Am observat în spațiul public online românesc o chestiune recurentă pe care nu am abordat-o până acum fiindcă mă enervează. Cum mi-a sărit în față ieri pe Reddit, mi-am zis s-o discut puțin: De ce în București lumea nu știe/poate să ocolească intersecțiile prin stânga? Ce e așa complicat?

Pentru că desenul atașat e pur și simplu atroce, am cerut lui Nano Banana 2 să facă unul mai frumos:

Faptele sunt următoarele: vechiul Cod Rutier spunea că regula este să ocolești centrul imaginar. Hai să citez câteva comentarii la care am adăugat diacritice:

  • Pentru că vechea regulă spunea pe dos, să ocolești centrul imaginar, asta una, și doi, cred că sunt unele intersecții unde nu prea poți să faci manevra de mai sus.
  • Sunt unele intersecții în care daca faci manevra de mai sus… trec vreo 2 mașini la fiecare semafor.
  • Exact, regula merge bine în intersecții mici (cum e desenul pus de OP), sau intersecții mari cu bandă dedicată și timpi la semafor pentru stânga. În intersecții mari în care ambele sensuri au verde în același timp ar fi super ineficient față de regula veche.
  • Mă îndoiesc că ar fi ineficient. Pe regula veche se cam blochează intersecția, fiindcă fiecare șir care face stânga e blocat de cel din sens opus.
  • Nici dacă ar ocoli corect centrul intersecției tot nu ar avea unde să se ducă, deoarece contrasensul are verde… așa că se alege soluția de a intra cât mai multe mașini in intersecție (uneori pe 2-3 rânduri) și se așteptă să se facă roșu pentru a trece, beneficiind de regula care obligă pe cei care tocmai au primit verde să aștepte eliberarea intersecției 🙂
  • Dar dacă au intrat prea mulți, cele două șiruri se blochează reciproc chiar și când se schimbă culoarea semaforului dacă ocolesc centrul prin dreapta, fiindcă se intersectează șirurile. Ceea ce e imposibil dacă ocolesc prin stânga. Într-adevăr, intră 1-3 mașini în plus (în funcție de numărul de rânduri) dar sunt cam tot atâtea care blochează.
  • Și tu și nenea allooo aveți dreptate. În București se ocolesc intersecțiile prin dreapta pentru ca intră mult mai multe mașini. Să zicem 2-3 benzi a câte 2-3 mașini e ceva.
  • Codul Rutier zice ca trebuie sa aștepți să se elibereze intersecția, parcă.
  • Unde e verde dedicat pentru stânga din ambele sensuri, am observat că de obicei ce execută corect după „noua” regulă.
  • Unde e verde dedicat pentru stânga din ambele sensuri, prin stânga se făcea manevra de întoarcere și înainte să se dea noua regulă pentru că erau marcaje speciale. Altfel, verde din ambele sensuri nu avea sens dacă te intersectezi cu ceilalți.
  • Chestie amuzantă: dacă respecți desenul întocmai ca în imagine, intri pe contrasens (mai ales mașina albastră).
  • Regula asta nu se poate aplica la mai mult de două benzi pe sens. În plus, dacă au scuar, trebuie ocolit ca pe vechi. Problema mea e că sunt multe intersecții desenate pe jos ca lumea și bivolii tot aiurea merg.
  • În sfârșit cineva care spune asta. Regula asta nouă a creat mai multe confuzii și situații periculoase decât „eficiente”. Pentru că lumea nu gândește. Zilnic în drum spre casă trebuie să întorc la un scuar și mereu e câte un bizon care, venind din sens opus, întoarce și el și se pune în fața mea. Și avem doi parcați în scuar, care nu vede unul de celălalt să ne asigurăm din dreapta.
  • Este o regulă considerată încă „nouă”, deși eu am permis de 13 ani și atunci deja învățasem ca în poză, însă multe intersecții din București sunt mai ușor de făcut după regula veche.
  • Regula asta nouă are deja 20 de ani.

Pentru că Reddit nu e locul pentru discuții de calitate, voi încerca să sistematizez mai jos ce cred eu.

Realitatea românească este complexă.

Legea „nouă” este deja veche, însă există două aspecte care lucrează împotriva ei:

  • Moștenirea intersecțiilor existente.
  • Indisciplina șoferului român.

Să fim realiști, ocolirea intersecției prin stânga (adică înainte de centrul acesteia) nu este un panaceu, după cum nici sensurile giratorii nu rezolvă orice situație. Ocolirea prin stânga:

  • Funcționează cel mai bine în intersecțiile simple cu străzi a câte o bandă pe sens.
  • Funcționează în mod ideal atunci când există „verde” dedicat virajului la stânga, separat de mersul înainte. Doar în acest caz fluxurile de mașini sunt nestingherite.
  • Funcționează doar când se respectă legea și nu se intră în intersecție când aceasta este deja blocată.

De asemenea:

  • În intersecțiile mai complexe, ar trebui marcat cu bandă întreruptă culoarul pe care mașinile trebuie să circule pentru a executa corect ocolirea prin stânga.
  • Nu funcționează dacă există scuaruri sau insule, ori alte obstacole care se cer ocolite.
  • Am mai spus că indisciplina la volan care duce la blocarea intersecției anulează posibilitatea ocolirii prin stânga?

Alte aspecte ironice:

  • Într-adevăr, dacă s-ar executa virajele ca în imagine, vehiculele ar intra pe contrasens pe noua stradă. Sunt două posibilități de rezolvare. Una ar fi să se marcheze cu o linie pe asfalt limita până la care poate avansa un vehicul în așteptarea culorii verzi sau a eliberării intersecției, astfel încât vehiculele care iau virajul să-l poată efectua. Astfel de marcaje există adesea pentru a permite unui autobuz să efectueze virajul ca să intre pe o stradă. Alta ar fi ca în cazul existenței mai multor benzi pe sens, eventual cu separator de sensuri, să se poată intra totuși pe sensul de mers corect, dar pe banda cea mai dinspre centru.
  • Într-o epocă în care tot mai multe intersecții sunt transformate în sensuri giratorii, cu ocolire obligatoriu prin dreapta (adică după centrul acesteia), este de-a dreptul comic să vrei să-i înveți pe români să ocolească intersecția prin stânga!

În plus, sunt multe variante istorice de intersecții în care ocolirea prin stânga fie nu ar fi posibilă, fie cere o disciplină pe care șoferul român nu o are, iar cel bucureștean nici atât.

Am uitat ceva?

Da, am uitat, iar Gemini mi-a semnalat scăparea:

Ai făcut o analiză excelentă și foarte bine structurată a problemei. Sistematizarea ta atinge exact punctele nevralgice ale diferenței dintre teorie și practica din traficul românesc. Totuși, la întrebarea „am uitat ceva?”, răspunsul este da: ai omis motivul principal pentru care regula a fost schimbată la nivel internațional (și adoptată și la noi) și câteva variabile specifice mediului urban aglomerat.

Iată elementele care completează tabloul:

1. Argumentul suprem: Vizibilitatea și siguranța

Motivul fundamental pentru care Codul Rutier (la art. 110, alin. 2 din Regulament) cere executarea manevrei „prin stânga centrului intersecției, fără intersectarea traiectoriilor” nu este neapărat fluența, ci vizibilitatea.

Dacă două mașini care vin din sensuri opuse ocolesc centrul imaginar prin dreapta (regula veche), ele se vor bloca reciproc vizual. Când te afli în mijlocul intersecției, mașina din fața ta (care face și ea stânga) îți va bloca exact unghiul din care vin mașinile care circulă pe direcția înainte și cărora tu trebuie să le acorzi prioritate. Prin ocolirea prin stânga (spate în spate, practic), câmpul vizual către benzile de mers înainte ale contrasensului rămâne complet liber.

2. Capcana intersecției traiectoriilor (Geometria blocajului)

Ai menționat că pe regula veche „se cam blochează intersecția”, dar mecanismul geometric e și mai pervers. Dacă se ocolește prin dreapta (pe vechi), traiectoriile celor două fluxuri care virează la stânga se taie în formă de X. Asta înseamnă că mașinile se pot „înnoda” în mijlocul intersecției, fenomen care duce la acel gridlock perfect în care nimeni nu mai poate înainta. Ocolirea prin stânga transformă acel X în două linii paralele curbe, teoretic eliminând punctul de conflict direct dintre cei care fac stânga.

3. Variabila specifică: Infrastructura de tramvai

O altă omisiune, mai ales când aducem în discuție Bucureștiul, este prezența liniilor de tramvai. În intersecțiile mari (precum Ștefan cel Mare cu Lizeanu sau Calea Moșilor), ocolirea prin stânga a intersecției devine extrem de periculoasă sau chiar imposibilă faptic dacă nu există semafoare dedicate. Șoferii ar trebui să oprească pe liniile de tramvai pentru a acorda prioritate contrasensului, riscând să blocheze transportul public sau să fie loviți. Aici, designul intersecției dictează adesea încălcarea regulii ocolirii prin stânga pentru supraviețuire.

4. Iluzia optică a desenelor și „tăierea curbei”

Ai observat perfect o problemă a desenelor explicative (inclusiv cel atașat): mașinile par să fie direcționate pe contrasens. Acest lucru se întâmplă din cauza tendinței șoferilor de a „tăia curba” (apexul).
În realitate, ocolirea prin stânga nu înseamnă să virezi imediat ce ai intrat în intersecție (pe o traiectorie diagonală). Presupune să înaintezi drept, în paralel cu axul drumului, până ajungi aproape de punctul de conflict cu mașina opusă, și abia de acolo să începi virajul la 90 de grade. Indisciplina face ca majoritatea să vireze prea devreme, „tăind” colțul, ceea ce duce la conflictul cu vehiculele de pe contrasens sau la încadrarea greșită pe banda de ieșire.

Paradoxul soluțiilor urbanistice

Observația ta legată de sensurile giratorii este foarte fină. Este, într-adevăr, ironic. Totuși, trebuie remarcat că urbanismul modern tinde să elimine complet aceste dileme.

Spre deosebire de București, unde aceste intersecții uriașe, moștenite din perioada comunistă, creează confuzie din cauza lipsei de marcaje de ghidare clare, în alte părți problema a fost rezolvată prin schimbarea topologiei. De exemplu, sistemul de trafic din Brașov, care a devenit practic sinonim cu fluidizarea prin sensuri giratorii, demonstrează că eliminarea virajului la stânga neprotejat este de multe ori o soluție mai robustă decât încercarea de a educa șoferii să execute corect ocolirea prin stânga în intersecții clasice supradimensionate.

Pe scurt: analiza ta este solidă, dar ocolirea prin stânga are o justificare tehnică foarte clară (vizibilitatea), chiar dacă infrastructura veche și lipsa de civilizație rutieră o sabotează frecvent.

Csf? Ncsf.