Justiția pulii și pula justiției
Am scris că suntem tâmpiți când Georgescu a intrat în turul 2. Am zis că trăim în Cîcîrostan când au anulat turul 2. Am opinat că ucidem democrația în numele legii atunci când BEC a dovedit că se crede un altfel de CCR. Bă, dar asta e prea de tot! Așa o republică bananieră în UE nu am mai pomenit!
Carevasăzică, judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal, a decis, joi, 24 aprilie, în dosarul 301/42/2025, anularea și suspendarea deciziei Curții Constituționale de anulare a alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. Decizia poate fi atacată în 5 zile de la pronunțare, iar apelul va fi judecat de Înalta Curte de Justiție și Casație.
Complet: 12 F SCAF
Tip soluție: Admite cererea
Soluția pe scurt: Admite capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ contestat. Suspendă executarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024, până la soluționarea definitivă a cauzei. Admite acțiunea în anulare. Anulează Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 70 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Ploiești. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței azi, 24.04.2025.
Document: Hotărâre 135/2025 24.04.2025
Inițial, mi-am zis că judecătorul în cauză și-a făcut studiile la Universitatea de Golf Donald J. Trump, completate cu un doctorat la Universitatea Dmitri Peskov din Moscova.
Nu-i vorbă, că și unii de la CCR și BEC au terminat Universitatea Ochiul și Timpanul.
Negreșit, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (aka Parchetul General) a anunțat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei.
Până să vă spun care e problema mea cu haosul din sistemul de „justiție” din România, să observăm că nu suntem în fața unui nebun care și-a găsit alt nebun care să fie de acord cu el. E vorba aici de o acțiune concertată a unor cozi de topor securist-kaghebiste!
Peste 130 de cereri privind anularea sau suspendarea deciziei Curții Constituționale a României (CCR) de anulare a alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 s-au înregistrat la curțile de apel din România în perioada 8-17 aprilie.
Totul a pornit sub coordonarea tov. judecătoare (R.) Lăcrămioara Axinte și cu ajutorul instrucțiunilor postate pe situl anulareccr.vercel.app. Acolo găsiți și link către contul TikTok al oligofrenei, unde cretina explică modul de plată a taxelor judiciară și de timbru, și unde bate câmpii la greu. Într-un video din martie, dobitoaca recita textul unui șablon de contestație, probabil pe vremea când acel site nu exista.
Da, TikTok este locul unde retardații se duc ca să se uite în gura unor oligofreni. Sau în gura unor agenți ai Moscovei.
Cristi Danileț a avut câteva postări pe FB pe această temă; două sunt citate în acest articol Digi24. O listă parțială de dosare găsiți pe haznaua Gândul. O altă listă, pe HotNews. Influențărul Bogdan Vasile-Stoicescu, alt TikTokăr, confirmă că „Doamna Lăcrămioara Axinte este creierul acestor sute de acțiuni în justiție.” Citiți mai multe pe Snoop.
Primul lucru care mă enervează este valul de opinii haotice ale „experților” în Justiție.
❶ Cristi Danileț consideră, pe bună dreptate, că decizia este „o aberație judiciară”, și că o instanță de judecată, oricare ar fi ea, nu poate suspenda ori anula o decizie a CCR. Într-adevăr, nici Dumnezeu nu poate anula o decizie a CCR! Ăsta e cadrul constituțional, n-ai ce să faci. Tot el:
Cu atât mai mult o decizie CCR care s-a pus deja in aplicare, prin emiterea HG de organizare a unor noi alegeri, în luna mai 2025. Cum să suspenzi să se aplice ceva ce deja s-a aplicat?
❷ Petre Lăzăroiu, fost judecător CCR, a declarat și el că decizia respectivă este „praf în ochi”:
Ea nu are nicio implicație în privința alegerilor prezidențiale – fiecare se crede deșteptul pământului. Această hotărâre nu va schimba nimic, pentru că deciziile Curții Constituționale nu pot fi atacate pe cale judecătorească.
❸ Tudorel Toader, fost judecător CCR și fost ministru al Justiției dă dovadă, măcar o dată în viață, de bun-simț:
Decizia judecătorului de la Curtea de Apel Ploiești nu produce efecte juridice pentru că în Constituție se spune clar că deciziile CCR sunt definitive, general obligatorii de la momentul publicării în Monitorul Oficial și nu sunt supuse controlului de drept comun, nu au cale de atac.
❹ Augustin Zegrean, fost președinte al CCR:
Decizia Curții de Apel Ploiești este hazardată, e vădit inadmisibilă. Deciziile CCR nu sunt acte administrative, sunt decizii judecătorești definitive, general obligatorii și care nu pot fi atacate.
Totuși, aceleași Zegrean are un scurtcircuit pe creier:
„Ea este o hotărâre care anulează decizia din 6 decembrie a Curții Constituționale și suspendă aplicarea deciziei Curții Constituționale, ceea ce este imposibil, dar ea există”, a declarat, joi, pentru News.ro, fostul judecător al CCR Augustin Zegrean.
Zegrean mai spune că atâta vreme cât sentința instanței de la Ploiești nu va fi anulată în instanță, nu pot fi organizate alegerile din luna mai.
„Câtă vreme nu anulează cineva sentința judecătorului de la Ploiești, nu prea se mai pot organiza alegerile de acum”, a punctat fostul judecător al Curții Constituționale.
Augustin Zegrean a explicat că dacă sentința este motivată și atacată rapid, atunci acest lucru se poate întâmpla.
„Dacă judecătorul motivează rapid sentința și cineva o atacă rapid, se poate întâmpla. Nu e obligatoriu să se stea 5 zile.”
Dragă tovarășe, nu doar că nimeni nu trebuie să „stea” 5 zile, dar nici nu trebuie așteptată motivarea sentinței! Recursul trebuie depus în cel mult 5 zile și nu are absolut nici o legătură cu motivarea. Apropo, în România poți aștepta și 4 luni sau chiar 8 luni până un bou de judecător sau o vacă de judecătoare vine cu motivarea! Da, asta încalcă legea, dar legea nu prevede sancțiuni. Nu, nu știu cum dracu’ reușesc ăștia să mai știe după atâtea luni ce au avut în cap când au judecat.
❺ Pe de altă parte, Toni Neacșu, fost membru al Consiliul Superior al Magistraturii și fost judecător, consideră că, în contextul în care decizia instanței ploieștene nu este definitivă, legea prevede că „nici un efect al actului administrativ suspendat nu se mai poate produce pe viitor”:
În ce privește anularea alegerilor nu ai ce suspenda pentru că efectele s-au produs și încheiat, dar în ce privește reluarea în totalitate a procesului electoral da.
Astfel fiind, în acest moment se va pune în discuție suspendarea organizării alegerilor actuale exact în stadiul în care sunt și se va invoca faptul că BEC nu mai poate derula acte care țin de desfășurarea actualelor alegeri.
Ca să fie totul frumos până la capăt, nu s-a cerut și suspendarea efectelor legislației privind organizarea alegerilor, respectiv a Hotărârilor de Guvern prin care s-au stabilit data alegerilor și calendarul activităților.
Termenul de recurs, care se judecă de ICCJ, este de 5 zile, iar mai devreme dosarul nu poate ajunge la instanța care astfel, oricât ar vrea să se grăbească, nu va putea judeca decât probabil în vreo săptămână, iar asta în regimul cel mai urgent.
Toni este un retardat. 5 zile este termenul în care se poate depune recurs. Dacă depui peste o zi, iar ÎCCJ se mobilizează, poate judeca peste încă o zi. Cum ar veni, mâine, dacă în mod excepțional vin la serviciu sâmbăta. Nu trebuie nimeni să aștepte 5 zile decât dacă NU se depune mai devreme nici un recurs. Cu astfel de retardați ne mândrim.
❻ Horațius Dumbravă, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, e tranșant și nu prea:
Este o greșeală grosolană a justiției. Din punctul meu de vedere, acel judecător a încălcat grav Constituția, care prevede (la art 126) că competențele și procedura după care se ghidează instanțele sunt prevăzute de lege, care în cazul de față e legea contenciosului administrativ. Aceasta prevede competențe clare ale instanței de contencios, doar în privința actelor emise de autoritățile publice ca organe administrative.
Cu toate acestea, HotNews continuă:
Ce se poate face?
Ministerul Public poate declara recurs, pentru că „este foarte grav ce se întâmplă”, și se poate judeca de urgență de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fix asta este problema României: că o hotărâre a unei instanțe care nu avea nici măcar competența materială trebuie anulată, după unii, cu recurs la ÎCCJ, și nu într-un mod mai direct! Iar între timp, chipurile totul e suspendat!
Căile de atac ordinare sau extraordinare se exercită împotriva unor hotărâri legale. Este adevărat că, în recurs, o Curte de Casație sau ÎCCJ (în funcție de competență) pot constata incompetența materială a instanțelor de fond, și se poate pronunța o casare cu trimitere pentru rejudecarea la nivelul instanței competente. Sau chiar o instanță de apel, încercând să judece pe fond, când constată că prima instanță era material incompetentă, anulează sentința primei instanțe și trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă în primă instanță. Însă aici nu e vorba de o incompetență materială (sau una funcțională) obișnuită, ci de o aberație totală: hotărârile CCR nu sunt atacabile, punct. Nu există bază juridică.
Cum ar fi dacă, într-o cauză penală, judecătorul ar dispune pedeapsa cu moartea pe baza unei legi inexistente? Sau dacă ar hotărî că pedeapsa constă în sugerea penisului părții vătămate de către inculpat? (În civil, a reclamantului sau petentului de către pârât.) Ar mai exercita cineva dreptul de atac împotriva unor decizii atât de aberante, sau ar chema poliția și infirmierii cu cămașa de forță?
Adică, să ne lămurim: dacă un judecător de la Judecătoria Pașcani decide, într-o cauză deschisă de un dezaxat, că anulează aderarea României la NATO și la UE, ce facem, declarăm apel sau recurs, în loc să-l concediem pe cretin și să-l băgăm, după caz, la balamuc sau la bulău? Iar până se exercită calea de atac, România e suspendată din NATO și UE, pentru că așa a vrut pixul unui nebun? Pe bune, bre?
În mod nesurprinzător, BEC a emis un comunicat care se încheie astfel:
În aceste condiții, activitatea tuturor birourilor electorale continuă în temeiul și pentru executarea măsurilor prevăzute de actele normative și de cele administrative cu caracter normativ care vizează actuala procedură de alegere a Președintelui României.
Nu-mi place că trebuie să fiu de acord cu BEC, cel care, vă reamintesc, își depășește atribuțiile, dar în speța de față sunt nevoit să o fac.
Nu că aș avea pe cine vota.
Nu-l pot vota pe Nicușor Dan. Nu doar că are o campanie de căcat, în care ne arată cum bea cappuccino și cum își cumpără blugi, dar din portretul de candidat realizat de Recorder, observăm că imbecilul și acum susține „familia tradițională”, deși el nu e luat cu acte cu mama copiilor săi. Nu se opune parteneriatului civil, dar garantat îl percepe ca fiind doar pentru ghei. De fapt, din cauza refuzului de a se pronunța în privința „familiei tradiționale” a și demisionat din USR, căci ar fi vrut ca și partidul să rămână „no comment”. Nu că ar convinge în chestiunile de politică externă. Apropo, nu l-a întrebat absolut nimeni de ce, după ce a insistat că fără un al doilea mandat la Primărie nu poate face ce ar trebui făcut, s-a hotărât că vrea musai Președinte. Cine l-a împins de la spate, ce grupare ocultă?
Nu-l pot vota pe Crin Antonescu, un cameleon de mega-căcat, reșapat, și care vine cu mesaje dubioase menite să atragă și electoratul „anti-sistem”. Iată portretul său de candidat făcut de Recorder.
Iar Daniel Funeriu nu are șanse de a intra în turul 2.
UPDATE: Iată că se poate! La ora la care scriu, nu am găsit la repezeală minuta, dar toată presa raportează că ÎCCJ a admis recursul și a anulat, cu maximă celeritate, decizia judecătorului de la Curtea de Apel Ploiești:
Toți cei care opinau că vai, va dura, sunt niște incompetenți. Firește că se poate. Iată, s-a putut, și încă într-un mod perfect legal!
Problema e că săptămâna viitoare s-ar mai putea găsi vreun agent GRU care să admită în mod similar una din numeroasele cereri de anulare a Hotărârii CCR, și atunci să vedem ce se va putea face așa de „în scurt”.
Problema 1 e ca din zecile (sutele?) de contestatii una a fost aprobata. Problema 2 este ca in restul situatiilor “mobilizarea” puterii judecatoresti e ca-n Caragiale – sublima dar…