumină artificială pare negru.)

Bis zum nächsten Mal, ¡hasta la vista, baby!

Soluția finală a enigmei „Limited Connectivity”

După tot felul de schimbări în comportamentul KDE în diverse distribuții, am lămurit cauza reală a acestei false erori. Și am găsit și soluția.

După ce părea că problema se rezolvase după unificarea numelor AP pe 2.4 și 5 GHz și eliminarea caracterului underscore din nume, reapariția bug-ului m-a făcut să caut o altă soluție, și am găsit-o.

În toate versiunile de KDE în care acest bug apare, și indiferent de distro (testat pe Debian 12.2, MX Linux 23.1, Alma Linux 9.2 și 9.3 Beta), soluția constă în configurarea conexiunii Wi-Fi astfel încât pentru respectivul AP, în tab-ul IPv4, să fie bifată „IPv4 is required for this connection”:

După asta, se va proceda la deconectarea de la AP, și reconectarea la acesta.

Nu m-am uitat în codul sursă, dar presupun că situația este următoarea: plasma-nm începe testarea cu IPv6, și dintr-o cauză necunoscută, ceva eșuează, de unde și eroarea. Dacă i-am spus că IPv4 este necesar, probabil că trage concluzia că acesta este mai important decât IPv6, iar dacă acesta funcționează perfect (ceea ce și este cazul), nu se mai preocupă de eventualele erori pe care le găsește pe IPv6. (Oricum, ciudățenia rămâne, căci aceste erori apar doar pe 5 GHz, doar dacă testarea e făcută de KDE, și nu apar în versiuni mai recente de software, cum ar fi cele din Manjaro, openSUSE Tumbleweed.)

Apropo, Alma Linux 9 detectează totul cu kernel 6.1 (kernel-lt din ELRepo), dar revenirea din hibernare rezultă în MT7663 nefuncțional. Nici chiar kernel-ml (6.5.9, căci 6.6.0 era în testing) nu rezolvă problema, deci driverul din kernel este de căcat.