Timpul ne arată că imbecilitatea semenilor noștri este nemărginită și se auto-depășește ori, cum s-ar fi spus în alte vremuri, a atins noi și noi culmi de progres și civilizație. Patria noastră a străbătut un drum glorios de înfăptuiri, parcurgând, într-o perioadă scurtă, mai multe etape istorice în înaintarea sa neabătută spre catastrofă. Ca pe vremuri… dar altfel.

Acum vreo zece zile, Curtea de Apel Cluj anula trei hotărâri ale Guvernului privitoare la pandemie: HG nr. 826 din 5 august 2021 (privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 11 august 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19); HG nr. 932 din 9 septembrie 2021 (privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19); și HG nr. 990 din 17 septembrie 2021 (pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 și 3 la HG nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19). Așa nedefinitivă cum este ea, anularea HG 990/2021 a împiedicat implementarea obligativității folosirii „certificatului verde” în anumite activități sociale. Ca în atâtea alte rânduri în ultimii ani pe planeta asta, s-au găsit judecători cu capete de pulă în loc de capete cu creier (chiar dacă erau poate judecătoare). Mă înțelegeți, libertățile, constituționalitatea, principiile… de parcă nu se încalcă atâtea alte drepturi pe lume fără ca vreo autoritate să se sinchisească, și de parcă nu se moare de pomană din cauza unor tâmpenii birocratice. Scrofuloși la datorie, coane Fănică!

Mai rău, pe măsură ce contaminarea creștea, mai cu seamă în orașe precum Timișoara și București, autoritățile discutau restricții și alte măsuri specifice, doar ca, de la o zi la alta, să aflăm că acestea urmau să fie tot mai „înmuiate”. Șoșoacele și șoșocii neamului românesc vor libertate, le dăm libertate! Nu zic să impui obligativitatea măștii pe străzi când ești singur pe stradă, nu zic să copiem măsuri imbecile de la francezi și italieni (umblatul cu hârtia eliberată de sine și nu de vreun Kommandantur mi se pare culmea abisului puțului gândirii!), dar nici așa. Că vine Zegrean și zice că legea nu prevede, și fără să dai lege (e discutabil, dar ar merge și OUG la o adică) nu poți impune restricții noi. De înțeles, înțeleg aspectele juridice, dar e ca și cum îți arde casa, iar tu refuzi să trimiți pompierii s-o stingă pentru că mașina de pompieri are ITP expirat. Dura lex, sed lex, noi jucăm doar Supaplex!

Există țări în Europa și Asia în care restricțiile s-au ridicat complet. Acele țări au rate de vaccinare de la 69% la peste 85% (parcă Danemarca avea peste 85% din cei de peste 12 ani complet vaccinați!), ceea ce ar putea justifica revenirea la normalitate. Doar că România nu este acolo. Și chiar dacă ar avea rate de vaccinare monstru, tot nu e o garanție. Dacă nu mă înșel, Singapore are iarăși cifre mari de contaminare. Poate scandinavii să se recontamineze mai lent, dacă au rămas mai reținuți din fire decât gintele latine, balcanice și slave, dar numai timpul va arăta ce și cum. Problema cu contaminarea și cu eficiența măsurilor guvernamentale ține de mai multe aspecte:

  • Mentalitatea nordică și cea asiatică se bazează pe încrederea populației în autorități, și încrederea autorităților în populație. Dacă autoritățile recomandă ceva, puteți fi siguri că majoritatea populației va respecta recomandarea, fără să fie nevoie să le impui prin lege. (Firește, mai vine câte un bou ca medicul-șef suedez să afirme că măștile sunt inutile, ceea ce a făcut un mare deserviciu națiunii și lumii, dar nu am spus că autoritățile ar fi și competente!)
  • Mentalitatea sud-europeană, latină și est-europeană se bazează pe neîncrederea reciprocă între autorități și public. Popoarele zic „ăștia ne mint și ne fură!”, iar autoritățile știu că și reciproca e valabilă, așa că impun legi dure și tâmpite, pe care poporul se face că le respectă, dar nu le respectă decât foarte parțial! Invenția autocertificării pentru ieșirea din casă are ca sursă reflexul italianului, francezului, românului de a te prinde cu mâța în sac pentru a te amenda. Scopul legii nu mai este cel declarat, în speță de a limita răspândirea unei molime, ci acela de a prinde contravenienți și a le arde o amendă pe care să o țină minte, mama lor de bandiți! (Plus că nu strică niște bani la buget.)
  • Suplimentar, în țări ca Japonia (dar și alte țări asiatice) există respectul față de celălalt, care la noi, ăștia de ne dăm (foști) creștini, a dispărut de mult (dacă o fi existat). La orice răceală sau doar strănut, japonezul își pune mască, de preferință FFP2/KN95, ca să nu dea și altora ce are el. Așa, din respect, chiar și față de necunoscuți. Ăstimp, noi, „occidentalii”, insistam că „vai, dar copiii nu pot transmite covidu’, căci nu sunt studii în acest sens”, de ca și cum am fi uitat că orice răceală, dar absolut orice răceală se transmite prin copiii de grădiniță și școală, de ajung părinții să ia virusuri „întărite” și bacterii rezistente după ce au trecut de la un mucos mic la altul. Dar nu, dacă nu avem studii că și această marcă de apă minerală este tot udă… atunci nu e udă!
  • Caracterul social reținut al unor culturi, de la japonezii care parcă se uită la bombeul pantofilor tăi când ți se adresează și până la nordicii mai puțin înclinați spre efuziuni și apropieri fizice, au fost o vreme considerate ca posibile explicații ale contaminării inițial reduse din respectivele comunități. Între timp, se vede treaba că nu a fost suficient, după mine din două pricini: or fi scandinavii mai reci, dar tot oameni sunt, iar în ultima vreme e plin de ciuhapi și la ei; contaminările majore nu s-au făcut în autobuz, metrou, supermarket, ci în interior, adică acasă, la restaurant, în cluburi și grohoteci. Petreceri ilegale, chefuri, nunți, botezuri, înmormântări. Ghiorlăieli, gen.

Dar s-a rezolvat: cretinii pulii de pe Dâmbovița au dărâmat Guvernul! Păi ce altceva să faci într-o Capitală cu cea mai mare rată de contaminare din Europa, cu cea mai mare mortalitate covidică din Europa, cu toate locurile la terapie intensivă ocupate la nivel național, cu spitalele pline ochi și fără să fie vorba de ATI, și în condițiile în care energia s-a scumpit peste tot în lume, iar iarna se apropie? Le rezolvi pe toate demolând Guvernul Cîțu!

Dom’le, cică „Guvernul Cîțu nu a pregătit corespunzător valul patru”! Oh, dar acum, că e interimar și nu mai poate lua decizii majore, să vezi cum va pregăti parastasul miilor de români care vor muri din cauza jocurilor politice idioate ale securiștilor din USR, AUR, PSD! Băi, frate:

  • Valul patru nu vine ca trenul de Mangalia, ca Papa de la Roma, ca tancurile sovietice, ca pârțul după iahnie, ca ploaia, ca un cutremur, sau ca un tsunami, și nici nu e creația guvernului! Valul patru a fost creat și „pregătit” de cretinitatea și imbecilitatea milioanelor de români care s-au înghiorlăit mai rău ca grămezile de viermi, de au reușit să se contamineze în masă! Dacă știau că de peste 30 de ani guvernele Românei sunt incapabile, și că sistemul de sănătate are performanța pe care o are, ei trebuiau să facă ceva, anume altceva decât ce au făcut, nu Guvernul! Poporul și-a pregătit sinuciderea! Chiar și spitalele care explodează nu ar fi explodat dacă nu ar fi existat atâția pacienți cu nevoie de oxigen! Întregul popor neghiob poartă o parte de răspundere, mai puțin fraierii care s-au ferit și au respectat legea și recomandările oficiale!
  • Nu reușesc să-mi imaginez cum s-au putut contamina în masă românii, în special bucureștenii, dar știu, pentru că am văzut și la Brașov, cum măștile se poartă sub bărbie, sub nas, ori deloc, cum aglomerația din restaurante și alte locuri de petrecut este mai mare decât „în timp de pace” (de parcă „setea de libertate” îi determină pe lemingii ăștia să formeze grămezi ca la rugby), cum puțimea, pulimea, pizdimea, cocălărimea și pițimea-fufimea se îngrămădește mai ceva ca în Caligula lui Tinto Brass, Bob Guccione, Gore Vidal și Franco Rossellini, dar fără genitale la vedere.
  • Și am mai văzut cum chiar și oameni cu educație puneau la îndoială „că situația chiar e nasoală și că toate vedetele alea care zic că au ajuns la spital chiar aveau COVID”, chiar când spitalele erau deja pline!

Poporul ăsta merită să crape. S-ar putea s-o și facă, acum că forțele democrației populare l-au scăpat de dictatorul Cîțu.

Încă mi-e greu să conștientizez ce înseamnă că Bucureștiul are 11 la mie contaminați, adică 1.1%! Și asta, din cei testați. Iar din cei testați, 19% au ieșit pozitivi! De unde nu știu eu că, dacă s-ar testa toți, nu am afla că 10% din bucureșteni umblă cu ciuma pe ei?

Cam asta e imaginea pe care o am despre România și români: ca în jocul Syndicate, oameni care au deasupra capului dacă nu un număr, măcar un semn roșu: contaminat, ciumat!

Singura soluție pe care o văd ar fi exterminarea:

Și fiindcă am vorbit de judecători, v-o mai amintiți pe Iulia Motoc, actualmente la CEDO, mare sculă în Drept? După mine, face și domnia-sa parte din tagma judecătorilor cretini, din pricină de „scrofulozitate” pedantică. Să vedeți de ce.

Doamna judecător CEDO a apărut la Radio România Actualități, în emisiunea Serviciul de noapte din 5 octombrie. Înregistrările MP3 ale emisiunii: partea I, partea a II-a. Ce voi aduce în discuție este în partea a II-a.

Exhibit 1: un fragment de pe la minutul 24:15:

Păi, cucoană, tălică însăți făcuși vorbire de două decizii ale SCOTUS (Curtea Supremă a SUA) care spun că vaccinarea obligatorie a profesorilor nu încalcă drepturile și libertățile fundamentale. Negreșit, e alta jurisdicția, și alta este și referința: la americani, amendamentele Constituției (fără amendamente, nu ai avea nici un drept), la CEDO, European Convention on Human Rights. Dar se pare că și ăștia de la CEDO trag cu ochiul la Unchiul Sam, ceea ce până la un punct ar fi bine, căci nu pot exista adevăruri diferite (deși ele există, dacă ne uităm la legislații divergente din țări alăturate). Dar o dăduși în gard când te referiși mai apoi la Vavřička and Others v the Czech Republic, în care voi ăștia de la CEDO ați stabilit că vaccinarea obligatorie a copiilor împotriva tetanosului, hepatitei B și poliomielitei nu încalcă drepturile omului câtă vreme:

  • interesul public de obținere a „imunității de turmă” în cazul bolilor contagioase este mai important decât drepturile individuale;
  • legea prevede excepții de natură medicală sau religioasă (iar părintele reclamant nici nu a dovedit vreun motiv medical de refuz, nici nu a invocat vreunul religios).

După mine, partea cu „excepția pe motive religioase” este un căcat. Dacă am spus că interesul public primează, atunci du-te dracului. D-zeu sau Allah vor înțelege, căci vorba ceea, întâi dă-i Cezarului ce-i al Cezarului.

Dar vaca domnului zice: nuuu, nu e cum a zis un prostălău de jurist francez, că CEDO ar fi zis că vaccinarea obligatorie nu încalcă drepturile omului! Noo, noi ne-am referit strict la aceste cazuri privitoare la vaccinarea copiilor, „nu mai mult”.

Fă, parcă nu ai ști cum funcționează principiul precedentului chiar și la noi ăștia de drept civil (în sensul de drept romano-francez, în opoziție cu Common Law). Normal că decizia CEDO s-a referit la o speță anume, pentru că nici nu se putea altfel! Dar elementele cheie sunt definite mai sus: atunci când interesul public în cazul bolilor transmisibile primează, atunci aia este. Firește, dacă legea prevede și excepții în cazurile justificate. Adică dacă vine francezul să impună vaccinarea obligatorie a profesorilor, medicilor și pompierilor, negreșit vei spune că nu se încalcă nimic, dacă legea e judicios formulată. Ba chiar ai putea să-ți amintești, cucoană, de ce ai zis că făcură americanii cu vaccinarea profesorilor!

Cum pizda calului să o ții morțiș că „CEDO nu a spus asta”, de ca și cum ar fi vorba de vaccinarea obligatorie cu cianură! Măcar de ai fi invocat diferența între „vaccinurile copilăriei, folosite de zeci de ani” și „vaccinurile aprobate în regim de urgență”, dar nu ai făcut-o când ai menționat cele două decizii SCOTUS. Deci ești o tembelă, cucoană. (Oricum, aprobarea s-a făcut cum s-a făcut tocmai în interes public, care e motiv admisibil la CEDO, cu păstrarea proporționalității măsurilor restrictive față de pericolul invocat, după cum bine cunoști.) Și te cam bâlbâi.

Cu certificatul verde, „cu regret, nu pot să mă pronunț, pentru că noi avem astfel de cauze pe rol și noi trebuie să avem această obligație de rezervă”. Cucoană, nu suntem retardați. Matale nu ai voie să te antepronunți, căci dacă o faci te autorecuzi, asta este. Îi zice antepronunțare, nu rezervă!

Sau, mai știi, poate că mintea ei de roboțel juridic consideră că dacă s-ar exprima în sensul că hotărârea cu privire la cazul din Cehia poate fi interpretată ca un precedent cu valențe de generalizare, asta ar fi tot o formă de antepronunțare. Doar că nu a zis nimic în acest sens.

Exhibit 2: un fragment de pe la minutul 43:20:

„Nu este simplu pentru un cetățean, fără asistență juridică, să se adreseze instanței noastre. Asta e o problemă foarte, foarte delicată, pentru că în mod normal și tradițional, drepturile omului trebuie să fie accesibile fiecărui individ. Dar tehnica juridică face ca să fie necesară acest tip de asistență, și dacă justițiabilii nu-și permit, să poa’să recurgă la un ajutor judiciar.”

Asta e o problemă majoră a tuturor sistemelor juridice, dar este creată exact de cretinii de judecători, sau mai exact de amicii lor juriști care au creat legile.

  • Nicăieri în lume nu există asistență juridică gratuită (sau la costuri modice) oferită de Stat (care-ți ia oricum taxe și impozite căcălău) în vederea depunerii corecte a unui dosar într-o cauză. Avocații au pâinea asigurată.
  • Peste tot în lume, te poți reprezenta singur în instanță doar în cauze minore administrative, contravenționale, sau în cauze penale în care infracțiunea se pedepsește relativ ușor. În celelalte, avocatul este obligatoriu, fie el și din oficiu.
  • Mai rău, chiar și acolo unde te poți reprezenta singur, domnii judecători și doamnele judecătoare nu suportă ca tu să pui concluzii, că cică nu ești competent. Ăștia se cred dumnezei! Adică un avocat poate să bată câmpii cum vrea el (și asta chiar se întâmplă, nu doar în filme!) și poate spune orice prostie, are dreptul (chiar dacă onorata instanță va spune grefierului „asta să nu se consemneze”). Dar dacă împricinatul îndrăznește să pună o concluzie, cum ar veni să sugereze altă încadrare juridică sau chiar să menționeze concluzia logică a argumentației sale, asta este sfidarea curții, și peste tot în lume instanța te poate condamna pe loc pentru asta, adică el, judecătorul „lezat” se judecă și își dă instantaneu dreptate sieși împotriva ta! Cum PLM să ai încredere în vreun sistem de drept de pe planeta asta? Pe vremea judecătorilor de pace (care, e drept, se ocupau de cauze minore), omul avea libertatea deplină a cuvântului în apărare!

În acest context general, cum să le dea prin cap handicapaților de la CEDO (le zic handicapați pentru că unele decizii sunt numai în franceză, iar altele numai în engleză, dovadă că completurile de judecată sunt alcătuite după ce limbă e cunoscută mai bine de adunătura de judecători din întreaga Europă, inclusiv Rusia, și nimeni nu se obosește să ofere o variantă oficială în cealaltă limbă) să înființeze în fiecare din statele membre, birouri de asistență juridică gratuită în vederea depunerii dosarelor la CEDO? Dacă le-ar păsa de accesibilitatea drepturilor omului, așa ar face! După cum stau treburile acum, cam jumătate din dosare sunt respinse după depunerea lor, de obicei când e prea târziu ca să se mai poată redepune! Și-așa, în cei 3, 5, sau 8 ani până îți intră pe rol și se și ia o decizie, dracu’ știe la ce mai e bună acea decizie CEDO și ce faci cu ea în țara ta, ca să nu mai spun că despăgubirile acordate de CEDO rareori depășesc opt mii de euro, în timp ce costurile reale ale petentului sunt întotdeauna mult mai mari!

Justiția europeană e o glumă. Drepturile omului sunt o glumă. Apropo, o glumă proastă, căci în considerarea vaccinării obligatorii în speța cehească, ce credeți că au hotărât? Că nu se încalcă “the individual right to privacy”, adică Articolul 8, de ca cum ar fi vorba de vreo confidențialitate sau de viața privată! Băi ăștia, e vorba de integritatea corporală când se efectuează un act medical forțat asupra ta!

Faza este că onor Convenția Europeană a vrăjelii nu specifică așa ceva. Nefiind vorba de tortură (sau rele tratamente, etc.), nu aveau la ce să se refere, așa că un catralion de spețe se referă la Articolul 8, chipurile la viața privată! Vai de capu’ la mine, ce trucuri au ajuns să inventeze ăștia! Când sunt violat în cur tot chestie de viață privată este? „Dăcât”?!

Drept e că nici Declarația Universală a Drepturilor Omului, care nu se poate invoca în instanță, dar de bine de rău are acoperire planetară, nu acoperă ideea de integritate corporală. Un act medical forțat unde se încadrează, la “cruel, inhuman or degrading treatment or punishment” (Art. 5), sau la “the security of person” (Art. 3)?

Chestia cu instanțele internaționale care se ocupă de „drepturili omului” este o mega-harneală.

Oricum, în condițiile în care nici vaccinarea nu oferă decât o protecție parțială, iar vaccinații sunt doar de cca. 5 ori mai puțin contagioși, dar altă soluție nu avem decât vaccinarea în timp de Delta cu vaccin pentru Alpha, eventual cu a treia doză, eu sunt pentru obligativitatea vaccinării în masă. Lasă, că dacă e să mori, poți muri și de la parizer.

Și, până nu uit: muie, Ciolacu! Muie, Barna și Cioloș! Muie, George Simion și madam Șoșoacă! Muriți în chinuri, bă! Dacă nu de COVID-19, atunci de cancer colono-rectal.