Nu, nu mă gândesc la Trump, ci la Georgescu. Și nu, nu la cretinii care l-au votat și care ar vrea să-l voteze din nou, ci la modul abuziv în care i se interzice participarea la noile alegeri, reorganizate.

Abuzuri în numele ordinii de drept

„Interese superioare” au dictat ca lui musiu Călin Țăcănilă Georgescu să i se respingă candidatura la BEC. Nu știu dacă una din bisericuțele securiste a prevalat asupra alteia, sau presiunile de la Bruxelles au fost mai puternice decât cele de la Washington. Oricum, e posibil să mă fi înșelat într-o privință: Căcărău a fost propus de PSD-PNL nu ca să se aleagă un extremist, ci cu speranța sinceră de a-l vedea pe acest Adormilă în fotoliul prezidențial, de unde nu va deranja pe nimeni, iar PSD-PNL vor putea continua să fure așa cum o fac de 35 de ani încoace.

Abuzuri în numele unui bine suprem s-au mai făcut în istorie. Unele au ținut, altele s-au întors împotriva făptașului.

Un exemplu faimos ar fi secularizarea și modernizarea Turciei de către Mustafa Kemal Atatürk. Spre deosebire de Alexandru Ioan Cuza, ăsta a reușit să facă fix ce-a vrut fără să fie răsturnat, pentru simplul motiv că a interzis partidele de opoziție, a înăbușit revoltele, a limitat libertatea de exprimare, a cenzurat presa. Altminteri, a introdus cu forța alfabetul latin, interzicând-l pe cel arab în documentele oficiale și forțând populația să-l învețe pe cel nou; a interzis școlile religioase și a decretat separarea religiei de stat (ceea ce nici în ziua de azi nu s-a întâmplat pe deplin în Germania și Italia); a interzis purtarea vălului islamic în instituțiile publice (iarăși, în Europa e scandal mare dacă vrei să faci asta, francezii știu cel mai bine); în fine, a introdus coduri de inspirație europeană: codul civil, bazat pe cel elvețian, acorda drepturi femeilor; cel penal, inspirat din cel italian, introducea pedepse pe principii de drept, nu religioase; iar cel comercial, copiat după cel nemțesc, a contribuit la dezvoltarea relațiilor cu Europa.

Dar a fost un dictator!

Mai puțin norocos, tovarășul Armand Călinescu, pre când era ministru de interne, a ordonat asasinarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu și a altor 13 legionari în noaptea de 29-30 noiembrie 1938. Chipurile, încercare de fugă de sub escortă, sanchi. Intenția a fost de a decapita mișcarea legionară, dar ce să vezi, a avut fix efectul opus: a radicalizat-o și mai mult! Negreșit, Armand Călinescu a sfârșit asasinat de Legiune. Ca un adevărat stat de drept ce era (să mai adaug „sanchi”?), România ce a făcut? Cei opt atentatori au fost executați sumar în locul crimei, iar peste 250 de legionari au fost uciși fără proces în zilele următoare, cadavrele lor fiind expuse public ca avertisment. Mișto.

Măcar acum ne folosim de siluirea legii, cu contribuția, după caz, a CCR sau BEC. Ne-am rafinat, monșer!

De ce Zegrean are dreptate

Când Zegrean are dreptate, este pentru că și eu am. Sau vițăvercea. Oricum, de reținut că nu mă dau în vânt după actualii sau foștii judecători de la CCR, pentru simplul fapt că această instituție este una politică, iar membrii ei nu sunt neapărat „judecători de meserie” la bază, deși unii se întâmplă să fie.

Am protestat când CCR a scos-o pe tușă pe Șoșoacă. Nu mai stau să caut, dar dintre diverșii juriști și pafariști care s-au pronunțat, Zegrean a fost printre puținii care a spus că s-a făcut un abuz de drept. Îl voi cita însă cu o intervenție mai recentă, de dinaintea deciziei BEC referitoare la candidatura lui Țăcănilă: Se va regăsi Călin Georgescu pe buletinul de vot? Un fost președinte CCR răspunde tranșant în privința unei decizii a Curții Constituționale. Care citează de aici: Condițiile în care CCR ar putea invalida candidatura lui Călin Georgescu. „Pe vorbe nu se poate anula o candidatură”. Așa că să citez și eu:

Fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, a declarat la Euronews că, într-un stat democratic, orice interdicție trebuie să fie fundamentată pe o hotărâre judecătorească, nu doar pe declarații sau suspiciuni. Zegrean a criticat decizia privind excluderea Dianei Șoșoacă de la alegerile prezidențiale 2024 despre care a spus că s-a bazat „pe vorbe”, fără o constatare juridică clară a unei încălcări legale.

„Nu mai verifică candidatura de atunci a Dianei Șoșoacă. S-a terminat. Aia a intrat în istorie. (…) În mod normal, Curtea ține seama de practica sa anterioară când verifică o decizie. În general, la orice decizie a Curții se verifică ce pleacă de la practica anterioară.

De exemplu, când se judecă excepții de neconstituționalitate, unde este practică nu prea se mai stă mult asupra dosarului, pentru că cel care face raportul vine și spune: avem practică, se încadrează acolo.

Aici este altceva, pentru că acel dosar al doamnei Șoșoacă și acea decizie a fost dată pe vorbe, pe ce a scris omul care a făcut contestația. Lucrurile astea trebuie verificate.

Despre Georgescu, dacă asta vă interesează. Eu știu că e legionar? Trebuie să verifice dacă a fost vreodată condamnat pentru aceste fapte, nu doar să susții că el este legionar, că știi tu că el e legionar.

Nu se poate baza pe declarații. Nici atunci nu trebuia să se bazeze doar pe declarații pentru că suntem într-o țară democratică. În România cuvântul este liber și are voie fiecare să spună ce vrea.

Sigur că sunt interdicțiile acelea prevăzute de lege, că nu e voie să faci apologia legionarismului sau a criminalilor de război sau a comunismului, dar astea trebuie constatate printr-o hotărâre judecătorească, pentru că acele fapte sunt prevăzute de lege ca infracțiuni.”

Care sunt condițiile în care CCR poate anula o candidatură la prezidențiale?

„Sunt prevăzute de Constituție. Sunt limitări prevăzute de Constituție: să fii cetățean român, să ai vârsta de 35 de ani pentru a candida, să nu fi fost condamnat pentru infracțiuni care să te pună sub interdicția de a candida sau a vota. Dar dacă omul are drept de vot, are și dreptul de a fi ales.

Curtea nu poate să inventeze alte condiții decât cele existente scrise în Constituție și în legi. Pe vorbe nu se poate anula o candidatură”, a mai precizat Zegrean.

„Să constate, de exemplu, că nu are 35 de ani. Să contestate că nu este cetățean român, să contestate că a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale. Articolul care vorbește în Constituție despre dreptul de a fi ales pornește de acolo. Dacă ai dreptul de a vota. Cine are drepturile electorale neștirbite, neatinse, neîngrădite poate să fie și ales.”, a adăugat el.

It’s indeed that simple. Toți cercopitecii, sau în limbaj uzual toate capetele de pulă care insistă că „declarațiile lui Țăcănilă nu sunt compatibile cu funcția de președinte” mănâncă căcat cu polonicul, dacă nu chiar cu găleata, așa cum a făcut-o și CCR în cazul Șoșoacă.

Am mai spus-o: în România nu există delictul de opinie. Acolo unde o afirmație făcută în spațiul public intră în contradicție cu o lege, trebuie aplicată legea. Iar CCR nu este o instanță de judecată. Trebuie ca o încălcare a legii de natură a conduce la suspendarea drepturilor electorale să fie judecată într-o instanță de fond, trebuie ca aceasta să ducă la o condamnare, iar condamnarea să devină definitivă, cu sau fără judecarea unui apel. (Hotărârea devine definitivă după apel, după renunțarea la dreptul la apel, sau după expirarea termenului la care se poate face apel. Recursul sau alte mijloace de atac extraordinare sunt altă poveste.)

Au mai fost și retardați care m-au futut la creier cu asta: «Articolul 30 din Constituție prevede că: (7) „Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”»

Nu se pot emite condamnări pe baza Constituției, ci doar prin aplicarea legii penale. În plus, condițiile de constituționalitate a unei candidaturi sunt cele enumerate de Zegrean, nu cele fabulate de CCR. Cât de handicapat să fii să crezi că ce interzice Constituția se aplică așa, de la sine, că scrie acolo că nu e voie?

Dacă Patria o cere, handicapați suntem, șefu’!

Pupincuriștii mâncători de fecale

Asta pentru că nu le pot spune nici juriști, nici apărători ai Dreptului.

Dacă memoria nu mă trădează, Tudorel Toader era tot un „fost CCR” care susținea că hotărârea în cazul Șoșoacă era excepțională, și că Țăcănilă trebuie să beneficieze de același tratament din partea CCR. Iată însă că onor BEC s-a gândit să funcționeze pe post de CCR și să-i respingă ipochimenului candidatura nu pe motive de formă (singurele care ar fi fost de competența ei), ci pe halucinații legale.

Să cităm din ce spune BEC (decizia integrală aici):

Analizând jurisprudența Curții Constituționale a României în materia contenciosului electoral prezidențial (a se vedea Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024), Biroul Electoral Central ia act de faptul că, în exercitarea de către curte a atribuțiilor exclusive de a “veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României” (art. 146 lit. f) din Constituția României), respectiv de a-și stabili competența (art. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale), instanța de contencios constituțional a statuat în sensul că persoanele care candidează la alegerile pentru Președintele României trebuie să îndeplinească condițiile “care rezultă din formula sacrosanctă a jurământului depus de persoana aleasă în funcția de Președinte al României”, și anume să respecte Constituția și să apere democrația, condiții pe care candidatul trebuie să le îndeplinească încă de la momentul depunerii candidaturii sale, aceasta în contextul în care “propunerile de candidați pentru alegerea Președintelui României se depun la Biroul Electoral Central, cel mai târziu cu 50 de zile înainte de data alegerilor” – art. 27 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României.

Biroul Electoral Central, în considerarea prevederilor art. 11 alin (1) lit. B a), respectiv alin. (3) al aceluiași articol din Legea nr. 47/1992, constată că “Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, aceste dispoziții reprezentând reflexia dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 147 alin (4) teza a doua din Constituție, potrivit cărora “De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”. De altfel, chiar Curtea Constituțională, în Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024, statuează în sensul că efectele actului jurisdicțional al Curții Constituționale se subsumează prevederilor art. 147 alin (1) și (4) din Legea fundamentală (a se vedea în acest sens considerentul 53 al hotărârii).

Subsecvent reținerii acestor premise esențiale, Biroul Electoral Central este în măsură să sublinieze împrejurarea că deciziile și hotărârile Curții Constituționale fac parte din ordinea constituțională și sunt general obligatorii, impunându-se erga omnes, așadar și autorităților publice chemate să organizeze și să urmărească buna desfășurare a procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, inclusiv Biroului Electoral Central. Astfel, în luarea deciziilor privind înregistrarea candidaturilor pentru alegerea Președintelui României, Biroul Electoral Central este obligat, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, să respecte și să valorifice, să dea eficiență statuărilor cu forță juridică constituțională ale instanței de contencios constituțional, așadar inclusiv celor pronunțate în exercitarea de către aceasta a atribuțiilor circumscrise obligației sale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României (Hotărârile Curții Constituționale a României nr. 2 și nr. 32/2024).

Prin urmare, atât Legea fundamentală, cât și Curtea Constituțională – prin jurisprudența sa obligatorie și pentru Biroul Electoral Central –, au configurat cadrul axiologic în care au loc alegerile pentru funcția de Președinte al României. Astfel, condițiile de formă ale candidaturii, precum și cele speciale de fond, inclusiv declarația candidatului în sensul că îndeplinește condițiile legale pentru a candida, trebuie analizate, pe de o parte, în cheia conformității lor cu cadrul constituțional general, iar, pe de alta, în cheia subsidiarității lor în raport cu poziționarea candidatului, în sensul manifestării de către acesta a unei atitudini de natură a aduce sau nu atingere cadrului constituțional.

Astfel, între aceste repere prestabilite, confirmate în jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale, Biroul Electoral Central nu poate da prevalență analizei aspectelor formale ale prezentei candidaturi, în detrimentul celor fundamentale, tranșate deja de curte. De altfel, dacă Biroul Electoral Central nu ar analiza întreg contextul candidaturii, există riscul ca, în lipsa unei învestiri ulterioare a Curții Constituționale cu această verificare, o candidatură afectată de fundamentale carențe să fie înregistrată și să parcurgă întregul proces electoral, pentru ca, în final, Curtea Constituțională să fie pusă în situația infirmării rezultatelor sufragiului pentru lipsa manifestă, preexistentă depunerii candidaturii, a unei condiții de înregistrare a acesteia.

În această împrejurare, Biroul Electoral Central constată că procesul electoral pentru alegerea Președintelui României a fost demarat în anul 2024, iar prin Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza HG nr. 756/2024 și a HG nr. 1061/2024, dispunând reluarea în integralitate a acestuia.

Relevant pentru Biroul Electoral Central este faptul că hotărârea Curții Constituționale, anterior menționată, analizează și statuează cu privire la maniera în care candidatul a cărui candidatură face obiectul prezentei verificări de legalitate, a înțeles să se raporteze la condițiile care rezultă din formula sacrosanctă a jurământului depus de persoana aleasă în funcția de Președinte al României, fiind relevată o atitudine în manifestă contradicție cu valorile de esență ale statului de drept. Or, statuările Curții Constituționale din Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, statuări obligatorii și pentru Biroul Electoral Central, conduc la concluzia că, în ceea ce privește candidatura domnului Georgescu Călin, aceasta nu întrunește condițiile de legalitate întrucât candidatul, prin nerespectarea regulilor procedurii electorale, a încălcat însuși obligația (expressis verbis prevăzută în Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 5 octombrie 2024) de a apăra democrația, care se întemeiază tocmai pe sufragii corecte, integre și imparțiale, în conformitate cu legea, în lipsa cărora este alterat însuși fundamentul ordinii constituționale actuale.

De altfel, anulând procesul electoral în curs și dispunând reluarea în integralitate a acestuia (inclusiv cu privire la depunerea de candidaturi) ca urmare a conduitei candidatului de nerespectare a reglementărilor procedurii electorale, esențiale pentru democrație și statul de drept, Curtea Constituțională a tranșat implicit și general obligatoriu și cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru înregistrarea candidaturii depuse de către candidatul Georgescu Călin, fiind inadmisibil ca, la reluarea procesului electoral, să se considere că aceeași persoană îndeplinește condițiile pentru a accede la funcția de Președinte al României.

În concluzie, atât timp cât instanța de contencios constituțional a statuat deja cu privire la aspectele mai sus menționate, îndeplinirea celorlalte condiții de înregistrare a candidaturii și a semnului electoral, apare ca irelevantă.

Bla-bla, alea-alea, „Respinge înregistrarea candidaturii domnului Georgescu Călin la alegerile pentru Președintele României din anul 2025” etc. E de noaptea minții.

Mai pe scurt: „pentru că Șoșoacă alea-alea, și CCR, iar noi, scrofuloși la datorie, mă-nțeledzi, nu mai contează condițiile de înregistrare a candidaturii, noi respingem”. Pa, și la gară!

Curat murdar, coane Fănică! Dar „apărătorii democrației” jubilează: Democraţia noastră iese întărită după episodul Georgescu, apărată fiind de către instituţiile statului. Să moară morții mă-tii?

Sau mai vine câte un literat ca Radu Vancu, turbat apărător al democrației:

Am văzut exprimată repetat opinia că declarațiile anti-constituționale ale lui Călin Georgescu nu pot fi considerate fapte anti-constituționale, astfel încât să-i invalideze candidatura.

E fals: CCR a stabilit, chiar prin două hotărâri (8 septembrie 1996, 5 octombrie 2024), că declarațiile de presă & pozițiile publice constituie argumente juridice privind neconstituționalitatea unei candidaturi.

O, da, juristul planetei aplaudă abuzurile legale. Dar dacă ar fi fost împotriva unui candidat plăcut domniei sale? Eh? Apropo, nu găsesc nimic relevant cu privire la data de 8 septembrie 1996, adică nu în sensul delictului de opinie: la acea dată s-au respins toate contestațiile la candidatura lui Ion Iliescu! Iar pe 5 octombrie 2024 a fost descalificată Șoșoacă, instituindu-de de facto delictul de „nu ne place cum vorbești”.

Sper că nu surprinde pe nimeni: Augustin Zegrean, despre decizia BEC de a respinge candidatura lui Călin Georgescu: „Exagerată”.

„Mi se pare că este exagerată pentru că ei invocă acum două decizii ale Curții Constituționale, ori CCR nu dă legi, CCR doar verifică constituționalitatea legilor. Este și o vorbă între constituționaliști, că judecătorul constituțional nu are creion, are numai coli de șters”, a declarat Zegrean pentru HotNews.

Referitor la motivarea transmisă de BEC, Zegrean spune: „Deci ei invocă niște condiții pe care cumva le-au extras din jurământul pe care urmează să îl depună dacă va fi președinte al României, dar nu poate să știe de acum dacă va fi sau nu va fi. Deci motivarea nu este o motivare temeinică”.

Augustin Zegrean reia: „Curtea nu dă legi, Curtea doar verifică legile. Și ei au invocat ca un temei legal decizia CCR, cea din 2024 cu doamna Șoșoacă și încă una mai încoace. Acelea nu pot să fie luate ca legi. Curtea nu poate stabili alte condiții de admitere a candidaturii decât cele prevăzute de Constituție și de legi.”

Logica juridică este beton! A domnului Zegrean.

În decizia BEC, textul „bold-italic” (aldin-cursiv) era doar italic în original (cursiv). Ce este doar bold (aldin) este sublinierea mea. Și da, apare o virgulă între subiect și predicat taman aici: „îndeplinirea celorlalte condiții de înregistrare a candidaturii și a semnului electoral, apare ca irelevantă.”

Așadar, având noi cadrul axiologic (nu legal, doamne ferește!) al apărării democrației, și dându-se formula sacrosanctă a jurământului prezidențial, ca și faptul că candidatul care este, rezultă că este inadmisibil. E perfect legal; poate unul-două, să le fi dat jos vântul… Iar BEC, cum zicea la început, ia act, decât.

De-aia nu are ursul coadă. De-aia nu este România un stat de drept. Și de-aia ne paște un război civil.

Principiul de bază este același ca cel folosit ca motivație de toate regimurile care instaurează cenzura: poporul e prea prost, nu are nivelul politic necesar pentru interpretarea corectă a informației. Iar acum neavând noi cenzură, deci gunoaiele de pe TikTok și Facebook ajungând nestingherite la bizoni, nu ne putem încrede în votul acestora. Cum nu putem îngrădi votul, îl scoatem pe Țăcănilă de pe listă. Pă ce chestie? Vreo condamnare penală, ceva? A, nu, dar nu-i bai. Textele din trecut dovedesc o capacitate nețărmurită a CCR de a încovoia logica după bunul ei plac. Iar la BEC sunt chiar judecători de judecători, să pună și ei osul la treabă!

Că doar nu vrem să se aleagă unul care să redenumească Marea Neagră în Marea Daciei, nu?

Ce nu mi-e deloc clar: cum dracu’ vine aia să pupi curul unui simulacru de democrație? Curul cui îl pupă de fapt acești judecători care se prostituează intelectual?

Addendum

Aș propune un amendament constituțional. Să se insereze undeva acest principiu: „Scopul scuză mijloacele.” Atunci TOTUL ar deveni perfect constituțional!

Faza e că Niccolò Machiavelli nu a spus niciodată „Il fine giustifica i mezzi”, ideea fiind o simplificare a unui pasaj dinspre sfârșitul capitolului 18, „Quomodo fides a principibus sit servanda”, din „Il Principe”:

Facci dunque uno principe di vincere e mantenere lo stato: e’ mezzi sempre fieno iudicati onorevoli e da ciascuno saranno laudati; perché el vulgo ne va preso con quello che pare e con lo evento della cosa: e nel mondo non è se non vulgo, e’ pochi non ci hanno luogo quando gli assai hanno dove appoggiarsi.

Traducere aproximativă («e’» înseamnă «i»; «iudicati» înseamnă «giudicati»; «fieno» și «saranno» sunt sinonime):

Așadar, un principe trebuie să se preocupe doar de victorie și menținerea statului: mijloacele folosite vor fi întotdeauna considerate onorabile și lăudate de toți; pentru că plebea se ia doar după aparențe și după rezultatul final al acțiunilor: și în lume nu există decât plebe, iar cei puțini nu-și găsesc locul când cei mulți au pe ce să se sprijine [în sensul de argument pe care-l consideră logic sau întemeiat].

În altă ordine de idei, la câte tâmpenii a spus Trump în campanie, dacă americanii ar fi avut o instanță serioasă și responsabilă, așa, ca CCR sau BEC, alta ar fi fost situația planetei. Csf? Ncsf!

Noi am rezolvat-o. Am rămas doar cu o mică problemă: o gloată de neo-legionari trepanați care vor să-l apere pe „domnul Georgescu” neabătut, „chiar și cu prețul vieții”, în timp ce strigă „Свобода! Свобода!”