Nu am mai înjurat de mult justiția română, pe românește. Acum chiar că se cere, în ciuda întârzierii cu care o fac. Întâi am ezitat, apoi nu am avut timp ori chef. Scriu asta dintr-un aeroport, pentru că trebuie.

E vorba de faimoasa hotărâre a Curții NECONSTITUȚIONALE a României Nr. 2 din 5 octombrie 2024 privind contestarea înregistrării candidaturii doamnei Diana Iovanovici-Șoșoacă la alegerile pentru Președintele României din anul 2024.

Citiți motivarea și vă minunați:

De apreciat opinia separată a doamnei Laura Iuliana Scântei. I-a trebuit ceva curaj, într-o țară ca asta.

Nu importă că madam Șoșoacă e un căcat cu ochi. Conform legii, și un căcat are drepturi în România! Acest căcat, în speță, are dreptul de a candida la președinția României și de a NU fi aleasă!

Să fim serioși, Șoșoacă nu s-ar fi ales. Dar avea dreptul să fie pe buletinele de vot, așa cum mai sunt 14 indivizi, majoritatea cu rol pur decorativ. Pentru a-și fi pierdut acest drept, domnia-sa căcatul șoșocesc ar fi trebuit să fie „beneficiara” unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare penală. Nu este cazul. Nu există nici o anchetă în desfășurare, și nici un dosar pe rol. Parlamentul European nu a primit nici o cerere de ridicare a imunității parlamentare la adresa fiarei. Dacă ar fi fost condamnată penal, într-un proces în care, firește, ar fi avut dreptul la apărare, candidatura i-ar fi fost respinsă la nivelul Biroului Electoral Central. Contestația făcută la CCR este un jeg ordinar, însă adunătura de slobozuri uscate de la CCR i-a dat curs în cel mai stalinist mod cu putință!

CCR și-a permis, ca și în alte rânduri, dar de această dată într-un mod grosolan, să-și bată joc de lege, de principiile de drept, și să-și depășească atribuțiile. CCR nu are atribuții de apreciere a atașamentului cuiva față de statul român. CCR nu judecă în sensul unui proces în justiție. „CCR nu pedepsește”, spunea Zegrean la un post TV. CCR apreciază doar constituționalitatea, într-o procedură necontradictorie. Nu există audiatur et altera pars.

Aberațiile din motivarea hotărârii sunt din puțul gândirii. Nici Tribunalele Poporului nu au îndoit atâta logica în interesul „înaltelor comandamente ale momentului”. Nu-i poți cere omului să respecte jurământul de Președinte înainte de a-l fi prestat!

Lecturi obligatorii:

■ Cristi Danileț: „Traducerea” hotărârii CCR în cazul Șoșoacă

Augustin Zegrean critică decizia CCR privind respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă: „Este excesivă. Unele argumente sunt ridicole”

„Un control excesiv. Nu e o surpriză”. Trei experți în Drept constituțional desființează decizia prin care CCR i-a invalidat candidatura Dianei Șoșoacă

Judecătorii CCR – între cenzura opiniilor politice și apărarea democrației. De ce cazul Șoșoacă nu este (doar) despre Diana Șoșoacă

Dar unii căcați, inclusiv, printre mulți alții, Cristian Pîrvulescu, felicită CCR pentru această decizie nelegală și neconstituțională! Mi se face greață că sunt român.

România e țara în care pulele scofâlcite ne sunt repere morale.

Și-așa credibilitatea CCR era sub nivelul mării, iar recent CJUE a stabilit într-o speță că o decizie anterioară a CCR trebuie ignorată (NIMENI NU A DISCUTAT implicațiile!); acum s-a dus complet pe pulă respectul în sistemul „de Drept” (de drepți!) din România. Apropo, Cristi Danileț a explicat cum în cazul Iorgulescu și ÎCCJ e o masă de sloboz.

Am mai spus-o în privat și o repet și în public: judecătorii, prin mizeria numită CCR, s-au încuiat pe dinăuntru, și nici o putere politică nu le poate lua privilegiile, nici nu-i poate trage la răspundere. Nici CSM nu poate face nimic împotriva scursurilor de la CCR. Nici măcar de pensiile lor fabuloase nu te poți atinge!

SINGURA SOLUȚIE ar fi o dictatură sau orice schimbare completă de regim DUPĂ CARE s-ar reveni la o altă Constituție, ceea ce ar dizolva CCR și autoritatea deciziilor trecute, și ar putea pune bazele unui nou sistem de drept. Dar asta nu se va întâmpla.

Nu pricep un lucru: dacă atitudinile sale anti-NATO, anti-UE și „pentru pace” sunt interpretate drept pro-Putin, cum se împacă asta cu „nazismul” ideii de România Mare, care ar include și Basarabia? Nu cumva în privința Șoșoacei naționale analiza orientării politice a fost pripită și imbecilă? (Iar expertiza medico-legală psihiatrică nu a existat.)