Nu poate omul să se bucure de o zi din viața sa fără să vină o adunătură de căcați cu ochi care să încerce încă o dată să arunce în aer bruma de normalitate rămasă în catastrofa asta de țară. Dar CCR este Dumnezeul suprem în România, fiind singura instanță neatacabilă niciunde, deși există cel puțin două situații în care CJUE a zis altceva (❶ când în 2021 a hotărât că Dreptul UE se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate, și ❷ când în 2024 a hotărât că judecătorii naționali trebuie să poată să nu urmeze o decizie a curții lor constituționale dacă această decizie contravine dreptului Uniunii Europene, speța fiind cea în care Curtea de Apel Brașov a cerut CJUE să se pronunțe cu privire la decizia CCR potrivit căreia o hotărâre judecătorească definitivă a unei instanțe de contencios administrativ privind un accident de muncă are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, împiedicând ascultarea rudelor victimei). Dar asta nu se pune. Câinii latră, ursul bese, jegurile de la CCR au emis și vor continua să emită decizii aberante.

🍌1

Românii pe care nu i-a luat apa au putut afla cu stupoare ultima bășeală a CîCîRostanului: conform comunicatului de presă de azi, 29 mai, declarațiile de avere și de interese ale persoanelor aflate în funcții și demnități publice nu trebuie să includă bunurile și veniturile soților și copiilor, iar publicarea acestora de către Agenția Națională de Integritate este neconstituțională.

🍌2

În timp ce unii trepanați spun „dar să așteptăm motivarea deciziei, tovarăși!”, motivarea juridică de esență a deciziei este prezentată în textul comunicatului. Să examinăm logica sucită a masacrării unor prevederi care funcționează din 2007, cu modificările din 2010 (Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative).

❶ Veniturile soților și copiilor nu mai trebuie specificate în declarația de avere a unei persoane aflate într-o funcție sau demnitate publică…

…deoarece declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere, angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declarațiile altei persoane. Or, prevederile de lege criticate care instituie obligația de a declara nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/soției și ale copiilor aflați în întreținere, nu țin cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soților și determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv de la soț/soție și copiii majori aflați în întreținere.

❷ Aceste declarații de avere nu trebuie făcute publice întrucât…

…ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și de interese pe site-ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate contravine art.1 alin.(5) și art.26 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a efectuat un test de proporționalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupției și asigurării transparenței vieții politice, urmărind, așadar, un scop legitim. Valorificând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea Constituțională a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private.

Curtea a subliniat că soluția pronunțată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligației persoanelor prevăzute de lege de a da declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publicate pe site-urile menționate, urmând ca ele să fie înaintate Agenției Naționale pentru Integritate, care să le gestioneze potrivit competențelor prevăzute de lege.

🍌3

Bineînțeles că argumentele aduse sunt absurde.

❶ Singurul mod prin care se poate evita transformarea „mătușii Tamara” și a vărului Costel în soțul, soția, sau copiii care brusc dețin averi fabuloase în timp ce bietul demnitar de-abia dacă are bani de o șaorma, are de-a face cu regimurile matrimoniale.

Regimul implicit este cel al comunității legale de bunuri a soților. În acest caz, care este preponderent, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepția celor personale (în sensul Art. 340 Cod Civil), sunt bunuri comune, indiferent de soțul care le-a achiziționat și al cărui nume se poate afla pe actele de proprietate. Doar bunurile dobândite de celălalt soț înaintea căsătoriei, bunurile dobândite de acesta sub regimul separației de bunuri (Art. 360-365 Cod Civil), cele specificate printr-o convenție matrimonială încheiată înainte de căsătorie (Art. 330 Cod Civil) sau în timpul căsătoriei (Art. 369 Cod Civil), precum și cele dobândite sub regimul comunității convenționale ca o derogare de la de la regimul comunității legale (Art. 366 Cod Civil) ar trebui, în opinia mea, să fie excluse din declarația de avere a unui demnitar.

Declararea strict a bunurilor aflate nominal în proprietatea unui demnitar căsătorit sau având copii majori în întreținere anihilează mecanismul prevenirii și combaterii corupției bazat pe transparența averii demnitarilor.

❷ Până la argumentul ANI pe care-l voi prezenta mai jos, remarc observația făcută la Digi24 de Ion M. Ioniță referitoare la principiul care se aplică în toate țările civilizate, anume acela că o funcție de demnitate publică este o dorință și o opțiune personală (nu un mandat imperativ), iar cel care alege această cale își asumă o renunțare parțială la unele drepturi legate de viața privată. Același preopinent mai remarca faptul că demnitarii trebuie adesea să suporte critici (chiar unele insulte, adaug eu), cadrul legal fiind adaptat realității: demnitarul este o persoană aflată în prim-plan prin proprie voință.

Să mai remarc faptul că atât în primul caz, CCR nu deplânge încălcarea drepturilor celuilalt soț, ci eventuala asumare de către soțul demnitar a răspunderii declarării unor bunuri despre care nu ar avea cunoștințe precise în mod nemijlocit. Și în acest de-al doilea aspect, viața privată a demnitarului este singura avută în vedere, fără a exista vreo preocupare pentru soțul, soția, sau copiii majori aflați în întreținere.

Este mai mult decât evident că CCR și-a propus să protejeze corupția. Este singura explicație logică de netăgăduit.

Dacă ANI va rămâne singurul depozitar al acestor declarații de avere, chiar și așa trunchiate cum vor fi ele, transparența ca principiu al prevenirii corupției este anulată. Întrebării legitime „Quis custodiet ipsos custodes?” i se adaugă alta: vom reveni la regimul șantajului bazat pe dosarul ținut în sertar? (Întrebarea era retorică.)

🍌4

Dar iată că ANI „în persoană” protestează, printr-un COMUNICAT privind impactul DECIZIEI CCR ref. la neconstituționalitatea unor prevederi ale Legii ANI. Textul abordează problema sub mai multe aspecte.

❶ Poziția României pe plan internațional:

Decizia CCR de astăzi prin care este declarată neconstituționalitatea unor articole din legea ANI anulează caracterul public al declarațiilor de avere și de interese și poate încălca toate angajamentele asumate de România la nivel internațional în ultimii 20 de ani în ceea ce privește lupta împotriva corupției și asigurarea integrității în funcția publică.

Totodată, o astfel de decizie poate afecta procesul de aderare la OCDE, progresele înregistrate de România în cadrul exercițiilor de monitorizare de la nivelul Uniunii Europene (Raportul privind Statul de Drept) sau Consiliul Europei (Grupul de State împotriva Corupției – GRECO).

❷ Anularea activității deja întreprinse:

De asemenea, decizia CCR de astăzi poate conduce la anularea publicării declarațiilor de avere și de interese pe care Agenția le menține pe pagina sa de Internet, în raport cu argumentația Curții Constituționale. Portalul ANI numără astăzi peste 12 milioane de declarații publicate în baza art. 6 alin. (1) lit. d) și art. 12 alin. (6), articole care astăzi au fost declarate neconstituționale.

❸ Contrazicerea argumentelor CCR: potrivit mai multor decizii ale CEDO, este rezonabil ca legea să ceară declararea întregii proprietăți conjugale, iar publicarea declarațiilor de avere și de interese nu încalcă dreptul la viață privată!

În cauza Wypych împotriva Poloniei (25 octombrie 2005, cererea nr. 2428/05), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea unui membru al unui consiliu local din Polonia care a refuzat să depună declarația de avere, susținând că obligația de a divulga detalii privind situația sa financiară și portofoliul de proprietăți impusă de legislație încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a constatat că obligația de a depune declarația și publicarea online a acesteia au reprezentat într-adevăr o ingerință în dreptul la viață privată, dar că aceasta a fost justificată și că sfera cuprinzătoare a informațiilor care trebuie declarate nu a fost considerată excesiv de împovărătoare:

Curtea „consideră că tocmai acest caracter cuprinzător face realist să se presupună că dispozițiile contestate își vor atinge obiectivul de a oferi publicului o imagine rezonabil de exhaustivă a situației financiare a consilierilor … că obligația suplimentară de a declara informații privind proprietatea, inclusiv proprietatea conjugală, poate fi considerată rezonabilă, în măsura în care este menită să descurajeze încercările de a ascunde bunuri prin simpla dobândire a acestora folosind numele soțului/soției unui consilier.” Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aprobat, de asemenea, publicarea și accesul pe internet la declarații, argumentând că „publicul larg are un interes legitim în a se asigura că politica locală este transparentă, iar accesul pe internet la declarații face ca accesul la astfel de informații să fie eficient și ușor. Fără un astfel de acces, obligația nu ar avea nicio importanță practică sau incidență reală asupra gradului de informare a publicului cu privire la procesul politic”.

De asemenea, publicul are dreptul de a fi informat cu privire la aspecte ale vieții private a personalităților publice, după cum se afirmă în decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (Karhuvaara și Iltalehti împotriva Finlandei). Limitele de ingerință în viața privată a persoanelor publice, inclusiv prin accesul la informații despre acestea, sunt mai largi în comparație cu cele ale persoanelor private fără statut public.

Doar că pe CCR o doare fix în pulă de CEDO sau de CJUE.

🍌5

Reacția lui Nicușor Dan este corectă și în consens cu cele ale altor oameni politici. Cu toate acestea, ultimul paragraf mi se pare imbecil:

Nu putem suspecta CCR de bună-credință. Nu ai ce „deficiențe de ordin tehnic” să corectezi. Dacă aplici decizia CCR, demnitarii nu vor mai fi obligați să declare decât ce au strict pe numele lor, iar declarațiile de avere vor fi „secret de serviciu în cadrul ANI”. N-ai cum să ocolești interdicțiile CCR! Domnul Dan, căpitan de plai să facă bine să citească deciziile CEDO menționate în comunicatul ANI.

Am scris „dacă aplici decizia CCR” pentru că l-am auzit pe trepanatul militarist-patriotard pupător de cururi americane (mai exact, ejaculează când îi vorbești de armata americană) Radu Tudor spunând că nu i se pare în regulă să discuți o eventuală neaplicare a deciziilor CCR? Dar cine a spus așa ceva, tataie?

A, dacă mă întrebi pe mine, CCR ar trebui desființată, iar cei din componența curentă ar merita împușcați. Bine, că Marian Enache, șăful curent, un dubios cu dosarul de la Secu dispărut în mod oportun, se pensionează. Apropo, din declarațiile de avere pe 2024, dincolo de case, terenuri, mașini, conturi, să observăm generozitatea salariilor cumulate cu pensiile. Marian Enache: salariu 473298 de lei, pensie 679800 de lei, deci cca. 230 de mii de euro. Nu am adăugat și drepturile de autor, cum fac siturile răuvoitoare. Alt sărak de la CCR, Cristian Deliorga: salariu 480679 de lei, salariu restant 20153 de lei, pensie și sume restante 825967 de lei, deci peste 265 de mii de euro. Pe an.

Constituțional, ar fi necesară o reformă constituțională, dar noi nu avem nici măcar un căcat de guvern și avem o groază de retardați în parlament, așa că de unde constituantă, și de unde viziune?

🍌6

Băieții ăștia doi de la emisiunea B1 TV „Bună, România!”, Radu Buzăianu și Răzvan Zamfir, s-au isterizat pe bună dreptate, și au re-luat la pulă căcaturile făcute de CCR în ultima vreme. Absolut de acord. Ce-au zis ei am zis și eu în sinea mea. Segmentul merită vizionat.

Prin decizia de azi, Curtea Constipațională a dat undă verde corupției în România, exacerbând exasperarea populației. Poate că a primit ordin să creeze scandal, răzmeriță, revoluție, trezire în conștiință. Sau poate iar a lucrat Moscova cu materialul clientului. Atât s-a putut, după 35 de ani.

Și apropo de poporul ăsta și valorile sale. Printre primele persoane publice care au salutat decizia CCR: Gigi Becali și Marian Godină.

Cecere, noi te iubim, căcatine nu găsim!

🍌7

P.S. Aflu că speța asupra căreia s-a pronunțat CCR aruncând nucleara asta zace pe la ei de peste 6 ani. Dar taman acum a ieșit decizia. Fix acum. Ăsta este un atac la siguranța națională și o sabotare pe față a lui Nicușor Dan, care își propusese să refacă încrederea în instituțiile publice.

Iată și un cetățean care încă mai manifestă un oarecare optimism:

Mor însă cum tot felul de oligofreni care păreau inteligenți, cum ar fi Iulian Fota, insistă că or fi niște aspecte tehnice care se pot corecta, să așteptăm motivarea detaliată a CCR, căci poate nu au avut timp și spațiu să detalieze raționamentul în comunicat. Băi, Bulă, legea e neschimbată din 2010, iar decizii anterioare ale CCR din 2012-2014 au considerat că este constituțională!

CCR trebuie pur și simplu desființată. Nu suntem singura țară cu o astfel de instituție formată din indivizi care nu trebuie neapărat să aibă pregătire juridică, dar suntem țara europeană în care această instituție a emis în mod repetat decizii absolut aberante.