Am aflat despre tovarășul Radu Georgescu, unul din numeroșii Radu Georgescu, din rebutul de presă românească. Respectivul a fost citat cu câteva observații bune, toate preluate de pe Facebook. Doar că retardații de „jurnaliști” au preluat cu copy-paste de pe FB inclusiv link-urile ciuntite de rețeaua antisocială, gen „https://www.unicreditbank.cz/…/hypoteky/hypoteky.html”, căci atâta sloboz au avut în cap pe post de creier. Dar am fost curios să văd ce mai zice „fostul bancher” (cum era descris), și am găsit și bune, și rele.

Înainte de a ajunge la elementele discutabile, m-am gândit să reiau aici din textulețele potențial utile marelui public. Am adăugat diacritice (cu ajutorul LanguageTool), căci mi se strepezesc dinții când văd cât de mult se cacă românii pe limba lor și cât de puțin o respectă.

Despre educație financiară, băncile din România, și bula imobiliară

1 ■ Încep cu o vrăjeală ieftină:

Săptămâna aceasta am fost întrebat de un ziarist dacă romanii au educație financiară. Dar ce înseamnă educația financiară? Peste tot auzim de educație financiară.

Warren Buffett spune că educația financiara este să poți să anticipezi ciclurile economice. Adică să-ți faci vara sanie și iarna car.

Bunicii noștri aveau o educație financiară mult mai bună decât noi. Anticipau mult mai bine ciclurile economice. Pentru bunicii mei boom-ul economic era primăvara și vara. Plecau la muncă la 7 dimineața și se întorceau la 9 seara. Inclusiv sâmbăta. Știau că dacă nu munceau foarte mult în această perioadă, nu aveau cum să-ți întrețină familia iarna.

În fiecare iarnă era criză economică pentru ei deoarece nu erau prea multe lucruri de făcut. Treceau de iarnă cu banii economisiți vara.

Noi facem invers față de bunicii noștri. În perioada de boom economic, când este vara noastră, noi facem și mai multe datorii.

Din punct de vedere economic, în ultimii 6 ani am avut vară. Ce s-a întâmplat după o vară atât de lungă? România și-a dublat datoria. Iar creditele de consum sunt la maxime istorice.

Toată lumea înțelege acum că în 2025 începe iarna în România. Dar România și mulți oameni nu sunt pregătiți pentru iarnă.

Să sperăm că nu va fi o iarnă lungă.

2 ■ Aici, despre cum investiția imobiliară nu e bună zilele astea:

Ieri am fost sunat de un client care mi-a mulțumit că i-am spus să nu investească în piața imobiliară.

În ultimii 2 ani unii ne-au spus că investiția în imobiliare este foarte sigură. Și că obții venituri pasive.
Cred că sunt singurul economist care am explicat că este cea mai proastă perioadă să cumperi un apartament / casă.

Magie? Am un glob de cristal în care văd viitorul? Nu. Doar matematică.

Sectorul imobiliar are la baza tinerii care își cumpără prima dată o locuință. Aceștia fac credite pentru locuințe. Banii proveniți din credite umflă bula imobiliară și cresc prețurile la apartamente.

Sistemul imobiliar funcționează similar cu schemele Ponzi. Bulele cresc atâta timp cât intra noi veniți în sistem. Când nu mai intră noi veniți, bula se sparge.

Nordis este doar începutul. Vor fi și alți dezvoltatori imobiliari care vor intra în insolvență.

Spun acest lucru din perspectiva unui tip care a fost director financiar într-o bancă în perioada 2007-2011. Am văzut din primul rand filmul cum s-a format bula imobiliară. Și cum a făcut implozie.

În 2008 acordam pe bandă rulantă credite ipotecare. Și atunci erau mulți care spuneau că investițiile imobiliare sunt foarte sigure. Și că obții venituri pasive.

In 2009 creditarea s-a blocat. Muli dezvoltatori au dat faliment. Iar banca s-a transformat în agenție imobiliară.

Noi a trebuit să vindem apartamentele / casele. Erau apartamente care în 2008 aveau prețul 100.000 euro dar în 2009 nu mai dădea nimeni nici 50.000 euro pe ele. Deoarece acele apartamente nu au valorat niciodată 100.000 euro.

Eu cred ca vor fi apartamente / case care acum sunt 200.000 euro, dar peste 1 an nu va mai da nimeni 100.000 euro pe ele. Deoarece acele apartamente/ case nu au valorat niciodată 200.000 euro.

Culmea e că se declară economist, deși în alte postări insistă că e contabil. Iar în poveștile despre bursă face pe finanțistul. Whatever. Mai grav e că nu are nici o tresărire pentru că banca la care era director financiar dădea credite pe bandă rulantă, deși în caz de repossession s-a văzut ce valoare aveau de fapt casele alea.

3 ■ Asta e de fapt despre investiții:

(O poză cu trei grafice în scădere accelerată.)

Ieri m-a sunat un jurnalist să mă întrebe dacă se sparge bula imobiliară.

De fiecare dată când iau o decizie financiară mă uit pe grafice. De fiecare dată când un coleg îmi cere un sfat, îl rog sp-mi arate un grafic. Un grafic face cât 1.000 de cuvinte.

În poza sunt evoluțiile acțiunilor pentru 3 companii listate la bursa de la București. O companie este un dezvoltator imobiliar. Una este o firmă care construiește apartamente și apoi le închiriază. Alta este o firmă care cumpără apartamente în faza de proiect și le vinde ulterior.

Am atașat evoluția acțiunilor pe ultimii 5 ani. În ultimul an, acțiunile sunt în picaj. Din păcate piața imobiliară este într-o situație foarte proastă. Este la un pas să facă implozie.

Dezvoltatorii au fost loviți de costuri mari și a crescut mult costul de finanțare. Clienții au fost loviți de inflație și de dobânzi mari la credite.

Cei care au cumpărat apartamente acum 2 ani pentru investiții au realizat că au randament sub 5% si au început să le vândă.

Mulți oameni mă întreabă în ce să investească.

Eu le spun ce a răspuns Warren Buffett la această întrebare: „Cea mai bună investiție este în tine. Să citești. Să studiezi. Să înveți lucruri noi.”

Aia cu Buffet e praf în ochi. Las’că va mai vorbi el despre Buffet. Dar vai, cum au fost loviți dezvoltatorii de costuri mari! Băi, de plan de afaceri ai auzit? Doar că toți ăia de pe bursă care dădeau țepe în sectorul imobiliar doar asta aveau în plan: să-i fraierească pe bizoni.

4 ■ Aici dânsul zice că bula imobiliară va dărâma băncile când se va sparge. Păi dacă băncile dau numai astfel de credite, a cui e vina? Pentru o afacere normală nu mai dă nici dracu, trebuie să cauți un incubator de startup-uri, un venture capitalist, de-astea. Jigodii.

Când sectorul imobiliar strănută, băncile răcesc și fac febră.

Săptămâna aceasta, după episodul Nordis, a sunat sirena de alarma în bănci. Șeful de la Risc pe Europa de la o bancă din top 10 a venit în România. Creditele acordate sectorului imobiliar reprezintă 40% din tot sistemul bancar din România.

Anul trecut, băncile din toată lumea au văzut că pot da faliment în 24 de ore. 2 bănci din US au dat faliment în mai puțin de 24 de ore. Silicon Valley Bank și First Republic Bank erau 2 bănci din top 20 de bănci din US. Ambele aveau active bancare mai mari decât tot sistemul nostru bancar.

În ziua în care a apărut zvonul că aceste 2 bănci au probleme, clienții au retras cu ajutorul aplicațiilor bancare 30 miliarde $ în mai puțin de 24 de ore.

Băncile țin cash doar 10% din depozitele clienților. 90% din bani sunt blocați în credite. Dacă 5% din clienți își cer banii înapoi, orice bancă din lume are probleme.

Băncile din US au înțeles riscul foarte mare și și-au scos CEO-ul la înaintare. Jamie Dimon, CEO JPMorgan – cea mai mare banca din lume, este în fiecare săptămână prezent la CNN, CNBC sau Bloomberg. El discută într-un limbaj ușor de înțeles de toată lumea, despre inflație, recesiune, imobiliare și orice subiect de interes pentru populație. Ieri am văzut live interviul lui Jamie Dimon de la Bloomberg. Erau live peste 600.000 de oameni care se uitau la el.

În România, CEO de la bănci stau în turnurile de fildeș. Dacă întrebi pe stradă, 9 din 10 oameni nu știu niciun nume de CEO de la vreo bancă.

Eu cred că este timpul ca CEO de bănci din România să coboare printre pământeni și să ne explice cum vor apăra banii noștri de viitoarele turbulente economice. Mai ales că Jamie Dimon a spus ieri, încă o dată, că el crede că vom intra în recesiune economică.

Ah, da, să fim mințiți frumos.

5 ■ Da, locuințele sunt prea scumpe în România. Oul de aur al unora și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie:

Sunt unii care îmi spun că apartamentele din România sunt ieftine. Eu cred că sunt exagerat de scumpe.

Alții îmi spun că prețurile la apartamente vor crește. Eu cred că în următorii 2 ani vor scădea cu până la 50%.

În anul 2000 am cumpărat cu 6.000$ un apartament de 2 camere în București, cartierul Drumul Taberei. Eram contabil junior într-o multinațională și aveam salariul de 500$. Deci un apartament de 2 camere reprezenta salariul pe 1 an al unui contabil junior. Nu am făcut credit ipotecar. În România nici măcar nu exista acest produs la bănci.

Acum, același apartament costă 100.000 euro. Adică salariul pe 10 ani al unui contabil junior. Cum poți să spui că apartamentele în România sunt ieftine? Ce matematica este asta?

În anul 2005 băncile au descoperit oul de aur. Se numește creditul ipotecar.

Băncile au început să spună: „Ai economisit 2.000-3.000 euro? Nicio problemă. Îți dăm noi un credit de 30.000 euro și îl plătești în 30 de ani.”

Wow. Perfect. Luăm credit.

Băncile au uitat să spună că în 30 de ani plătești către bancă dobânzi de 60.000 euro. Adică dublu față de prețul acelui apartament.

În 2006 prețul apartamentului meu de 6.000 $ a devenit 40.000 euro. Magie? Nu. Doar credit ipotecar pe care trebuie să-l plătești băncii.

În 2021 am fost la o nuntă. La masă era un tip de 25 de ani. Mi-a spus că și-a cumpărat un apartament de 200.000 euro. Mi-a zis că își permite deoarece lucrează în IT. L-am întrebat cât timp își permite?

Am înțeles că si-a mai permis 2 ani. Anul trecut compania în care lucra a făcut restructurări iar el și-a pierdut jobul.

Copiilor mei le-am spus că trebuie să exceleze la 3 materii: matematică, gramatică și engleză. Pentru restul există Google.

Dacă nu știi când să scrii unul sau doi de i, nu te ia nimeni in serios.

Daca nu știi engleză nu poți să te angajezi (poate doar la stat).

Daca nu știi matematică, vei avea probleme financiare. Vei cheltui mai mult decât salariul, vei face credite inutile etc.

6 ■ Asta e goanga citată în Adevărul cu link-uri nefuncționale:

Un român care ia un credit ipotecar plătește către bancă o dobândă cumulată de 4 ori mai mare comparat cu un bulgar!!!

Am comparat dobânzile la creditele ipotecare de la Unicredit Bank. Românii plătesc o dobândă de 10,06% la creditul ipotecar. Vezi aici: https://www.unicredit.ro/ro/persoane-fizice/Credite/credite-ipoteca.html

Cehii plătesc o dobândă de 4,69%. Vezi aici: https://www.unicreditbank.cz/en/obcane/hypoteky/hypoteky.html

Bulgarii plătesc o dobândă de 3,78%. Vezi aici: https://www.unicreditbulbank.bg/en/individual-clients/loans/mortgage-loans/standard-mortgage-loan/

Pe scurt. Dacă un român cumpără un apartament de 100.000 euro, plătește în 30 de ani o dobândă către bancă de 229.000 euro. Adică mai mult decât dublu cât este prețul apartamentului.

Un bulgar plătește către bancă o dobândă de 61.000 euro. Concluzia este că românul plătește o dobândă cumulată de 4 ori mai mare decât un bulgar.

Am făcut acest calcul pentru a înțelege cât de scumpe sunt apartamentele din România. Și cât de mare va fi implozia sectorului imobiliar.

Vezi aici un simulator de calcul pentru ratele bancare. Sigur te va ajuta. https://www.cfoapp.ro/content/resources/Calcul_rata_banca_CFO_Network_mai_2024/

7 ■ Meh, ăsta nu e tocmai hedging, dar treacă de la mine, „ajustarea expunerii valutare” e prea lung, și există un element de hedging în asta:

Toate creditele mele sunt în euro. Fac acest lucru deoarece este mult mai scump să te împrumuți în lei. EURIBOR este 3,2%. IRCC și ROBOR sunt peste 5,5%. IRCC este folosit la creditele acordate persoanelor fizice. ROBOR este folosit la creditele acordate persoanelor juridice.

Ieri, Banca Centrala Europeană a scăzut dobânda de referință la 3,25%. Acest lucru înseamnă că EURIBOR va scădea și mai mult. Săptămâna trecută, BNR nu a scăzut dobânda de referință și a menținut-o la 6,5%. Acest lucru înseamnă ca IRCC și ROBOR nu vor scădea.

Statistic, în ultimii 10 ani, a fost mereu o diferență de 3% între EURIBOR și IRCC/ROBOR. Ce înseamnă acest lucru?

Dacă astăzi ai un credit ipotecar de 100.000 euro, plătești o rată de 568 euro. Dacă ai un credit de 100.000 euro, dar creditul a fost acordat în lei, plătești o rata de 769 euro (echivalența sumei plătite în lei). Deci rata la creditul in lei este mai mare cu 26%.

Euro trebuie să ajungă la 6,5 lei pentru ca rata plătită în euro să fie egală cu rata plătită în lei.

Ai link cu un simulator de credite în care poți să-ți faci calcule. Sigur te va ajuta: https://www.cfoapp.ro/content/resources/Calcul_rata_banca_CFO_Network_mai_2024/

Pasul 2 pe care îl fac este că toți banii mei sunt în depozite în euro. În acest fel mă protejez de o eventuală devalorizare a leului. Acest procedeu prin care ai toate activele și pasivele în aceeași monedă se numește hedging.

Educația financiară are la bază matematica. Educația financiară începe atunci când deschizi un Excel și începi să-ți faci calculele. După aceea vei ști în ce direcție să mergi.

Direcția? Tot înainte! Căci tot înainte era mai bine…

8 ■ Iarăși despre băncile de la noi:

Majoritatea firmelor listate la bursă au publicat rezultatele financiare pe trimestrul 3 2024. Toate au profitabilitatea în scădere: Petrom, Nuclearelectrica, One, Aquila, Teraplast etc. Doar băncile au profitabilitatea în creștere.

Wow. Magie bancară? Nu. Doar matematică.

Băncile din România cer cele mai mari dobânzi la credite din UE. Și plătesc cele mai mici dobânzi la depozite.

1. Băncile din România au cele mai mari dobânzi la credite din UE

Luna trecută am scris un articol în care explicam că dobânzile la creditele din România sunt triple față de dobânzile la creditele din țările vecine: Bulgaria, Croația, Cehia.

2. Băncile din România plătesc cele mai mici dobânzi pentru banii luați de la populație și companii

Jumătate din banii care sunt în sistemul bancar din România sunt ținuți pe conturi curente. Pentru banii ținuți de populație și companii pe conturile curente, băncile plătesc zero % dobândă. De aceea, băncile din România nu au nevoie să se finanțeze prin emiterea de obligațiuni, așa cum fac băncile occidentale.

Deci băncile din România iau bani cu dobândă zero % și dau credite cu dobândă (DAE) de peste 10%. Logic ca au profitabilitate dublă față de băncile occidentale.

3. Educația financiară este foarte importantă

Profiturile băncilor din România se bazează pe lipsa de educație financiară. Daca azi, toți oamenii și toate firmele din România ar pune banii în depozite pe o lună sistemul bancar ar avea o mare problemă deoarece ar dispărea finanțarea gratuită. Iar dobânzile plătite de bănci la depozite ar trece de 10% deoarece unele bănci ar rămâne fără bani.

Zâmbesc când vad articole în care băncile spun că fac educație financiară.

Cum să nu facă? Iar marmota învelește ciocolata în staniol (în realitate, în folie de aluminiu, cum zicea și în reclamă).

9 ■ Altfel de Black Friday:

Deși azi este Black Friday în România, BNR nu a redus dobânda de referință. Toate Băncile Centrale reduc dobânzile de referință (Banca Centrală din US, Banca Centrală Europeană).

Ieri FED a redus dobânda de referință. Azi Banca Centrală din UK a scăzut dobânda de referință. Aceste Bănci Centrale doresc să ajute populația și companiile. Vor să le reducă dobânzile la credite. De asemenea vor să ajute economia.

BNR ne-a spus azi că ratele la credite nu scad. Nici inflația nu scade.

Tot săptămâna aceasta Warren Buffett ne-a spus că în 2025 va începe Black Friday adevărat. Și va dura câțiva ani. Warren Buffett a vândut în ultimul trimestru acțiuni de 200 miliarde $. Niciodată nu a făcut așa ceva în istoria lui de 70 de ani in investiții.

Warren se pregătește cu cash pentru Black Friday. El crede că vor începe reduceri foarte mari.

La anul, în România cele mai multe oferte de Black Friday vor fi in imobiliare. Eu cred că vor fi scăderi la prețurile de apartamente până la 50%.

Momentan suntem în plin sezon de Black Friday pe bursă. Toate acțiunile companiilor din imobiliare au scăzut cu peste 50%.

Ultimul lucru pe care l-aș face ar fi să-i iau apărarea lui Mugur Isărescu. Dar BNR nu scade dobânda de referință pentru că la noi și așa s-au dat credite ca la tâmpiți. Iar ar începe acele scheme Ponzi imobiliare. Dar da, creditele ieftine stimulează economia, dacă ar fi credite și pentru altceva, dracului, nu credite pentru locuințe și credite de consum! Apropo, partea amuzantă este că ieftinăciunea creditelor crește inflația. Tot matematica, dom’ Georgescu (creșterea cererii agregate, alea-alea).

Nenea Buffet: normal, urmează o criză, și omul trebuie să aibă cash ca să cumpere „la reducere” acțiunile căzute dar care au un viitor.

Cât despre teoria clasică potrivit căreia fără credit creșterea economică ar fi prea redusă (ca exemplu negativ ni se dau statele cu sisteme bancare după legea islamică, în care dobânzile și camăta nu-s permise), după cum altă teorie zice că înlocuirea închisorii datornicilor cu mecanismul falimentului a dus la minunata economie modernă care duduie, am ceva de spus. Eu sunt mai marxist (deși parcă și Isus era împotriva cămătarilor), și cred în vechea bună gospodărire în care nu te întinzi mai mult decât ți-e plapuma. La case e mai greu, dar în genere nu cumpăr pe credit. Nu am bani, economisesc, și cumpăr când am. La fel și cu răspunderea financiară: adică proștii se chibzuiesc și plătesc toate datoriile, dar marii „întreprinzători” se aventurează, nu-și pot plăti creditorii, dar sunt iertați? Nu-i de mirare că sărim din criză în criză!

10 ■ Una mai ușurică, deși este despre retardul mental al oamenilor:

Dacă este un singur lucru pe care ar trebui să-l învățăm de la Warren Buffett este sa fim precauți când majoritatea oamenilor cumpără în exces (mulți pe credite).

În această perioadă toate prețurile se duc în sus (locuințe, mașini, acțiuni etc.). Când dobânzile la credite cresc, cei de mai sus nu mai pot cumpăra pe datorie. Iar prețurile o iau în jos.

În anul 2022 m-a sunat un dealer auto pentru a-mi vinde o mașină. Probabil figurez pe o listă de posesori Honda. Acest dealer mi-a propus să plătesc un avans de 50% și să primesc mașina după 12-16 luni.

Poftim? Adică eu să finanțez producătorul ca să-mi vândă mașina?

Anul trecut m-a sunat același dealer. Mi-a spus că au mai multe mașini în showroom și că îmi oferă un discount de 15%. Într-o oră am ajuns în showroom.

Nu mai intrasem într-un showroom auto de 5 ani. Mi-a arătat mașina. Peste 5 minute am făcut plata. După 2 ore am plecat din showroom cu o Honda CR-V Hybrid.

Cei care au comandat în 2022 mașini și au plătit avans, nu au mai putut să ia credite in 2023 deoarece dobânzile au crescut iar banca nu le-a mai dat credit. Iar dealerii s-au trezit cu un stoc de mașini pe care nu mai puteau să-l vândă.

Anul acesta am fost sunat de agentul imobiliar care mi-a vândut apartamentul în care stau. Mi-a spus că are un apartament de vânzare în cartier și ca îmi oferă discount de 10% față de prețul de listare. De 4 luni de zile apartamentul are afișul cu vânzare. Aș băga mâna în foc că la anul mă va suna să-mi ofere un discount de 30%.

Mi-a plăcut faza cu „Când dobânzile la credite cresc, cei de mai sus nu mai pot cumpăra pe datorie. Iar prețurile o iau în jos.” Nu citisem asta când făcusem observația despre inflație. Ah, vai, ar trebui discutat cândva și despre deflație, care în timpurile moderne a fost o falsă amenințare, o gogoriță. Când voi fi plătit ca dl. Georgescu vă voi explica de ce deflația reală este aproape imposibil să se întâmple în ziua de azi. (Și când voi avea banii lui Buffet să vedeți ce investiții deștepte voi face.) Recesiune, da. Supraproducție, firește. Doar trăim de zeci de ani în supraproducție, și numai spălarea pe creier gen „ai nevoie de mai mult, și ai nevoie acum!” ne-a scutit de efectele clasice ale supraproducției.

Dar nu, un discount de 15% nu e motiv de alergat la dealer. Acum câțiva ani, Ford Deutschland avea pe site un banner care zicea: recomandăm dealerilor un discount de 16% față de prețul de listă (UVP, adică MSRP). Nici dracu nu cumpăra fără un discount de minimum 16%!

Despre investițiile pe bursă

11 ■ Na și una despre bursă!

Unii ne învață pe internet cum să investim pe bursă. Cum să câștigăm bani în mod pasiv.

În acest timp, Warren Buffett spune că bursele s-au transformat în săli de păcănele. Și că nu poți sa câștigi bani în mod pasiv. Ca să câștigi bani trebuie să fii foarte activ. Trebuie să cunoști foarte bine domeniul în care investești. Trebuie să analizezi în fiecare zi ce se întâmplă în acel domeniu.

Hai sa vedem cine are dreptate. Cei de pe internet? Sau Warren Buffett?

În poză sunt graficele cu evoluția acțiunilor care au venit la bursa din București în anul 2024. Toate sunt pe minus. Ups.

Puțini oameni știu cum funcționează bursa. Auzim știri „Bursa a crescut cu 5%”. Care bursă?

Cei de la bursă au inventat niște indici bursieri: Dow Jones, S&P 500 etc. Indicele bursei de la București se numește BET.

Când auzim știrea „Bursa a crescut cu 5%”, de fapt indicele a crescut cu 5%. Nu bursa.

Cum sunt calculați indicii bursieri? Indicele BET are în componență 20 de companii care au cea mai bună performanță financiară. Pe bursă sunt listate 400 de companii.

Dacă o companie nu are rezultate financiare bune, este scoasă din indice și introdusă altă companie cu rezultate bune. În ultima lună 2 companii au fost scoase din indicele BET.

Este ca și cum vorbești de media unei clase de elevi, dar calculezi media primilor 2 copii care au cele mai bune note. Dacă un copil nu mai are note bune, este scos din clasă și adus alt copil cu note bune.

Luna trecută am avut întâlnirea cu colegii mei de la ASE. Un tip m-a întrebat dacă este bine că a câștigat 15% pe bursă în ultimul an.

L-am întrebat ce înseamnă „că a câștigat”. Mi-a spus că acțiunile sale au crescut în medie cu 15%.

L-am întrebat care este randamentul la dividendele încasate. Nu a știut să-mi spună. I-am spus să se uite în aplicație în contul său.

Mi-a spus ca are un randament de 3%. Ups. Dobânda la bancă este 6%. Deci a încasat mai puțin decât dobânda bancară.

Din câte știu, nu poți să plătești la magazin arătând un grafic care arată creștere ipotetică de 15%. La magazin poți să plătești doar cu banii primiți din dividende.

Seara ai pe grafic plus 15% și când te trezești dimineața ai minus 15%.

Eu am învățat despre bursă pe pielea mea și pe banii mei. În perioada 2008-2011 am lucrat la compania cu cea mai mare capitalizare bursieră din lume la acea vreme, General Electric (GE). Am preferat ca bonusul anual să-l primesc in acțiuni. După criza din 2008, GE a luat la vale și acțiunile au scăzut 40%. General Electric a fost scoasă din indicele Dow Jones deoarece dădea prost la poveste. Ironia este ca GE a înființat indicele Dow Jones în anul 1896.

În perioada următoare voi scrie și mai multe articole legate de educația financiară. Oamenii au nevoie de educație financiara reală. Nu de clișee care nu se bazează pe nimic.

Fix așa este. Componența indicilor bancari se ajustează ca să dea bine. Doar e vorba de elevii fruntași, nu de toți derbedeii! De pildă Vivendi a luat locul lui Worldline în CAC40, după ce el însuși își pierduse locul în favoarea lui Edenred cu jumătate de an mai înainte. Mai recent, și Accor a reintrat în CAC40 după ce ieșise în 2020. Anul trecut, Commerzbank a luat locul lui Linde în DAX. În 2020, Lufthansa ieșise din DAX și fusese înlocuită cu Deutsche Wohnen. (E mai complicat cu MDAX, SDAX, TecDAX. Fresenius Medical Care a ieșit din DAX ca să intre Rheinmetall, care a ieșit din MDAX unde a intrat Fresenius.)

12 ■ Povestea continuă!

Aud mereu știrile în presă „Bursa este o investiție sigură.” „Bursa a crescut cu 5%.” Care bursă? Puțini oameni știu cum funcționează bursa. Cei de la bursă au inventat niște indici bursieri: S&P 500, Nasdaq etc. Cel mai faimos indice este Dow Jones. În indicele Dow Jones sunt cele mai puternice 30 de companii din lume.

Compania Intel face parte din Dow Jones. Foarte probabil, calculatorul tău are un procesor Intel. 70% din calculatoare au un procesor Intel.

De la începutul anului acțiunile Intel au scăzut cu 50%. Ups.

Pentru ca strică povestea cu bursa care este sigură și crește mereu, Intel a fost scoasă din indicele Dow Jones. Ieri a fost înlocuită cu Nvidia.

La fel funcționează și bursa de la București. Indicele bursei de la București se numește BET. În ultima lună, 3 companii care aveau rezultate financiare slabe au fost scoase din indicele BET.

Bonus, toate listările de noi acțiuni din 2024 sunt în scădere.

Când auzim știrea „Bursa a crescut cu 5%” de fapt indicele a crescut cu 5%. Nu bursa. Este ca și cum vorbești de media unei clase de elevi, dar calculezi media primilor 2 copii care au cele mai bune note. Dacă un copil nu mai are note bune, este scos din clasă și adus alt copil cu note bune.

Dincolo de faptul că se repetă cu copy-paste, absolut nimeni nu a spus niciodată că Bursa ar fi „o investiție sigură”! Never ever. Dimpotrivă, că este o investiție speculativă.

Și apropo de postarea de mai înainte, cu dividendele, ar mai trebui discutat faptul că există acțiuni care nu au distribuit de ani de zile dividende. Unele nu au făcut-o niciodată! Cred că este cazul Tesla (NASDAQ:TSLA). În ziua de azi, majoritatea investițiilor pe bursă sunt pur speculative, adică sunt făcute cu unicul scop de a aștepta ca valoarea acțiunii să crească. Când o acțiune nu distribuie dividende, singurul câștig se poate produce la vânzarea acțiunii. Pentru mulți, acesta este unicul motiv al „jocului” pe Bursă. De aceea i se mai și spune „joc”, căci nu este o investiție propriu-zisă. Dacă bietul Marx ar fi trăit în ziua de azi, ar fi făcut apoplexie văzând că Bursa nu mai are ca scop capitalizarea companiilor, ci jocul speculativ. Futures. Scalping. High-Frequency Trading (HFT). După mine, ar trebui introdusă o taxă de 10% pe orice valoare vândută la mai puțin de 3 luni de la cumpărare. Să vedeți ce liniște s-ar face…

De vizionat: The Hummingbird Project (2018). Recenziile negative sunt cretine.

13 ■ Despre investiții în piei de cloșcă:

Vineri acțiunile Tesla au scăzut 9%. Acțiunile Tesla erau Nirvana investitorilor pasivi de pe bursă. Acum 2 ani, „experții” de pe internet ne spuneau că suntem idioți dacă nu cumpărăm acțiuni la Tesla. Ne spuneau că Tesla ne va face milionari într-un mod pasiv.

Comparat cu acum 2 ani, acțiunile Tesla au scăzut cu 60%. Ups.

Oamenii au înțeles că inteligența artificială de la Tesla nu are nicio legătura cu inteligența. Și că faimoșii roboți ai lui Elon Musk conduc mai prost decât un copil de 8 ani.

Alți „experți” de pe net ne spuneau acum 2 ani că suntem niște idioți dacă nu investim în imobiliare. Ei ne explicau că investiția în imobiliare este cea mai sigură investiție pasivă. Între timp acțiunile companiilor din imobiliare au scăzut cu 50%.

Bonus. A apărut cazul Nordis cu sute de investitori pasivi. Ups.

Alți „experți” de pe net ne spuneau acum 2 ani că suntem niște idioți dacă nu investim în criptomonede. Că nu înțelegem măreția criptomonedelor. Nu știu dacă mai țineți minte „faimoasa” criptomonedă făcuta de români, Elrond. „Experții” de pe net ne spuneau că vom fi milionari dacă cumpărăm Elrond. După 2 ani, criptomoneda Elrond a scăzut 95%. Ups.

Dacă este un singur lucru pe care ar trebui să-l învățăm de la Warren Buffett este că nu există câștig pasiv. Warren Buffett spune că nu poți să câștigi bani în mod pasiv. Ca să câștigi bani trebuie sa fii foarte activ. Trebuie să cunoști foarte bine domeniul în care investești. Trebuie să analizezi în fiecare zi ce se întâmplă în acel domeniu.

Oh, cum să nu, am și scris despre Elrond! Dar știi că mă enervezi cu „nu există câștiguri pasive” și cu Warren Buffet al tău? Ba există câștiguri pasive! Dă-mi câteva zeci de milioane de dolari, și-mi cumpăr un imobil în NYC cu o sută de apartamente pe care le închiriez. Din chirie plătesc administrarea, mentenanța și ce mai trebuie, și din ce rămâne trăiesc cum vreau eu. Sunt modest, nu ca toți țiganii care vor în Dubai și în nu știu ce insule de căcat. Dar problema cu miliardarii ăștia este că ei nu se pot opri din „joc”. Cu cât câștigă mai mult, cu atât nu se pot opri. Singură moartea îi poate opri. Sau Alzheimer-ul. Iar problema zevzecilor care recomandă scheme de câștiguri pasive este că majoritatea lor sunt niște fraude: dacă ei chiar sunt indivizi care câștigă pasiv îndeajuns (și există, cunosc eu pe YouTube destui), problema e că nu dezvăluie capitalul inițial pe care l-au avut și de unde l-au avut; dacă doar gura e de capul lor, atunci au un pod de vânzare, if you know what I mean.

14 ■ Warren Buffet se întoarce! Și ne explică tipurile de companii pe bursă.

(Poză cu cartea lui Alice Schroeder „The Snowball. Bulgărele de zăpadă. Warren Buffet și viața ca afacere.”)

În acest articol explic la ce indicatori trebuie să te uiți dacă vrei să investești la bursă.

Orice companie din lume are ca scop să facă profit. Orice acționar vrea să obțină dividende.

Profitul este măsurat de indicatorul Preț acțiune / Profit companie. Acest indicator arată în câți ani iți recuperezi banii investiți pe bursă.

Dividendul este măsurat de indicatorul Dividende plătite / Preț acțiune. Acest indicator arată ce randament are investiția ta pe bursă.

Warren Buffett spune că pe bursă sunt 3 tipuri de firme:

1. Firme care vor exista și peste 50 de ani

Warren Buffett investește doar în firme care consideră ca vor exista și peste 50 de ani. Cele mai multe acțiuni le are la Coca-Cola și Apple. Aceste acțiuni au indicatorul Preț acțiune / Profit companie în jur de 30. Adică investitorii cred că vor recupera banii în 30 de ani.

2. Firme Dinozaur

Sunt companiile care sunt în industrii care vor suferi schimbări radicale. Aceste acțiuni au indicatorul Preț acțiune / Profit companie în jur de 10. Exemple de industrii Dinozaur: Sistemul bancar. Investitorii cred că noii jucători (Revolut etc.) vor schimba sistemul bancar. Industria petrolieră. Investitorii cred că sursele de energie ecologice vor produce cea mai mare parte de energie.

3. Firme care au o poveste

Sunt companiile care au o poveste că vor fi foarte profitabile in viitor. Aceste acțiuni au indicatorul Preț acțiune / Profit companie în jur de 60. Warren Buffett nu cumpără acțiuni la tipul acesta de companii. Exemple de companii care au o poveste: Nvidia, Tesla. În acest moment poveștile lor sunt departe de realizare. Inteligența artificiala nu are nicio legătură cu inteligența. Iar industria mașinilor electrice este în scădere deoarece până acum a funcționat doar pe bază de subvenții de la stat.

Asta cu dividendele, cum spuneam, e pentru investitorii „cuminți”. Dar nu așa s-au dat marile tunuri pe bursă. Cristian Sima (care mai trăiește, iar acum 2 luni tocmai spunea că „95% din Wall Street e pe cocaină”) e dintre cei care au plecat efectiv de la zero, și dintre cei care spun că până nu pierzi 10 milioane pe bursă, nu știi ce e aia. Dar ca să-i pierzi, trebuie mai întâi să-i câștigi. Nu ajungi la banii lui Buffet cu investiții „cuminți”. 

A, că poate unii au avut un „head start”. În ciuda legendei, Bill Gates nu s-a apucat de calculatoare fiind sărac. Familia sa era nu era doar cu resurse financiare solide, dar era și extrem de influentă. Tatăl lui Warren Buffett, deși prosper, nu cred că i-a oferit acestuia banii pe care, de pildă, tatăl lui Donald Trump i-a dat fiului său. Oricum ar fi,  Warren Buffett își permite la bătrânețe să facă investiții cu un randament extrem de mic, inclusiv T-Bills și T-Bonds (chiar mă întreb dacă atunci când se vorbește de „cash-ul lui Buffet” chiar este vorba de bani în cont sau de T-Bills), pentru că a ajuns la o avere uriașă. (OK, totuși nu se compară cu Bezos, Gates, Musk și alți psihopați.)

Realitatea este că Warren Buffet este depășit de tehnologie. Apple este un căcat. Nu zic că va scădea, dar este unde este doar pentru că există prea mulți handicapați care se înghesuie să cumpere produse care sunt highly overpriced și tot mai slabe calitativ (și cu hibe de design). Și chiar dacă sunt de acord cu moșul (AI is junk; quantum computer is even worse; not just crypto, but even blockchain is not really valuable), el nu înțelege, de pildă, DE CE a căzut Intel. Sau DE CE Nvidia ar fi fost o valoare mai stabilă, de recomandat, dacă nu ar fi apărut hype-ul cu AI. Sau DE CE merge așa de bine AMD deși este fabless și are procesoarele fabricate de TSMC în Taiwan, cu toate riscurile care rezultă, iar în plus prețul laptop-urilor cu AMD este mai mare decât merită.

Dar da, aș cumpăra acțiuni la companiile petroliere. Europa va continua să se sinucidă cu electrificarea, dar motoarele clasice se vor mai vinde în America Latină, de pildă. Și asta în ciuda ofensivei chinezești. Dacă mi-aș permite să risc, aș investi în Renault și Toyota. (În „chinezii electrici” nu știu dacă se poate pe bursă. A făcut-o Stellantis, dar direct.) Dacă va exista în final vreun Canonical IPO, aș investi. După mii de miliarde investite, va veni și ziua când AI și quantum se vor prăbuși. A, Buffet nu a zis nimic de pharma, care e un domeniu larg. Și până nu uit: aș investi în Embraer, deși cretinii nu vor să le cumpere avioanele. Dincolo de dividende, la toate acțiunile eu urmăresc creșterea nominală a valorii pe 5 ani și pe 1 an. Da, investiția pe bursă e speculativă.

Clasificarea lui Buffet este primitivă și simplistă. Dacă urmărești o acțiune strict ca pe un „black box”, nu vei înțelege că uneori nu „povestea de marketing” contează, ci ce este în spate, potențialul real și șansele acestuia de realizare. Majoritatea companiilor nu vor mai exista peste 50 de ani.

De fapt, dacă vrei bani ca Buffet, uită-te la ce deține Berkshire Hathaway. Dar și la ce nivel tranzacționează. Tocmai a mai vândut $23B AAPL în Q3. Și $10B BAC. Oare a făcut bine că a cumpărat $605M DPZ? Cam ăsta e nivelul discuției.

Despre cum ne vom duce pe râpă și alte prostii

15 ■ Una scurtă:

Românii se pregătesc de Halloween. Dar nu Halloween-ul american. Ne pregătim de Halloween-ul românesc.

În 2025 începe Halloween-ul economic în România. România are în 2024 un deficit bugetar record. Cheltuielile statului cresc de 2 ori mai repede decât veniturile. Pentru a nu intra în gard, România trebuie sa schimbe direcția economică.

Trebuie să facem invers. Trebuie să creștem veniturile de 2 ori mai repede decât cheltuielile. Aritmetic acest lucru poți să-l faci într-un singur fel. Să crești taxele. Și să reduci cheltuieli bugetare.

Niciun partid nu va lua aceste măsuri economice. Ar însemna sinucidere politică. Probabil se va întâmpla ca în 2010. În iunie 2010 au venit niște tipi de la FMI și ne-au spus că România este aproape de incapacitate de plată. În aceeași seară, Traian Băsescu a apărut la TV și a spus că a doua zi va crește TVA-ul la 24%. Și că salariile vor scădea cu 25%.

Partea proastă e că președintele nu are autoritatea constituțională de lua aceste măsuri. Dar premierul Boc fiind hârtia lui de șters la cur…

16 ■ Cum că ce bine ar fi fost dacă am fi trecut la euro…

În România avem un paradox economic. În ultimii 10 ani datoria externă a României a crescut cu 240 miliarde euro. Dar acești bani nu au rămas în România. Din România au ieșit 210 miliarde de euro în ultimii 10 ani. Wow!!!

Cu alte cuvinte, ne-am împrumutat pentru a susține economiile altor țări. Noi rămânem cu împrumuturile pe care trebuie să le plătim noi și copiii noștri. Iar alte țări s-au dezvoltat cu banii noștri.

În grafic este evoluția Contului Curent al României în ultimii 10 ani. Contul curent este diferența dintre banii intrați într-o țară și banii ieșiți din acea țară.

În ultimii 10 ani am importat mult mai mult decât am exportat. Companiile străine au trimis în țările lor dividende în sume mult mai mari decât au investit în România.

Împrumuturile sunt ca niște steroizi. Economia crește atâta timp cât poți să iei steroizi. Când nu mai ai bani să cumperi steroizi, economia intră în sevraj.

Cum era economia României fără steroizi? 2016 a fost anul în care România a început să ia steroizi. Am început să împrumutăm sume mari.

Cum arăta economia României în 2015. Exportam mai mult decât importam. Companiile străine investeau mai mult decât sumele dividendelor plătite către țările lor. Aveam excedent de Cont Curent.

În 2015 România putea să adere la euro. Îndeplineam toate criteriile de aderare la euro. Acum nu mai îndeplinim niciun criteriu.

Aderarea la euro nu ar fi permis să avem aceste derapaje economice pe care le avem acum. Politica monetară din zona EURO este stabilită de Banca Centrala Europeană. Românii și firmele românești ar fi plătit dobânzi la creditele bancare mult mai mici decât plătesc acum. Inflația din România ar fi fost mult mai mică decât este acum. Aderarea la euro era la fel de importantă ca aderarea la NATO.

Nu, nu cred că am îndeplinit vreodată condițiile de aderare la euro pe o perioadă de timp suficient de lungă. Dar bineînțeles că ar fi fost mai bine să fim în spațiul euro. Impactul nechibzuințelor bugetare sau dezechilibrul balanței comerciale s-ar fi diluat în marea masă a spațiului monedei euro. Vezi cazul Greciei. Și nu ar mai fi existat aceste repatrieri de capital care au pus presiune tot pe cursul valutar. Asta ar fi ajutat enorm, iar nenea ăsta nu ar mai fi scris că „alte țări s-au dezvoltat cu banii noștri”! Dar în România sunt convins că s-au făcut bani grei din specularea cursului valutar. În cazul lui Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator de bancă națională DIN LUME, eu aplic prezumția de vinovăție. Ori de câte ori BNR cumpără sau vinde valută „pentru a menține cursul leului” în nu știu ce marjă vrea BNR, de unde știu eu că Mugur Isărescu nu-i anunță cu o zi înainte pe niște băieți veseli de la multinaționale? Am și o problemă cu BNR care este „stat în stat”. Da, știu, băncile emitente să nu fie influențabile de guvern, ca să nu „tipărească bani pe bandă rulantă”. Dar BNR chiar face ce vor mușchii lui Mugur Isărescu. E ca o firmă privată, se joacă cu miliardele, cu tonele de aur… Leul se depreciază din cauza deficitului balanței comerciale, din cauza economiei, din cauza politicilor fiscale; dar BNR are „țintă de inflație”. Adică e treaba unei bănci naționale să țină inflația în frâu? Nu știu, n-am studiat finanțe-bănci, dar mi se pare o tâmpenie sinistră. Da, dobânda de referință, pe care nu prea vrea să o scadă. Dar chiar dacă BCE este mai flexibilă cu dobânda de referință decât Isărescu, tot nu mi se pare democratic, căci este o decizie tehnocratică, în afara oricărui control popular. Toată lumea e în căcat din cauza sectorului numit „finanțe-bănci”, care începe cu băncile emitente, care stabilesc și reglementări în domeniu după bunul lor plac.

17 ■ Omul are o idee fixă cu dobânzile.

În fiecare dimineață mă uit pe graficul cu evoluția dobânzilor plătite de România la obligațiunile emise pe 10 ani. Acest indicator arată cel mai bine în ce direcție merge economia. Cu cât dobânzile sunt mai mari, cu atât evoluția economică este mai proastă.

În România avem un paradox economic. Oficial economia merge foarte bine. Oficial inflația este în scădere. Aceste știri oficiale ar trebui să determine scăderea dobânzilor plătite de România.

Surpriză! Investitorii nu cred aceste știri oficiale. Dobânzile cresc. Vezi graficul cu evoluția dobânzii plătite de România în ultima lună.

Investitorii cred că economia nu merge bine. Că vom avea o inflație mai mare. Și că avem risc de devalorizare a leului.

România plătește cea mai mare dobândă din UE, 7%. Iar dobânzile nu scad. Din contră, cresc.

Fac o comparație cu Croația. Croația a intrat în zona EURO in 2023. Croația plătește dobânzi de 3% la obligațiunile emise pe 10 ani.

Asta înseamnă că românii și companiile românești plătesc dobânzi de 10% la creditele bancare. Iar croații și firmele din Croația plătesc dobânzi de 5% la credite.

Explic mai jos cum ne impactează acest lucru.

1 IRCC și ROBOR vor crește și mai mult

IRCC (folosit la creditele acordate persoanelor fizice) și ROBOR (folosit la creditele acordate companiilor) sunt corelate cu dobânda plătită de România. Acest lucru înseamnă ca vor crește și mai mult dobânzile la creditele plătite de români și de companiile din România.

2 Pensia ta privată scade

Fondurile de pensii au investit cei mai mulți bani în obligațiunile emise de România. Când crește dobânda la obligațiuni, scade valoarea investiției ăn fondurile de pensii.

3 Inflația va creste

Dobânzi mai mari înseamnă inflație mai mare.

4 PS

Daca vrei să vezi cum merge economia în România, nu este nevoie să citești știri oficiale. Doar poți să te uiți pe graficul cu evoluția dobânzilor plătite de România la obligațiunile emise pe 10 ani.

Monetaristul nostru e o morișcă stricată care nu binevoiește să remarce faptul că aceste dobânzi vor fi diferite într-o țară EURO și o țară cu monedă proprie datorită mecanismelor diferite dintre devalorizare și inflație care operează în cele două cazuri.

Devalorizarea este mereu în relație cu o altă valută. Dar între țările EURO nu există „altă valută”, deci devalorizarea se poate calcula doar față de USD, GBP, JPY, etc. Totuși, deși nominal un euro are aceeași valoare peste tot, prețurile (indicele prețurilor de consum) diferă între țări, și nu doar din cauza TVA-ului diferit. Nu știu dacă există un termen de specialitate pentru acest fenomen de diferențiere a puterii de cumpărare între țările aceleiași monede EURO (paritatea puterii de cumpărare internă). Pe de altă parte, și inflația este diferită de la o țară la alta al spațiului EURO, căci există cauze interne care țin nu doar de politicile fiscale naționale, ci și de alți factori locali.

În România, devalorizarea RON față de EUR (spațiul EURO find principalul partener comercial al României, iar balanța comercială fiind negativă; în plus, prețurile utilităților și ale serviciilor de telecomunicații sunt stabilite în EUR, deși sunt plătite în RON, chiar și atunci când pentru producerea și furnizarea lor sunt folosite doar resurse interne, pentru că Mugur Isărescu este o jigodie care a interzis doar plata internă în altă monedă decât RON, cu unele excepții, dar nu a interzis stabilirea prețurilor în EUR) duce la o creștere suplimentară a inflației care se adaugă inflației care se produce prin mecanisme interne economiei românești. Deci apartenența la EURO ar duce la o inflație semnificativ mai redusă pentru România. Suplimentar, firește, regulile BCE, inclusiv dobânda de referință diferită de cea a BNR care emite RON, ar aduce stabilitate monetară și dobânzi mai mici.

Dar ditamai specialistul care se dă deștept nu catadicsește să explice câteva fenomene elementare.

18 ■ Încă un demotivațional scurt:

Azi Guvernul din UK a prezentat bugetul pe 2025. Sunt cele mai mari creșteri de taxe din ultimii 30 de ani.
• Cresc taxele salariale
• Crește impozitul pe profit
• Cresc taxele pe locuință
• Crește TVA-ul
• Cresc taxele pe alcool și țigări
• Cresc taxele pe jocuri de noroc

UK are un deficit bugetar de 4% din PIB. Pentru a diminua deficitul, UK are nevoie de creșteri masive de taxe și reduceri accelerate de cheltuieli ale statului.

România are un deficit dublu, de 8% din PIB. Dar în 2025 nu crește nicio taxă in România. Hmmm.

19 ■ Aici, are dreptate în privința aberațiilor gen „bucureștenii trăiesc mai bine decât vienezii”, dar am o problemă cu modul în care definește PIB-ul. Pe aceasta o voi rezolva în comentariul la postarea georgesciană de după aceasta.

Săptămâna aceasta am fost invitat la o emisiune la TV. Am vrut să ies din emisiune după 5 min.

Subiectul emisiunii m-ar fi făcut să râd dacă nu ar fi fost de plâns. Subiectul era că nivelul de trai al românilor este peste cel al grecilor.

S-a prezentat informația că PIB / locuitor din România este mai mare decât PIB / locuitor din Grecia. De asemenea s-a spus că bucureștenii o duc mai bine decât cei din Viena. Deoarece PIB / locuitor din București este mai mare decât PIB / locuitor din Viena. Iar eu am pierdut 50 min ascultând niște aberații economice. Explic mai jos puțină macroeconomie.

1 Ce este PIB-ul.

Pe scurt, PIB-ul este profitul brut făcut de companiile dintr-o țară.

2 PIB-ul nu are nicio legătură cu nivelul de trai al populației.

Acum 2 săptămâni am fost să-mi fac cumpărăturile de la cel mai mare lanț de magazine din România. Angajații erau în grevă japoneză, purtând banderole albe. Acest magazin are profit în România mai mare decât are în țara de origine. Dar 80% din angajații din România sunt plătiți cu salariul minim.

3 PIB-ul din București este mai mare decât PIB din Viena.

Hmm. Acest lucru este determinat de faptul că 90% din companiile cu prezență națională au sediul în București. Cu alte cuvinte, dacă faci cumpărături la magazinul din Suceava, cumpărăturile tale se adaugă la PIB-ul din București. Nu la Suceava.

Bine că nu se prind posturi TV românești la Viena. Ne-am fi trezit în România cu o serie de emigranți din Viena : )

PS Poza este făcută anul acesta în Grecia. Am traversat Grecia cu mașina, dar nu am avut vreun moment senzația ca i-am depășit pe greci la nivel de PIB.

Firește că nu există nicio legătură directă între PIB per capita și puterea de cumpărare a cetățeanului mediu! Iar lanțul de care vorbea este Carrefour. Dar dacă omul se duce la emisiuni TV cu oligofreni…

Unde am obiecții serioase

20 ■ Aici, nu-s de acord că „recesiunea este bună”. Spargerea bulelor, da. Recesiunea, nu. If anything, în marile crize economice au murit oameni. AU MURIT OAMENI. Nu, nu neapărat sinuciși. Dar n-au mai avut bani de mâncare, de tratamente medicale… Dacă ar fi murit doar bancherii și specialiștii în quantitative easing, nu aș fi comentat. Și discut și definirea PIB-ului.

Eu studiez majoritatea situațiilor financiare publicate de firmele listate la bursă. În acest fel știu în ce direcție se îndreaptă economia. Știu in ce direcție trebuie să merg eu, familia mea și clienții CFO Network.

Trimestrul acesta s-a întâmplat un lucru unic pe bursă. Nu am văzut niciodată așa ceva. Toate companiile au profitabilitatea în scădere: Petrom, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, One, Aquila, Teraplast, Arobs etc. Toate industriile sunt în scădere: producție, retail, IT, imobiliare, HoReCa.

PIB înseamnă valoarea adăugată generată într-o țară.
Valoarea adăugată generată de o companie se numește Profit Brut.
Deci PIB-ul este suma Profiturilor Brute dintr-o țară.
Sunt companii pe bursă care au scăderi ale Profitului Brut de peste 20%.
Acest lucru arata că România a intrat în recesiune economică.

Sunt multe lucruri bune la o recesiune economică. Spun acest lucru din perspectiva unui tip care la ultima recesiune a fost director economic într-o bancă. Am văzut din primul rand evoluția recesiunii. Să începem.

1 Recesiunea este un fenomen economic benefic. Recesiunea reglează toate anomaliile economice. Este ca un reflux care curăță apa.

2 Se sparg toate bulele speculative. Prețurile devin iar accesibile. La ultima criză financiară au scăzut prețurile la toate activele: apartamente, mașini, acțiuni. Prețurile apartamentelor au scăzut cu peste 50%. Eu cred că și de data asta se va întâmpla același lucru. Prețurile apartamentelor vor deveni iar accesibile pentru oameni.

3 Crește natalitatea. Peste jumătate din colegele mele au intrat in concediu de maternitate. În perioada 2009-2011 parcurile erau pline de bebeluși. Și copiii mei s-au născut tot în perioada crizei.

4 Cele mai puternice firme se dezvoltă în recesiune. La bancă aveam clienți toate firmele de bricolaj. În 2008 Dedeman nu era în primii 10 jucători din piață. Dacă nu era recesiunea economică, Dedeman nu era compania de acum. Uber nu ar fi existat. În 2007 nimeni nu se gândea ca putea să ia un străin în mașină. Sau să mergi cu un șofer pe care nu îl cunoști. Airbnb nu ar fi existat. În 2007 nimeni nu se gândea ca putea să aducă un străin în apartament. Sau să stai la cineva pe care nu îl cunoști.
În perioade cu recesiune economică oamenii își schimbă radical modul în care cumpără. Și ce cumpără. Acest lucru generează noi oportunități pentru toate industriile. Și creează bunăstare pe termen lung.

5 Înțelegi ce este cu adevărat important. Și ce este cu adevărat frumos.
În 2008 am plătit 120.000 euro sa mergem în team building la schi în Elveția.
În 2009 nu mai aveam bani să ne plătim chiria și utilitățile de la birou.
Pentru că aveam zero buget pentru team building, am mers cu colegii cu corturile în munții Apuseni. Răsăritul din cort de pe vârful muntelui se vede mult mai frumos decât dintr-un hotel de 5 stele din Elveția.

Dar mai am de comentat! Monșer, ești un dobitoc!

Este corect că „PIB înseamnă valoarea adăugată generată într-o țară.” Este însă greșit să afirmi că „Valoarea adăugată generată de o companie se numește Profit Brut”! Reiese că și „PIB-ul este suma Profiturilor Brute dintr-o țară” este o tâmpenie.

De pildă, PIB-ul include și cheltuielile publice. O parte a acestora provine din taxarea profitului brut, deci este deja inclusă în socoteala domnului contabil. TVA-ul este un capitol separat la buget, ca și accizele. O altă sursă majoră pentru cheltuielile publice o reprezintă impozitarea salariilor, dar masa salarială nu a fost discutată. Firește, trebuie să fim atenți să nu contabilizăm de două ori valoarea adăugată! De aceea, ori adăugăm (direct sau indirect) la PIB cheltuielile guvernamentale, ori adăugăm sursele pe care se bazează acestea, dar nu ambele! Dar în simplificarea lui Radu Georgescu, includem (indirect) doar sursa reprezentată de taxarea profitului brut! Pe de altă parte, dacă am vrea să adăugăm (direct) cheltuielile publice, atunci am contabiliza de două ori componenta ce provine din profitul brut. Dacă nu adăugăm cheltuielile publice, căci consumul guvernamental și cel privat sunt deja reflectate în PIB la nivelul furnizorilor (consumul „cheltuie” PIB-ul deja generat, de aceea nu se adaugă salariile nete la PIB), atunci obținem un PIB subevaluat, căci acesta nu este reprezentat doar de profitul brut al entităților economice! Pentru că „valoare adăugată generată” și „profit brut” nu sunt sinonime.

Ca să nu amestecăm lucruri care se suprapun parțial, teoria zice că putem avea mai multe abordări în calculul PIB. Prima, bazată pe valoarea adăugată brută, punct. A doua, bazată pe suma tuturor cheltuielilor, inclusiv a celor guvernamentale sau publice, ceea ce e complicat de realizat. A treia, bazată pe suma veniturilor tuturor entităților, care e și ea complicată. Teoretic, cele trei metode ar trebui să ducă la același rezultat. În practică, de-aia avem contabili, ca să nu conducă la același rezultat!

Abordarea bazată strict pe profitul brut nu există. Este o invenție a domnului nostru, bazată pe un hibrid imposibil între prima și ultima metodă, dar ignorând componenta salarială. Deci nu, profitul brut nu reprezintă o aproximare rezonabilă a PIB-ului unei țări! (Și chiar să rămânem la PIB, adică GDP, nu la PNB, adică GNP.)

Bineînțeles, în funcție de modul oficial de calcul al PIB-ului unei țări, există și situații în care acesta nu corespunde realității din cauza actorilor economici multinaționali care-și „optimizează fiscal” bilanțul contabil (Base Erosion and Profit Shifting), sau a procentului mare de angajați care sunt navetiști transfrontalieri, deci pot cheltui salariul în altă țară decât aceea în care a fost generat. Dar astea-s alte discuții.

Să combat și „avantajele recesiunii”. „Prețurile apartamentelor vor deveni iar accesibile pentru oameni.” Asta în mod abstract. Pentru care oameni? Dacă prețul mediu al unui apartament mediu scade cu 40%, dar salariul median scade cu 60%, cui prodest? Cui bono?

Natalitatea a crescut în criză (atât în cea din 2008-2009, cât și în pandemie) doar în țările în care există concediu prenatal, concediul postnatal, și 2 ani de stat cu copilul plătite de stat. Nu cred că natalitatea a crescut de pildă în SUA, unde oricum este greu să crești un copil. Dar și la noi a existat o asimetrie: ce te faci dacă ai ajuns șomeră înainte de a naște? Veniturile scad simțitor, căci nu există „salariul de mamă”.

Cele mai puternice firme se dezvoltă în recesiune. Da, dar și cei mai mari bandiți. Să nu confundăm recesiunea dată de criza financiară din 2008-2009 cu recesiunea dată de COVID sau cu cea care ne așteaptă acum. Nu știu cum se face, dar cu cât criza e mai mare, cu atât băncile, cât și firmele în poziție dominantă de piață (oligopol, duopol, monopol de facto), se îmbogățesc mai mult.

Nu cred că ascensiunea lui Dedeman a avut de-a face cu vreo criză. Pur și simplu a oferit marfă mai variată la prețuri mai bune. (Acum, ajuns numărul unu, are prețuri mai puțin competitive, dar marfa rămâne variată, iar clienții semi-captivi nu protestează.)

Uber și Airbnb au apărut datorită tehnologiei, nu din cauza crizei. Iar conceptul de ride-sharing a existat și înainte de criză: Blablacar în Franța (2006), Carpooling.com în Germania (2001; înghițit în 2015 de  Blablacar). De asemenea, înainte de Airbnb, concepte similare au mai existat: Vrbo (1995), HomeExchange (1996), Coachsurfing (2004). Astea trei încă mai funcționează.

„Înțelegi ce este cu adevărat important.” Băi frate, dacă firma ta de căcat de consultanță financiară de căcat este cu bugetul în căcat, nu ai nevoie de team building absolut deloc! Nu că „nu la 5 stele în Elveția, ci la cort”, ci deloc! Ca și cu teoria că Airbnb a căpătat succesul la care a ajuns pentru că a permis oamenilor să facă vacanțe mai ieftine. Tataie, când chiar nu mai ai bani stai dracului acasă în cur, nu faci vacanțe în străinătate! În realitate, oamenii sunt atât de idioți încât au impresia că au prea mulți bani și musai fac 1-2 concedii externe pe an, după care se plâng că nu au bani și că vai, ce a crescut inflația! Eu cred că în Europa se trăiește prea bine, dar echilibrul este atât de fragil încât handicapații ăștia o vor lua în mână la următoarea criză, care se anunță feroce!

Ca să înțelegi ce este cu adevărat important trebuie să înțelegi cum este să fii cu adevărat sărac! Domnul nostru habar nu are despre ce vorbește.

21 ■ Aici iarăși este un dobitoc ultra-retardat: nu pricepe de ce deficitul bugetar se raportează la PIB peste tot în lume!

Aud mereu la TV discuții despre deficitul bugetar raportat la PIB. Deficitul bugetar raportat la PIB nu are nicio relevanță economică.

Este ca și cum calculezi profitabilitatea unei firme numărând aparatele de cafea din clădire.

Pe planeta Pământ deficit înseamnă venituri minus cheltuieli. Pentru orice familie deficit înseamnă salariu minus cheltuieli. Pentru orice firmă deficit înseamnă vânzări minus cheltuieli. Pentru orice țară deficit înseamnă taxe încasate minus cheltuieli.

Nicio țară nu poate să plătească cheltuielile din PIB, ci doar din taxele încasate.

România cheltuie lunar 25% mai mult decât taxele încasate. La acest indicator trebuie să ne uităm. Daca am exclude toate investițiile statului, adică statul nu ar mai construi nimic, România tot ar cheltui lunar cu 15% mai mult decât taxele încasate. Este o utopie sa crezi ca acest model economic poate să funcționeze prea mult timp.

Eu am zero interes pentru politică. Dar daca aș fi politician aș face orice pentru a pierde alegerile din România. Și să stau în opoziție următorii ani. Cei care vor câștiga alegerile, de fapt vor pierde pe termen mediu și lung. Aceștia vor trebui să facă ajustări economice care vor genera nemulțumirea populației.

E foarte simplu de ce ÎN TOATĂ LUMEA deficitul bugetar și datoria publică se raportează la PIB și nu la bugetul statului (les recettes de l’état, government revenues).

Firește că cheltuielile (ca și datoriile) se plătesc din încasările la buget, nu din PIB. Firește că într-o țară bugetul de stat poate fi 20% din PIB, iar în alta poate fi 50% din PIB.

Dar este extrem de relevantă baza (adică foarte aproximativ PIB-ul, căci nu toate componentele acestuia sunt taxate!) la care se aplică taxele din care se formează bugetul. Pentru că dacă un guvern se hotărăște să echilibreze bugetul, trebuie să știe ce impact ar avea măsura asupra economiei. Și organizațiile internaționale cum ar fi agențiile de rating de țară gândesc la fel.

Să zicem că ai un deficit bugetar de 4% din PIB. Indiferent că bugetul de stat este 50-55% din PIB (Danemarca) sau 25-30% din PIB (SUA), sau este 40-45%, nivel comun mai multor țări europene, știm că acest deficit se poate acoperi în mod ipotetic prin creșterea taxelor cu 4%, iar impactul asupra economiei și populației ar fi cel mai probabil suportabil.

Dar dacă ai un deficit bugetar de 25% din PIB, problema este extrem de gravă, practic de nerezolvat fără o criză majoră. Nu mai contează că ai deja un buget de 55% din PIB și că deci nu mai poți crește mult taxarea, sau că ai o colectare la buget de numai 20-25% din PIB. Este imposibil să colectezi din taxe încă 25% din PIB fără să scufunzi economia aia din primul an! După care nu vei mai avea ce taxe să colectezi…

Este mai mult decât evident de ce deficitul bugetar se raportează la PIB (ca procent din acesta) și nu la bugetul de stat. Ce relevanță ar avea faptul că, de pildă, un stat cheltuiește cu 15% mai mult decât încasează, câtă vreme nu analizăm oportunitatea cheltuielilor publice?

A, da, dacă deficitul bugetar s-ar reduce prin scăderea cheltuielilor bugetare, atunci da. Și chiar contează dacă tai să zicem 15% din buget (banii pe care nu-i ai). Dar culmea că la analizarea unei țări nu se judecă cheltuielile publice ca procent din bugetul public, ci ca procent din PIB! De pildă: 2% din PIB pentru apărare, 6% din PIB pentru educație etc. Pentru că dacă e vorba de întărirea apărării sau de creșterea nivelului de educație, raportarea la PIB arată potențialul acestor capitole!

Atunci când se fac comparații între țări, nu se judecă plecând de la ipoteza simplificatoare „ce-ar fi dacă ar rezolva deficitul prin rigoare bugetară?”, ci de la ipoteza simplificatoare „ce impact ar avea asupra economiei dacă ar rezolva deficitul prin creșterea taxelor?”. Chiar dacă nu este cea mai justă abordare, mai există un aspect care a dus la această alegere: în mai toate țările există evaziune fiscală, adică gradul de colectare a taxelor este subunitar (raportat la valoarea care ar trebui încasată conform legii). Deci îmbunătățind colectarea taxelor se poate crește bugetul ca procent din PIB chiar și fără a crește nominal gradul de impozitare!

Și la o adică, tataie, nu schimbi tu lumea: așa se face peste tot, și la nivelul Comisiei Europene, și la alte instanțe unde vei vedea că și pentru SUA tot la PIB se raportează. Dacă nu-ți convine, scrie acasă! Apropo, ai zis numărul aparatelor de cafea? De ce numărul? Temă de casă: să se determine ce indicator trebuie luat în calcul la adoptarea unei decizii privitoare la aparatele de cafea dintr-o organizație care merge în pierdere: costul operațional al aparatelor de cafea din firmă raportat la…

  • …profitul net ajustat când acesta este negativ
  • …cheltuielile operaționale când profitul net ajustat este negativ
  • …cifra de afaceri a firmei când profitul net ajustat este negativ
  • …profitul operațional (EBIT) când acesta este negativ
  • …cheltuielile operaționale când profitul operațional (EBIT) este negativ
  • …cifra de afaceri a firmei când profitul operațional (EBIT) este negativ
  • …profitul brut când acesta este negativ
  • …cheltuielile operaționale când profitul brut este negativ
  • …cifra de afaceri a firmei când profitul brut este negativ
  • …costul operațional minim asociat asigurării pentru angajați de condiții de muncă decente prin oferirea de cafea
  • …riscul de întrerupere operațională prin grevă și costurile asociate acesteia dacă s-ar renunța complet la cafea
  • …costurile asigurărilor de întrerupere a activității prin grevă care trebuie contractate dacă s-ar renunța complet la cafea

Asta presupunând că renunțarea la aparatele de cafea ar putea scoate firma din căcat. N-a fost ideea mea.

22 ■ Dacă tot am vorbit de colectarea taxelor, iaca pocinog:

În ultima perioadă am văzut multe știri economice care nu sunt adevărate din punct de vedere economic.

„România încasează din taxe și impozite 30% din PIB.” Așa, și? Ce înseamnă acest lucru?

„Trebuie să creștem veniturile la buget.” Perfect. Cum?

„România are cea mai mare evaziune de TVA din UE.” Pe bune? Cum s-a calculat?

Să începem.

1 „România încasează din taxe și impozite 30% din PIB.” Așa, și? US încasează din taxe si impozite 20% din PIB. Germania încasează din taxe și impozite 50% din PIB. România nu poate fi nici US nici Germania.

În US serviciile medicale și de pensii sunt privatizate. Statul nu trebuie să plătească aceste servicii. În Germania serviciile medicale și de pensii oferite de stat sunt la nivelul mediului privat. În România nu prea.

2 „Trebuie să creștem veniturile la buget.” Nu putem. În Germania veniturile la bugetul statului vin 50% de la populație și 50% de la companii. În România veniturile la bugetul statului vin 80% de la populație și 20% de la companii.

De ce în România sunt așa de mici veniturile de la companii? Deoarece companiile multinaționale plătesc impozit pe dividende doar în țara în care au sediul (asta este regula în UE). Deci toate companiile din Germania prezente în România plătesc în Germania impozitul pe dividende din România.

3 „România are cea mai mare evaziune de TVA din UE.” Nu este așa. TVA-ul este o taxă pe consumul populației. În România, peste 80% din consumul populației se face prin lanțurile mari de magazine. Din păcate, magazinele mici au dat faliment. În lanțurile de magazine, evaziunea pe TVA este zero. Nu cred că sunt cazuri în care nu primești bon fiscal când cumperi de la Carrefour.

În Grecia, Italia, Spania etc. consumul populației se face în mare parte prin magazine mici. Acestea sunt mici afaceri de familie (aceste tari și-au protejat micile companii). În aceste țări riscul de evaziune pe TVA este infinit mai mare decât în România. Mi se pare aiurea cum ne lăudăm mereu la TV cu evaziunea. Aici nici măcar nu este adevărat.

Ce să mai comentez? Nici el, nici eu, nu știm care e nivelul evaziunii fiscale din România, fie și numai la nivelul TVA. Iar estimările alea sunt făcute de Comisia Europeană (ia de aici: VAT Gap – „The estimated difference between expected VAT revenue and the actual amount collected.”). Deci nu mai mânca atâta căcat! Nu era vorba de nivelul taxelor, ci de nivelul colectării taxelor! Se estimează că 33% din TVA-ul care, conform legii, ar trebui colectat, nu este colectat în România! N-am idee cum, nu e treaba mea. Domnul Georgescu manipulează și vorbește despre cu totul altceva!

Povestea cu „nu se evadează la TVA căci se cumpără din supermarketuri” este o simplificare grosieră, deși argumentul pare logic. Dar în Italia oamenii cumpără 70-80% tot din supermarketuri; în Spania, e drept, procentul e ceva mai mic: 60-70%. Iar omul nostru nu știe cum se fac „suveicile” de evaziune TVA în UE. E vorba de manipularea retururilor de TVA, deci cu mult înainte de ajungerea la cumpărătorul final.

A, dacă ar fi trebuit discutat ceva (cu Capitalul lui Marx într-o mână, dar Volumul 3, nu Volumul 1, și cu Biblia în cealaltă), atunci acest aspect menționat ar fi trebuit analizat: „companiile multinaționale plătesc impozit pe dividende doar în țara în care au sediul (asta este regula în UE)”. Dar partea simpatică este că nu întotdeauna este valabilă urmarea: „Deci toate companiile din Germania prezente în România plătesc în Germania impozitul pe dividende din România.” De pildă, Renault și Stellantis au sediul fiscal în Țările de Jos, nu în Franța, din considerente fiscale. How about that? În trecut, Irlanda și Luxemburg au fost foarte populare pentru regimurile fiscale favorabile. Europa a avut mai multe state Delaware 🙂

23 ■ Dobitocul crede că Trump înțelege cum merge economia!

Ieri bursa din America a crescut foarte mult. Tot ieri, toate bursele din Europa au scăzut (Germania, Franța, UK). Motivul este același. Se numește Donald Trump.

Donald Trump a câștigat alegerile deoarece știe cum merge economia. Poți sa spui orice despre Trump, dar nu poți să spui că nu știe economie.

Planul lui economic are 2 puncte.

1 Vrea să pună taxe vamale la orice import în US. Trump vrea să protejeze producătorii americani. Și să crească consumul din producția proprie. În acest fel ajută companiile din America.

2 Vrea să aducă înapoi în US joburile externalizate. Trump vrea să ofere facilitați fiscale pentru companiile care își aduc înapoi joburile externalizate. În acest fel ajută cetățenii din US.

3 Globalizarea a sărăcit pe americani. Revoluția internetului din anii 1990 a făcut ca marile firme din US să-si mute joburile în țări mai ieftine. Acest lucru a lovit în clasa de mijloc din America.

S-a făcut un sondaj în acest an din care reiese că 70% dintre americani nu au economii și nici fonduri de rezervă. Donald Trump știe că America nu poate să fie o țară puternică economic cu cetățeni săraci. Eu sunt surprins de oamenii care critică alegerea americanilor, nefiind americani care trăiesc în US.

Pe majoritatea americanilor nu-i interesează războiul din Ucraina, problemele economice ale Germaniei sau bula imobiliară din China. Pur și simplu, americanii își doresc o situație economică mai bună pentru familia lor. Și au votat pentru acest lucru.

4 Ne îndreptăm către sfârșitul globalizării și începutul suveranității și protecționismului economic. Donald Trump a înțeles pericolul globalizării pentru americani.

Timp de 30 de ani chinezii au fost muncitorii din fabricile americane. Surpriză. Chinezii au învățat tehnologia americană și au început ei să producă acele produse: mașini, telefoane etc. Bonus, sunt mult mai ieftine.

5 Cum impactează România politica lui Donald Trump. România a beneficiat de globalizarea americană. Probabil 70% dintre joburile din clădirile din zona Pipera – Aurel Vlaicu sunt joburile externalizate de companii occidentale. O firma americană din IT are 3-4 clădiri în această zonă. Dacă această firmă își mută joburile înapoi în US, industria IT din România intră în sevraj.

6 Este foarte important să înțelegi cum funcționează economia. Suntem influențați de două legi. Gravitația și economia.

Toate lucrurile se mișcă în Univers datorită gravitației. Orice lucru se mișcă pe Pământ datorită economiei. Iar economia pe aceasta planetă înseamnă bani. Intrăm într-o perioada în care devine foarte important să înțelegi cum funcționează economia.

Nu discut de ce a câștigat Trump. Nici măcar nu discut dacă e bine sau rău și pentru cine. Dar ca să înțelegeți cât de bine înțelege Trump economia, mă voi cita de aici:

His business expertise mostly consists in the ability to have bankrupted six of his companies: Trump Taj Mahal in Atlantic City (1991); Trump Plaza Hotel in Atlantic City (1992); Trump Castle Hotel & Casino aka Trump Marina in Atlantic City (1992); Plaza Hotel in New York (1992); Trump Hotels and Casino Resorts (2004); Trump Entertainment Resorts (2009). When you learn that Donald Trump has received, over his lifetime, around $413 million (adjusted for inflation) from his father’s real estate empire, you cannot help but think that you shouldn’t let such a guy manage not even a laundromat.

Idolul lui Georgescu, Warren Buffett, a acumulat cam $148 billion, fără atâția bani de la tac’su. Trump, cu tot cu ăia $413 million cadou, a strâns doar vreo $5.5 billion. Dar, firește, retardul de Trump e cel mai knowledgeable.

Revenind la concret: și eu am fost tentat să consider că soluția la problemele externalizării producției în China și restul lumii „sărace și ieftine” ar fi un protecționism crunt. Și nu cu orice fel de taxe vamale, ci monstru, de 300-400%. Am avut ideea asta de vreo 30 de ani; mă voi cita din nou, din capitolul „The China problem”:

I personally believe that there should have been no trade under the WTO with China. 

Let me summarize a thought I had some 30 years ago, when Europe started being suffocated with products Made in China. There was still the age of Panascanic and Abibas, but quality products also came from China.

In the context of Central and Eastern European countries having switched to democratic, multi-party societies, I was thinking of an apparent paradox, especially as left-wing parties were still focusing on workers’ rights. If we in Europe were to insist on the observance of human rights, including workers’ rights (better and safer working conditions, shorter working weeks, and longer paid holidays, specific minimum hourly rates), how could we keep being competitive with imports coming from countries that don’t give a rat’s ass on human rights, on workers’ rights, on environmental protection, and where people work 12–16 hours a day while being paid peanuts? This seemed an impossibility, unless serious customs protections would offset this discrepancy. Say, if a country doesn’t observe the aforementioned rights or the environment, and if the minimum and the average wages aren’t above specific thresholds, slap the imports from it with a 300-400% tariff!

Obviously, such a thing never happened. Everyone was for free trade and the maximization of profits. (Milton Friedman: “The social responsibility of a business is to increase its profits.”) If we look at the death of the UK’s industry, we see the model Europe wanted to have: let the peons of the Third World do the physical work, and we’ll do the intellectual tasks; we’ll develop the services (the tertiary sector), and we’ll innovate in the “financial industry” field. Yeah, wisely planned. A country or a continent that cannot produce most of its own food (the current case in the UK), that cannot make its own clothes, and that imports most of its consumer goods might not be considered “Third World,” but it’s extremely vulnerable to adverse conditions!

During WWII, when Britain was isolated, but in just about any single war in which any given country had to severely limit its international trade, the only enemy to fear was the enemy’s army. Usually, any country was able to live out of its own produce and manufactured goods. If 70-80% of the staple goods are domestic-made, this is possible. Say it’s not a war, but a bubonic plague pandemic, or COVID-19 for that matter. Or, suppose it’s a nuclear war. Who will survive: a country where most people know to use Excel and to understand the Stock Exchange lingo, or a country where people know to cultivate the fields, to raise animals, to manufacture clothing, and so on?

Firește, între timp s-a mutat și industria IT mai spre est. Dar ideea rămâne: o țară nu poate supraviețui economic când majoritatea produselor și serviciilor consumate sunt create în afara ei. Cu ce dracu va mai plăti occidentul marfa importată din China?

Doar că, așa cum orice om cu mai mult de trei neuroni sau orice computer cuantic cu mai mult de 3 qubiți își va da seama, un regim vamal și fiscal ultra-protecționist ar rezolva problema pe termen lung, dar numai și numai în condițiile în care economia țării respective nu sucombă pe termen scurt și mediu. Pe termen scurt, imediat, tarifele vamale se vor reflecta imediat în prețurile de consum. Inflația va sparge tavanul. Asta va fi obținut Trump. Pentru că repatrierea industriei va dura 10-20 de ani. Până atunci, o taxă vamală nu va proteja inexistenta producție internă, ci va crește doar prețurile. It’s that simple.

Dar și dacă operațiunea ar reuși pe termen mediu-lung, ar mai fi o problemă: produsele home-made vor fi mai scumpe. Tot din mine citire:

Even if in the long run, the manufacturing of more and more products would “return home,” this will be strongly opposed. That’s because such products will be increasingly expensive. Such a move would need a radical change in consumers’ habits from “buying more and buying often” to “buying quality products that last longer,” provided that someone offers such products. Even so, people should understand that they need to work in factories instead of moving a mouse and making video conferences. I don’t see the TikTokers doing that; they seek quick enrichment, either as social media influencers, or as cryptominers, if not stock exchange speculators.

Și mai sunt aberații la Georgescu. „Globalizarea a sărăcit pe americani. Revoluția internetului din anii 1990 a făcut ca marile firme din US să-si mute joburile în țări mai ieftine.” Nu, joburile manufacturiere au început să părăsească SUA înainte de revoluția Internetului! Doar joburile „în care miști mouse-ul” s-au externalizat grație Internetului. Și nu, nu globalizarea i-a sărăcit pe americani. Georgescu scrie: „Eu sunt surprins de oamenii care critică alegerea americanilor, nefiind americani care trăiesc în US.”, dar nici el nu trăiește în State, și nu pare că înțelege problemele economiei americane. În SUA, locuințele, sănătatea și învățământul superior s-au scumpit în ultimii 50 de ani cu mult mai mult decât rata inflației. Aceste trei capitole sunt vina exclusivă a societății și economiei americane. Dar oamenii își permit mult mai multe produse dintre cele Made in China. Numai că, ce să vezi, nu poți importa din China pământ pe care să faci o casă, nu poți importa din China un spital care să nu te jupoaie la factură, nu poți importa din China o universitate care să nu fie scumpă ca dracu. Și nu poți importa din China un CEO care să câștige de 20 de ori, nu de 290 de ori salariul mediu din firma la care e șef!

În rest, nu, nu „Ne îndreptăm către sfârșitul globalizării și începutul suveranității și protecționismului economic.” Protecționismul și suveranismul încep ele, dar globalizarea nu se va sfârși. Ea se va transforma într-un colonialism invers, în care vom lucra pentru un șef chinez. Vina este a politicienilor imbecili și corupți, și a capitaliștilor lacomi, care au distrus economia țărilor dezvoltate, precum și pe cea a fostelor țări comuniste din Europa Centrală și de Est.

Multe și (majoritatea) mărunte

24 ■ Doar pentru că bate un pic câmpii:

Săptămâna trecută am fost la o consultație stomatologică. Am văzut că pe bon era trecut și TVA. Dar serviciile stomatologice sunt scutite de TVA. Ups.

I-am spus acest lucru doamnei de la recepție. Aceasta l-a chemat pe manager. A fost șocat. Firma care a instalat casa de marcat le-a setat bonurile fiscale cu TVA. Partea urâtă este că nici contabilul nu a văzut acest lucru.

Daca vine un control la această firmă, cei de la ANAF vor da o amendă de 19% la toate încasările firmei. Plus penalități. Practic firma va intra în faliment.

(Urma o reclamă la cele două aplicații contabile ale firmei la care lucrează.)

Păi nu-i așa. Pentru ca ANAF să dea o amendă egală cu TVA plus penalități trebuie ca firma să fi datorat TVA statului și să nu-l fi virat, indiferent că l-a încasat de la client. Or, în fapt, nu are de virat niciun TVA, și nici nu l-a încasat în mod abuziv. Da, bonul de casă e bon fiscal, dar prețurile cu amănuntul sunt aceleași indiferent de aplicarea sau nu a TVA-ului.

De pildă, tariful afișat pentru o plombă este „900 de lei”, nicidecum „756.30 lei + TVA”. Nici pe bonul de casă, nefiind factură, nu scrie: „plombă 756.30 lei, TVA 143.70 lei”. Nu. Scrie „plombă 900 de lei”, apoi cu litere mai mici „din care TVA 143.70 lei”. Nu a observat nici dracu, pentru că nimeni nu se uită la TVA pe bonurile de casă. Iar contabilul nu a observat pentru că el nici nu factura TVA, serviciile stomatologice nefiind purtătoare de TVA! Din această cauză, nici retururi de TVA nu putea cere. Viața lui era simplă.

Firește, fără a fi o fraudă fiscală generatoare de prejudicii pentru Stat sau pentru terți, acele bonuri de casă nu corespund întru totul realității. Deci ANAF ar putea aplica amenzi, găsesc ei pe baza cărui articol din ce lege, dar nu „19% din toate încasările din istoria firmei, plus penalități”.  ANAF nu are de colectat nici un leu. E doar o chestiune de documente fiscale neconforme. Oricum, tarifele practicate sunt cele afișate. Nu e nicio înșelăciune. Dacă problema se corectează și nimeni nu se duce cu un bon în dinți la ANAF să reclame, povestea se oprește aici.

26 ■ În care omul înjură mania asta cu „ciocolata Dubai” (how about the bubble tea fad?):

Dacă tipii care au pus bazele economiei (de la Luca Pacioli la John Keynes) ar veni în anul 2024, nu ar înțelege nimic. S-ar opri, s-ar scărpina în cap și ar întreba: „Oameni buni, ce se întâmplă?”

În weekend am fost în mall. Cea mai mare coada era la ciocolata Dubai. Poți să mă bați, dar nu pot să înțeleg de ce ai sta o jumătate de oră la coadă și să plătești 50 de lei pe ceva cu aspect dubios. Doar că se numește Dubai?

Băncile ne spun ca sunt responsabile pentru educația financiară a populației. Dar în 2024 avem maxim istoric la creditele de consum acordate de bănci. Clienții plătesc cele mai mari dobânzi din ultimii 10 ani. Din perspectiva unui tip care a fost 4 ani director financiar într-o bancă, pot să spun ca băncile fac cei mai mulți bani din lipsa educației financiare a populației.

Unii ne spun cum să câștigăm pasiv investind la bursă. Dar peste 50% din listările la bursă din ultimii 4 ani sunt pe minus. Unele listări au și minus 80% față de prețul de listare. Randamentul mediu al dividendelor pe bursa este de 2%. Mult sub dobânda la depozitele bancare. În timp ce unii ne învață cum să câștigăm pasiv pe bursă, Warren Buffett a vândut în ultima lună acțiuni de peste 100 miliarde $.

Alții ne spun că prețurile la locuințele din România sunt foarte accesibile și cea mai bună investiție este în imobiliare. Dar ratele din 2024 la creditele ipotecare sunt 60% mai mari decât ratele din 2021. Iar 90% din populație nu mai poate să ia credite ipotecare.

Educația financiară începe când te oprești, te scarpini în cap și te întrebi ce este în neregulă.

Ei, mai stau oamenii la coadă și apoi zic „take my money!” doar pentru că se numește Apple… Iar Buffet, sunt convins, cu banii din acțiunile vândute, pe care nu i-a transformat pe toți în bonuri de trezorerie, va cumpăra el alte acțiuni. După se va prăbuși Bursa, dar unele firme vor rămâne ca având viitor. Garantat nu va cumpăra ciocolată Dubai și nici locuințe în România!

27 ■ O idee de afaceri din istoria anecdotică a Americii:

(Poză cu cartea „Funky business” a lui Jonas Ridderstråle și Kjell A. Nordström) Când toată lumea vorbește despre o metoda de îmbogățire (bursă, imobiliare etc.), tu trebuie să faci invers.

Primul milionar in $ a fost Samuel Brannan. El a făcut avere în timpul „goanei după aur” din America. În martie 1848 s-a anunțat într-un ziar din San Francisco că în California s-a găsit aur. 300.000 de oameni de pe coasta de est și-au umplut căruțele și au plecat în căutarea aurului de pe coasta de vest.

Dar au uitat ce era mai important. Nu și-au luat lopeți și târnăcoape.

Cum a făcut Samuel Brannan primul milion de $? El nu a căutat aur, nu a vândut un gram de aur. A cumpărat toate lopețile si târnăcoapele din California și i-a așteptat pe căutătorii de aur.

În anul 2021 foarte multi au cumpărat acțiuni la Tesla. Acum acțiunile Tesla au minus 50%. Acum foarte mulți cumpără acțiuni Nvidia. Probabil la anul Nvidia va avea tot minus 50%.

OK, eu nu am zis nimănui să cumpere Nvidia. Am zis să cumpere Synopsys (NASDAQ:SNPS) și Cadence Design Systems (NASDAQ:CDNS).

28 ■ De la ciocolata Dubai (iarăși!) la o legendă cu Bezos și IKEA, dar de fapt tot de educație financiară e vorba, și de apocalipsa care se apropie:

În 2008 am plătit 120.000 euro pentru a merge în team building în Elveția. În 2009 toți din firmă încercam să facem economii la orice. Ne bucuram și la 10 lei economisiți.

În weekend am fost cu copiii la mall. Mi-au spus că vor ciocolata Dubai. Le-am zis că nu este normal să stăm jumătate de ora la coadă pentru ceva ce arata dubios. Plus că este scumpă.

Mi-au spus că nu este scumpă. Costă 50 de lei.

Le-am explicat ca în curând 50 de lei vor fi foarte importanți pentru toată lumea.

Eu cred că vor face implozie mai multe bule: imobiliare, bursă, IT și fondurile private de pensii. Acestea sunt legate și va fi un efect de domino.

Le-am explicat că unul dintre cei mai bogați oameni are biroul făcut dintr-o ușă de la Ikea. Tipul acesta se numește Jeff Bezos. Motivul? Amazon a fost la 1 cm de faliment. Cheltuise toate economiile familiei. Nu mai aveau bani să plătească chiria. Deoarece nu mai avea bani, Jeff Bezos a făcut 2 birouri tăind o ușă de la IKEA. Jeff Bezos a spus că are și acum biroul dintr-o ușă de la IKEA deoarece nu vrea să uite niciodată de unde a plecat. Și nu vrea să uite niciodată cât de importanți sunt 100$.

Ah, ce-mi plac cacofoniile gen „tipulacesta”!

29 ■ Un clișeu dintr-o carte:

(Poză cu cartea lui Grant Cardone „Regula 10X. Singura diferență între succes și eșec”)

Această carte m-a ajutat să-mi îmbunătățesc viața personală și profesională. Primii 20 și ceva de ani am respectat niște sfaturi greșite:
• Mănâncă tot din farfurie,
• banii nu aduc fericirea,
• așteaptă sa fii întrebat.

Am mâncat tot din farfurie. Și la 28 de ani aveam 110 kg. Urcatul scărilor era sport extrem pentru mine.

De la acea vârstă nu am mai mâncat niciodată tot din farfurie. Am slăbit 25 kg într-un an.

Banii nu au nicio legătură cu fericirea. Știu oameni săraci care nu sunt fericiți. De asemenea știu oameni care s-au îmbogățit și nu au devenit nefericiți.

La școală suntem învățați timp de 16 ani că trebuie sa așteptăm să fim întrebați și să ne vină rândul. Dar în viața reală dacă aștepți s-ar putea să nu-ți vină niciodată rândul.

Nu zic nu. Dar aia cu „banii nu aduc fericirea” e de dinaintea inventării „eticii protestante a muncii”:

  • 1 Timotei 6:10: „Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință, și s-au străpuns cu multe dureri.”
  • Matei 6:24: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.” (Mamona era zeul grec responsabil cu lăcomia de bani, goana nebună după lucruri materiale și posesiuni.)

30 ■ Alt sfat clișeic din cărți:

(Poză cu cartea lui W. Chan Kim și Renée Mauborgne „Strategia oceanului albastru. Cum să creezi un spațiu de piață necontestat și să faci concurența irelevantă”)

Vrei să obții un job bun. Dar la interviu mai vin alte zece persoane.

Vrei să începi o afacere. Dar sunt alte sute de afaceri în industria ta.

Vrei să găsești un partener OK. Dar mai sunt alte sute de persoane care doresc același lucru.

Soluția este să mergi într-un ocean albastru. Și să eviți oceanele roșii. Oceanele roșii sunt locurile unde sunt foarte multi oameni.

Copiilor mei le-am zis că oceanele lor roșii sunt concertele de muzica trap. La aceste concerte ai șanse mari să intri într-o zona periculoasa: droguri, alcool etc. Oceanele lor albastre pot fi: cluburile de chitară, de lectură. În aceste oceane ai șanse mari să găsești oameni foarte ok.

În primii 10 ani de cariera am stat în 2 oceane roșii. Sunt sute de contabili și firme de contabilitate. Și sunt sute de manageri financiari. Eu am combinat cele 2 oceane roșii transformându-le într-un ocean albastru. Adică ofer servicii de contabilitate folosind instrumente de management financiar. (Aici se găsea reclama la cele două aplicații contabile ale firmei la care lucrează.)

Daca ești într-un ocean roșu, încearcă să mergi într-un ocean albastru. Oceanele roșii sunt agitate și periculoase. Oceanele albastre sunt calme și prietenoase.

Concertele de muzică trap sunt nocive din altă pricină: participarea ori denotă că deja ești retardat mental sau cu creierii praf, ori înseamnă că îți vor distruge bruma de bun-gust pe care o mai aveai. Copiii din ziua de azi sunt complet futuți la creier. Auzi tu, cluburi de lectură. Băăăă, important e să citească. Cluburile de lectură sunt pentru babe.

Dar oceanul albastru înseamnă oare să mergi în pustie? Sau la mânăstire, la un templu budist…

31 ■ Tranziționăm spre învățăminte din propria experiență:

La 28 de ani eram director financiar într-o multinațională din industria telecom (sucursala din Romania a firmei Swisscom).

La 30 eram director financiar și director general adjunct într-o bancă (GE Money – divizia financiară a companiei General Electric).

Dar când am fost întrebat cu ce mă ocup, am răspuns mereu că sunt contabil. Denumirea jobului și numele companiilor în care lucrezi sunt trecătoare. De aceea la întrebarea cu ce mă ocup nu am răspuns niciodată că sunt director financiar, bancher sau că lucrez într-o companie din top 500 mondial.

Denumirea jobului meu actual este doar o poziție într-o companie. Săptămâna viitoare s-ar putea să se schimbe. Dar meseria nu ți-o ia nimeni.

Pentru a fi contabil am făcut 4 ani de facultate, 2 ani de stagiu la CECCAR, în fiecare an trebuie să fac 40 de ore de cursuri. Și în fiecare zi trebuie să citesc legi contabile. De aceea nu prea văd relevantă cum se numește poziția mea actuală din companie.

Copiilor mei le-am explicat că în primul rând ar trebui să aibă o meserie: contabil, avocat, IT-ist, doctor etc. Le-am explicat că denumirile de Digital creator, vlogger, analist (economic, politic) etc. nu sunt meserii.

Dar de meseria de șef ai auzit?

32 ■ În care a învățat că oamenii sunt jigodii, mai ales în lumea financiară și a consultanței de business, adică în lumea jigodiilor:

Cea mai mare greșeală a carierei mele a fost că am confundat brandul personal cu brandul firmei în care lucrez.

Am lucrat în cea mai mare firmă de consultanță financiară din lume. Eram invitat să vorbesc la conferințe pe teme contabile și fiscale. Ziarele scriau despre mine că sunt cel mai tânăr CFO dintr-o multinațională.

Am lucrat și la una dintre cele mai mari bănci din lume. Eram invitat să vorbesc la conferințe despre bănci. Ziarele scriau despre mine că sunt bancher.

Cumva, credeam că deschiderea ușilor mi se datorează.

Când am început aventura antreprenorială am început să mă prezint „Salut, sunt Radu și am lucrat în BIG 4 și în bancă”. Eram convins că se vor deschide aceleași uși. Șoc! Nu s-au mai deschis ușile.

Momentul în care am realizat că ușile se deschideau datorita brandului firmei și nu al meu, a fost poate cel mai puternic sentiment de anxietate din cariera mea. Am înțeles că un ex Big4, ex bancher, nu mai interesează pe nimeni.

Am încercat să-mi fac reclamă în media (ziare, TV etc). Am trimis sute de articole. Nu a publicat nimeni nimic. Am fost refuzat inclusiv de colega mea din liceu care lucra redactor-șef la revista Capital.

Am înțeles că atunci când ești jos, nu te va ridica nimeni. Trebuie să te ridici singur.

33 ■ În final, un moment de falsă modestie, în fond o formă de aroganță mascată:

Acum 5 ani am scris primul meu articol despre contabilitate pe Linkedin și FB. Aveam 20 de contacte.

Astăzi în rețeaua mea pe Linkedin și FB sunt peste 60.000 de persoane. Fiecare articol este citit de aproximativ 100.000 de oameni.

Oamenii au nevoie să înțeleagă evenimentele economice. Și să le fie explicate într-un limbaj ușor de înțeles.

Mulțumesc frumos pentru susținerea voastră.

60.000 de persoane? Dar cine se crede, Bill Gates? LinkedIn este rețeaua lingăilor. E plin de oameni care-și declară interesul pentru orice e la modă în domeniul lor, care urmăresc tot felul de personalități ca să arate că sunt foarte interesați, și care postează căcaturi ca să arate că sunt activi. Nu știam că unii încearcă să-și facă o cultură economică de pe LinkedIn. De ce nu de pe TikTok? În fine, eu l-am citat de pe FB… dar cultura economico-financiară garantat nu așa se face!