De decenii, m-a zgâriat pe creier sloganul „Renault préconise ELF”, care între timp cred că a și dispărut. Cum ar veni, de ce nu „Renault recommande ELF”?

Simplu: pentru că în limba franceză „préconiser” înseamnă „recommander vivement, conseiller fortement, prôner, vanter”! Recomandarea este insistentă, aproape normativă.

Atât în franceză, cât și în italiană („preconizzare”), sensul istoric este cel religios, legat de proclamarea nominalizării unui episcop sau cardinal, dar este ieșit din uz. Astfel, sensul curent din franceză este acela de a recomanda cu tărie, cu entuziasm.

Sensul curent din italiană, ca și cel din română, este însă altul: a prevedea, a prezice, a anticipa. Dicționarele românești adaugă și valoarea de „a propune, a indica, a recomanda” (DN 1986, DEX 2009, MDA2, sau chiar și dicționarul lui Șăineanu din 1929 și DLRLC 1955–1957), însă nu cunosc pe nimeni care să utilizeze în ziua de azi acest sens. Cred că dicționarele l-au perpetuat pentru că unii franțuziți de pe la noi l-au folosit în interbelic, dar cam atât.

Și așa este o prețiozitate să zici „Preconizez că vom intra în recesiune” în loc de „Anticipez…” sau „Estimez…”; cum să vii să spui „Preconizez acest unguent”?

(O paranteză cu privire la prețiozități: noi spunem „prognoză meteo”, ceea ce-i nedumerește pe francezi și italieni, care spun „prévisions météo”, respectiv „previsioni meteo”.)

Sensul de recomandare lipsește însă din italiană! „Preconizzare una brillante carriera a qualcuno” redă cu precizie sensul curent din română. La fel și „preconizzare una crisi”, „preconizzare la vittoria di qualcuno”. Garantat nu poți recomanda insistent o criză, nu-i așa? 😀

Firește, la origine cuvântul vine din latina medievală: „praeconizare” = „a proclama printr-un crainic sau toboșar” („praeco” = vestitor sau, cum zic francezii, „tambour de ville”). Negreșit, era vorba pe atunci de proclamarea unei fețe bisericești.

În engleză, „preconize” („preconise” în BrEn) este extrem de rar, intrat în limbă cu sensul de a proclama un episcop de către Papă. Termenul nu a prins rădăcini cu alte sensuri, căci „recommend, advocate, praise” acopereau deja câmpul semantic.

De unde sensul de recomandare?

Ipoteza mea este că acesta a apărut și s-a consolidat pe filieră spaniolă. Spaniola a conservat cel mai clar sensul care mă agasează pe mine, bifurcat în două valori înrudite:

  • a susține, a pleda pentru ceva considerat recomandabil (abogar por): „preconizar la necesidad de una reforma”;
  • a elogia, a lăuda în public pe cineva sau ceva (elogiar, tributar elogios): „preconizar las virtudes de la medicina alternativa”.

În franceză, sensul religios este atestat din secolul al XIV-lea, cel de a elogia, a lăuda excesiv (astăzi învechit), din secolul al XVI-lea, iar cel modern de a recomanda cu căldură sau cu insistență, de-abia în secolul al XIX-lea.

BONUS: O memă celebră despre limba franceză:

  • « La foi » (croyance), qui est féminin, ne prend pas de « E ».
  • « Le foie » (organe), qui est masculin, prend un « E ».
  • « Une fois », qui est au singulier, prend un « S ».

Etimologia e și mai bizară:

  • „foi” vine din latinescul „fides”, feminin, intrat pe la 1050 în franceză ca „feit” (cum naiba?), apoi devenit „foy”.
  • „foie” vine din latinescul „ficatum”, masculin, provenit din „ficus” (smochină), trecând prin „fecatum”, „fecitum”, apoi „fedicum”, ulterior „feie” și în final „foie”, dar cu sensul originar de „foie gras”.
  • „fois” vine, în mod neașteptat, din latinescul „vices”, trecând prin spaniolă („vez”) și intrând în franceză pe la 1100 ca „feiz”: ceste feiz = cette fois.

Totuși, nici alte limbi latine nu sunt neapărat coerente:

  • Italiană: un autista, masculin; una crisi, singular.
  • Spaniolă: el problema, masculin; la mano, feminin; el día, masculin. Cireașa de pe tort: „alma” este feminin, dar la singular preia articolul masculin: el alma.

Ca să închei totuși cu franceza: „gens” este masculin, dar dacă este precedat de un adjectiv, devine feminin în expresii fixe precum „les bonnes gens”, „les vieilles gens”, sau „les petites gens”, dar nu și în „les jeunes gens”, unde este masculin (ca în „les gens jeunes” sau „les gens intelligents”).

ÎNCĂ DOUĂ DUDE:

  • Englezii și americanii zic „walkie-talkie”, francezii spun însă „talkie-walkie”, iar la fel spunem și noi! Totuși, italienii și spaniolii folosesc termenul corect.
  • Englezii și americanii au preluat din franceză, pe la sfârșitul secolului XVII, „bon vivant”. Vreo două sute de ani mai târziu au inventat pseudo‑franțuzismul „bon viveur”, pe care îl folosesc ca sinonim. În franceză, însă, „viveur” înseamnă deja „bon viveur”, dar cu o notă peiorativă clară, așa că „bon viveur” sună pleonastic și, mai ales, nenatural pentru un vorbitor nativ.