Aceste două tururi de scrutin vor fi ultimele din viața mea în care voi vota, DACĂ voi vota, și asta nu pentru că mă va călca trenul. Dar m-am săturat de acest simulacru planetar de democrație.

Autoritățile române schelălăie că nu știu câți cretini și-au pozat buletinul de vot în cabină, și că alții sugerează prin postări pe rețelele sociale cu cine au votat și cu cine vor vota.

Majoritatea „democrațiilor” lumii permit oligofrenilor să voteze (votul universal, valoare supremă după libertatea de a crede în zei imaginari), dar în același timp își consideră toți cetățenii drept niște retardați care pot fi influențați în ultima clipă, astfel încât restricționează sever libertatea de exprimare.

UNU: Fotografierea sau filmarea buletinului de vot (completat, ștampilat, bifat) este LEGALĂ, din țările „democratice”, doar în Olanda („stemfie” în olandeză) și în 28 de state ale SUA care permit în mod explicit „ballot selfies” sau nu au legi care să le interzică. California a legalizat „ballot selfies” ca parte a libertății de expresie, printr-o lege care a intrat în vigoare în 2017.

În rest, ES IST VERBOTEN, chipurile pentru a preveni frauda electorală, cumpărarea voturilor, sau coerciția. Ies în evidență Illinois, unde fotografierea poate duce la pedepse de până la 3 ani de închisoare și amenzi de până la $25k, și România, singura țară care prevede și posibilitatea anulării votului, deși orice handicapat își dă seama că este imposibil din punct de vedere practic.

Asta e o tâmpenie din categoria „nu vorbi de Winnie-the-Pooh în același context în care-l menționezi și pe Xi Jinping, căci se dărâmă Universul”.

DOI: Propaganda electorală, directă, activă, sau implicită (cum ar fi „mărturisirile” pe rețele sociale) este LEGALĂ ȘI ÎN ZIUA VOTULUI în Olanda (cu excepția secției de votare), Australia (dar nu mai aproape de 6 metri de secția de votare), și toate statele SUA (cu excepția unei zone tampon de 100 de picioare în jurul secțiilor de votare, sau în unele state 50 de picioare). Purtarea de tricouri sau insigne cu mesaje politice este permisă chiar și în secțiile de vot, dacă nu implică o campanie activă, în multe state (în mod explicit în California, iar în Minnesota ca urmare a deciziei Curții Supreme „Minnesota Voters Alliance v. Mansky”, 2018).

Campaniile pot continua online (inclusiv prin postări pe rețelele sociale) și în timpul votării în TOATE statele SUA. Nu că ai avea ce alege; dar așa, ca principiu.

Democrația este, în majoritatea „democrațiilor”, o minciună ordinară. Cetățeanul are dreptul de vot, fără a avea însă libertăți. Propun ca fiecare votant să fie ținut la izolare, în carceră, 5 zile înaintea votării, ca să nu fie influențat și manipulat. Doar așa putem preveni fraudarea procesului electoral!

Manipulare mai mare decât să respecți niște legi cretine făcute pentru idioți nu știu dacă există. După care să fii mândru că ești liber, că ai votat, că ți-ai ales viitorul! Viitorul e în coșciug, bă. Sau în borcan. În fine, urnă (sic!) funerară.

Cenzura nu reprezintă niciodată o soluție. Îmi pare rău, dar DACĂ cumpărarea voturilor este o problemă reală, iar UNEORI alegătorii nu votează „cum trebuie” din cauza influențelor externe (vezi anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024), ATUNCI, ce mama dracului, să renunțăm la votul universal și să revenim la o formă de vot cenzitar care să permită votul numai celor care trec un examen de cunoștințe politice, economice, juridice, civice! Ca să conduci mașina îți trebuie un permis, pentru care dai un examen. De ce nu ar fi la fel cu votarea?

Când România vrea să cenzureze TikTok sau orice altă rețea socială, se comportă ca un „nanny state” care presupune că cetățenii sunt atât de needucați și atât de proști sau de lipsiți de judecată încât se lasă influențați ușor. Soluția corectă ar fi să nu se permită votul celor lipsiți de astfel de discernământ. Pe vremuri, votul cenzitar era menit de a nu permite săracilor să voteze, ca să nu se voteze comuniști sau anarhiști. Astăzi, dimpotrivă, politicienii chiar își doresc ca toți needucații și toți imbecilii să voteze, pentru că în ziua de azi TOATĂ LUMEA manipulează! Există o vorbă la noi: „țara te vrea prost.” Mai există o vorbă negativistă: „dacă votul tău ar conta cu adevărat, nu ai fi lăsat să-l exprimi” (e vorba de votul universal, nu de cel cenzitar).

Educația ar fi soluția, deși există și oameni cu studii superioare care nu au pic de discernământ. De aceea ar fi nevoie de o selecție mai dură a celor care pot vota, după cum și candidații ar trebui căutați bine de tot la cap, căci prea mulți sunt cu pluta. Se poate obiecta că în unele țări procentul de săraci este prea mare, deci că o prea mare parte a populației, lipsită fiind ea de educație, nu ar putea vota. Păi și atunci ar trebui lăsați toți analfabeții funcțional să hotărască soarta unei țări?

Cu privire la candidați, din păcate nu am exemple decât din două țări cu regim autoritar. În Turcia, conform articolului 101 din Constituție, nu pot candida la funcția de președinte decât cei cu studii superioare.

În China, după Deng Xiaoping, toți președinții și premierii au avut studii superioare, majoritatea în domenii tehnice, în special inginerie. Jiang Zemin: inginer electrotehnist. Hu Jintao: inginer hidrotehnician. Xi Jinping: inginer chimist. Premieri: Zhu Rongji, inginer electrotehnist; Wen Jiabao, inginer geolog; Li Keqiang, studii de drept și doctor în economie; Li Qiang, inginer agronom și MBA. Peste 90% dintre oficialii de top ai guvernului chinez sunt oameni de știință sau ingineri. În România, majoritatea se luptă cu diplome de bac obținute la 40 de ani și cu doctorate false pe care le-au scris, dar nu le-au citit, deci habar nu au ce plagiate majore sunt! Da, știu, în China nu sunt alegeri libere, ci „democrație internă de partid”, cum ar fi spus știți voi cine. Dar, după 1987, țara aia a evoluat enorm!

La câtă silă mi-e, încă mă mai întreb dacă să mă duc la vot. Cu sau fără restricții, știm prea bine cât de mult ajută votul când sistemele politice s-au încuiat pe dinăuntru, dar în același timp nici nou-veniții nu sunt altceva decât tot niște căcați sau niște diaree. Nu avem lideri. Nu avem decât oligofreni și hoți sau mafioți pe toată linia. Sau securiști, după caz. Iar pulimea ajunge să voteze viitori dictatori pentru că s-a săturat de mafia tradițională. În fond, dacă asta au pe buletinele de vot, ce altceva să aleagă?

Dar cum să aleg când nu am ce alege? Iată, unii au mers la vot, și au ales… ce se vede.

Cum ar fi spus poetul acum 40 de ani, ați ascultat un editorial de Vlad Georgescu. Doar că nu mai cred nici în poezie, nici în Zâna Măseluță.

2

Completez cu un alt text pe care l-am dat pe Facebook, profitând de un articol din Le Monde și încercând să respect legea și să nu dau nume.

În septembrie 2021, Apple a fost obligat de instanță să permită și magazine concurente la Apple Store. Apple a refuzat să aplice decizia, iar cazul a ajuns la Curtea Supremă, care pe 16 ianuarie 2024 a refuzat să asculte cauza. Happy ending? Not so fast. Apple a continuat să nu se conformeze întru totul (apps sideloaded, dar cu plata prin Apple Pay, erau în continuare taxate cu 27% „taxa Apple”). Pe 30 aprilie 2025, un judecător federal a acuzat Apple că nu pune în aplicare decizia și a cerut ca Apple să nu mai preia comisionul de 27% aplicat tranzacțiilor efectuate în afara Apple Store. În final, Apple s-a supus, dar insistă că va mai face un apel și la această decizie. Să remarcăm faptul că în SUA căile de atac sunt de obicei limitate, iar apelul nu este întotdeauna permis fără probe suplimentare. Dar Apple a găsit căi de atac, ordinare sau extraordinare.

Nu știu de ce, însă aroganța Apple îmi amintește de aceea a unui primar care vă cere să-l suiți mai sus în copac. Ceea ce, ca fani Apple ce sunteți, o veți face, nu-i așa? Și încă la Apple e vorba doar de mălai, nu de viață și de moarte, de spitale, de cancer… („Spitale”, plural, căci mai sunt 3 blocate.)

O să mă amuz teribil când se va afla și care e gruparea securistică_care l-a împins pe domprimar să catindeze la mărire.

Cumpărați-vă un iPhone și serviți patria!

3

„Democrație comparată, capitolul ciudățenii.”

Un caz interesant este Hong Kong. Sub administrația britanică (1841-1997), votul era inexistent până în anii 1980. Consiliul Legislativ (LegCo) era format din membri numiți de guvernatorul britanic, care era reprezentantul Coroanei și deținea puterea executivă. End of story.

În 1985 s-au introdus primele alegeri indirecte bazate pe „circumscripțiile funcționale”: 24 din 56 de locuri în LegCo erau alese de reprezentanții unor grupuri profesionale și economice (camere de comerț, asociații medicale, juridice). Restul locurilor erau ocupate de membri numiți de guvernator sau de guvern. Nu exista vot universal.

În 1991 s-au introdus și „circumscripțiile geografice”: 18 din 60 de locuri erau alese direct de cetățeni; totuși, 21 de locuri au rămas alese indirect de grupuri profesionale și economice, 17 locuri erau încă numite de guvernator, iar 4 erau ocupate de membri desemnați de guvern.

China s-a opus doar la reformele lui Chris Patten din 1995, prin care numărul locurilor alese direct a crescut la 20 din 60, cele 30 de locuri din circumscripțiile funcționale au fost extinse ca bază electorală pentru a include mai mulți alegători (toți angajații dintr-un sector economic, nu doar elitele), iar 10 locuri erau alese de un comitet electoral.

Beijingul a protestat vehement la extinderea votului universal sub administrația britanică (legenda spune că a amenințat cu invazia armată dacă toate locurile vor fi alese prin vot direct și universal), considerându-l drept o măsură menită să creeze instabilitate exact în perioada tranziției și să slăbească influența „de la centru” post-1997. Strategia sa a fost să promită vot universal în viitor, după retrocedare, dar să-l condiționeze de un proces de selecție care să garanteze loialitatea candidaților față de Partidul Comunist.

În clipa de față, „o țară, două sisteme” a păstrat pentru Consiliul Legislativ 20 de locuri alese direct, dar numărul total de locuri s-a extins la 90. „Circumscripțiile funcționale” aleg 30 de locuri profesionale, iar 40 de locuri sunt alese de un comitet electoral de 1.500 de membri dominat de figuri pro-Beijing (același comitet care nominalizează candidații pentru șeful executivului). Oricum, toți candidații trebuie aprobați de un „comitet de securitate națională”.

Partea de „membri funcționali” aleși de avocați, oameni de afaceri, și alte grupuri profesionale îmi amintește de sistemul legislativ de sub regimul lui Francisco Franco, cunoscut drept Cortes Españolas.

Franco era obsedat de ceea ce el numea „democrația organică”, care presupunea reprezentarea grupurilor sociale și profesionale considerate „naturale” (familie, sindicate, municipalități). Bineînțeles, favorabile regimului.

Cortes Españolas sub Franco era compus din „procuradores”, care erau: reprezentanți ai sindicatelor verticale aflate sub cupola unică a Organización Sindical Española; primari și consilieri locali; membri ai partidului unic Movimiento Nacional și alte numiri directe; capi de familie; episcopi sau alți prelați ai Bisericii Catolice; reprezentanți ai altor instituții „organice”, în special ai asociațiilor profesionale. Acestea din urmă („colegios profesionales” sau „corporaciones”) funcționau similar breslelor medievale, reprezentând grupuri profesionale autonome (avocați, medici, ingineri), dar controlate de stat.

Toți „procuradores” erau selectați prin procese controlate de regim, similar controlului asupra candidaților în Hong Kong, dar fără componenta de vot universal prezentă în Hong Kong-ul modern.

4

Oare s-ar putea inventa o formulă de vot care să satisfacă simultan următoarele cerințe?

  1. Să nu voteze toți oligofrenii.
  2. Să nu candideze toți oligofrenii.
  3. Reprezentativitatea să nu se bazeze pe partide politice. Nimeni nu se poate simți „reprezentat” de un partid! Asociațiile sau breslele profesionale chiar reprezintă pe cineva. Iar un parlament format în exclusivitate pe independenți nu surâde nimănui, că cică „nu se poate forma o coaliție de guvernare”. Altă aberație. De parcă un guvern ar trebui să reprezinte interesele unui grup ÎMPOTRIVA intereselor altui grup. În mod ideal, un program de guvernare ar trebui să fie un compromis între interesele TUTUROR grupurilor prezente în parlament.

Poate într-un univers paralel.

5

La alegerile de anul trecut, m-am hotărât în ultima zi cu cine să votez. Chiar în acea dimineață. Pe atunci nu se știa de surpriza Georgescu, și se considera că cel mai bine plasat ar fi Ciolacu. Alegerea pentru locul doi ar fi trebuit să fie între non-persoana Ciucă și incompetenta Lasconi. Am reușit să fac o alegere rațională, zic eu, deci și eu sunt de vină că madam a intrat în turul 2.

De data asta, în absența unei surprize majore, Simion va fi votat masiv, și atunci rămâne de ales pentru locul doi între Antonescu zis „Căcărău” și „Mucușor” Dan zis „lua-v-ar dracu’ de rechini imobiliari, cu spitalele voastre cu tot, nu vedeți că n-am competența legală să le aprob?”.

Dacă până la ora 12-13 nu mă hotărăsc, va fi grav. Firește, se poate și anula buletinul de vot, dar nu e ideal. Să-mi bag pula în ea de țară de oligofreni.

6

YT mi-a scos în față o discuție de acum 2 zile de la un post TV cu un anume candidat. La un moment dat, se discuta faptul că noi am donat Ucrainei unul din cele 7 sisteme Patriot pe care am fi dat 4 miliarde de coco (cu training cu tot), dar că ni se va da înapoi un alt sistem Patriot pe care europenii au plătit vreo $268k sau cam așa ceva. Deci noi am fi plătit cel puțin dublu per sistem. Întrebat cu privire la potențiala explicație, persoana a răspuns fără să clipească, în câteva fracțiuni de secundă: „CORUPȚIE.” Văleu, ce viteză de analiză, nici mama DNA-ului nu e capabilă de așa ceva! Bun, înțeleg, omul nu are doar obsesia anumitor viețuitoare marine implicate într-un mod original în viața orașelor, ci mai are și obsesia corupției. Da, suntem o țară ultracoruptă, dar nu putem invoca la orice „castravetele”. În plus, sistemele Patriot le-am cumpărat de la Unchiul Sam, nu de la niște băieți cu ochi bleu și cu un fax într-o cameră goală. Deci mai bine am recunoaște că am luat țeapă. Și am luat țeapă pentru că suntem prea curlingăi. Când te guduri prea mult și ești prea dornic, ți se fac oferte proaste, iar tu le accepți cu recunoștință. Vorba ceea, când ai un parteneriat strategic ești obligat să-ți și placă, chiar dacă în momentul ăla nu voiai, și nu în gaura aia.

Am și uitat de ce l-am detestat pe Băse din rărunchi, deși l-am votat în primul mandat. Dar mi-e că dacă scăpăm de Satana și se alege personajul de mai sus, vom avea ocazia să regretăm încă o dată că am votat un rău mai mic (care unora mai naivi poate să pară un mare bine!) care se va dovedi cu timpul un dobitoc psihopat și orgolios, cu idei fixe și relativ puține. Dacă nu avem altceva pe buletinele de vot…

Pe de altă parte, dacă peste 2 săptămâni vom avea de ales între două forme de ciumă… am scăpat și de discuțiile despre corupție. În loc să o vedem oriunde, și în gaura de la priză, s-ar putea să nu o mai vedem niciunde.

Sunt convins că peste câteva ore vom fi șocați de rezultate. Căci eu cred că s-au înghesuit la urne cu precădere votanții Satanei, cei care vor „să fie pace, să fie bine, să ne putem întoarce în țară”.