De obicei se înjură Big Pharma în sensul de companii producătoare de medicamente, mai ales când acestea sunt încă acoperite de brevete. Sau se mai miră oamenii cum în SUA un vaccin sau un medicament esențial precum insulina sunt vândute la prețuri de, să zicem, 20 de ori mai mari decât în Canada sau Europa. Piața nu a fost liberă și nu va fi vreodată liberă. Dar astăzi vreau să înjur un fenomen românesc și european.

Cu ani în urmă, mă minunam cum un medicament simplu de răceală poate să coste, per 20 de comprimate, ceva de genul a €12.95 în farmaciile din Germania, în timp ce la farmaciile online prețul era cu 35-65% mai mic decât prețul de listă. Sau cum mergi în farmacie cu o listă de medicamente OTC echivalente, dar niciodată nu-l vor avea în stoc pe cel de €7.95, ci doar pe cel de €12.95. Într-o vreme, Colegiul Farmaciștilor, sau mai exact Bundesvereinigung Deutscher Apothekerverbände e. V. (ABDA, Uniunea Federală a Asociațiilor Farmaciștilor Germani), desfășurase o serie de campanii împotriva farmaciilor online, încercând chiar să interzică DocMorris.de, și încercând să convingă publicul prin afișe care transmiteau mesaje de genul „Heute bestellt, übermorgen in der Post. Oder sofort aus Ihrer Apotheke vor Ort!” (“Astăzi comandat, poimâine în poștă. Sau imediat din farmacia dvs. locală!”). Între timp, unele farmacii s-au modernizat, căpătând și o prezență online, dar majoritatea continuă să se plângă de faptul că sunt amenințate cu dispariția. Cam cum Amazon a periclitat Barnes & Noble și alte librării fizice.

Ca element de comparație, un flacon mare cu ibuprofen generic de la Target (up&up) costă, în varianta cu 500 de tablete a 200 mg, $8.39 + sales tax. În 2005, recipientul avea 750 de tablete și costa $9.49 + sales tax. E imposibil să găsești astfel de prețuri în Europa!

În România, „breșa din sistem” este reprezentată de Farmacia Tei, care are prețuri adesea cu 30-60% mai mici decât în oricare altă farmacie, și este singura care practică strict aceleași prețuri atât online, cât și în farmacia fizică. Alte farmacii oferă prețuri mai mici la comenzile online, chiar și atunci când există opțiunea de a-ți fi livrată comanda într-o farmacie a rețelei respective! Trucul folosit pentru a ocoli legea este acela de a folosi o altă societate comercială, cu entitate juridică distinctă, pentru comenzile online. Apoi, chiar dacă produsul există fizic în farmacie, el nu poate vândut persoanei care a comandat online; trebuie așteptat să vină curierul, chiar și de la 200 de kilometri, și numai acel pachet va fi vândut! Deci intri de pe stradă să cumperi un medicament împotriva febrei, și-l plătești la preț dublu față de cel cărat de curier (free shipping pentru livrarea în farmacie!), ca la tâmpiți! Și după aia cică să nu devii anarhist!

Dar se poate și mai rău. Am ascultat din întâmplare la Radio România Cultural un tronson de emisiune dedicat tovarășilor farmaciști și grijii acestora față de noi, pacienții retardați care nici o aspirină nu putem lua fără înțeleapta lor îndrumare. Era vorba de niște modificări legislative care acopereau mai multe aspecte, cum ar fi: obligativitatea ca reclamele la medicamente, fie și OTC, să fie aprobate în prealabil de Agenția Națională a Medicamentului; obligația platformelor de rețele sociale de a nu oferi posibilitatea de Like și Share pentru reclamele la medicamente; și respingerea ideii de a se putea vinde medicamente OTC în regim de autoservire, cu o mică nuanțare.

Povestea cu medicamentele OTC în regim de autoservire m-a călcat pe nervi dintotdeauna. Dacă nu s-a schimbat ceva între timp, atunci medicamente elementare precum aspirina, ibuprofenul, poate și paracetamolul, se pot cumpăra în supermarketuri și benzinării în țări precum SUA, Canada, Irlanda, Regatul Unit. Nu și în Europa continentală!

Ba mai rău, până acum vreo cinci ani, în Germania se găseau la DM flacoane cu comprimate efervescente de ACC (acetilcisteină), deși se folosea denumirea NAC (N-acetilcisteină). Not anymore! Sistemul vrea să ne strângă tot mai mult de coaie și de ovare, și să ne mulgă de bani!

Și vine așadar o cucoană farmacistă (de obicei eu le spun farmacizde) la radio și susține cu tărie că onor Colegiul Farmaciștilor se opune ferm ca medicamentele OTC să fie vândute en libre-service. Și că Ministerul Sănătății e de aceeași părere!

O discuție un pic laterală se referea la dreptul farmaciilor de a prezenta totuși unele medicamente „în fața tejghelei”, adică între farmacist și client, dar clar delimitat de suplimentele alimentare și de produsele parafarmaceutice de genul cosmeticelor. Dar vânzarea se face tot de către farmacist.

Se explică astfel de ce Farmacia Tei nu poate vinde în spațiile cu autoservire din Bebe Tei decât produse clasificate drept suplimente alimentare. Dacă vrei până și cea mai banală aspirină, te duci alături, la Farmacia Tei proper, și stai la coadă să fii servit. Degeaba au făcut Tei + Bebe Tei de 2600 m² în Brașov (lângă Decathlon), și degeaba au marfă în rafturi de milioane și milioane de euro, căci nu pot vinde clientului decât în condițiile legii. Dar pentru că sunt totuși gestiuni separate, veți observa cum majoritatea suplimentelor din Bebe Tei sunt duplicate și în Farmacia Tei, doar că în mare parte în spatele farmaciei, invizibile pentru cumpărători. Din cauza tâmpeniei legislative.

Farmaciștii, ca și orice organizație profesională, reprezintă interesele lor pecuniare, cel mai adesea fiind astfel împotriva intereselor clientelei lor! În Evul Mediu, breslele se numeau „guilds” sau „corporations”, iar în opinia mea nu erau cu mult diferite de „sindicatele crimei”! Breasla brutarilor și cea a pantofarilor aveau interes ca în târgul respectiv să nu apară un nou brutar sau un nou cizmar, pentru ca prețurile să rămână ridicate ca efect al ofertei limitate și a competiției doar de formă. Până la corporațiile multinaționale de astăzi, au existat de peste jumătate de mileniu organizații tot atât de opuse ideii de piață liberă! Cumpărătorul nu are decât să înghită în sec și să scoată banul. Hai, că în Evul Mediu îți puteai face și în casă o pâine sau îmbrăcăminte și încălțăminte. Dar restul?

Unde nu mai pui că farmaciștii, după ce că vând la prețuri astronomice căcaturi ieftin de fabricat, chiar e vorba de căcaturi când e vorba de OTC. Majoritatea substanțelor vin din India și China. De pildă, faimosul Doliprane franțuzesc folosește paracetamol importat din China. Dar măcar ăla este ieftin. În România și Germania, multe produse nepermis de scumpe (for what they are) conțin ingrediente ieftine din Asia.

Dar dacă tot am menționat Agenția Națională a Medicamentului, să vă dau un exemplu relevant pentru gradul lor de retard mental.

Să luăm produsul medicamentos DETRALEX, pus pe piață de Les Laboratoires Servier, în variantele de 500 mg și 1000 mg. Așa cum scrie în prospectele respective,

Fiecare comprimat conține 1000 mg fracțiune flavonoidică purificată micronizată, corespunzând la 900 mg diosmină (90%) și 100 mg flavonoide sub formă de hesperidină (10%).

și

Medicament eliberat pe bază de prescripție medicală – P6L.

Adică e nevoie de rețetă (valabilă 6 luni și reutilizabilă, spre deosebire de cea cu reținere în farmacie, PRF). Dar exact aceleași substanțe, diosmina și hesperidina, se găsesc în numeroase suplimente alimentare, adesea în doze similare, și se pot cumpăra la liber, fără rețetă! Exemple de astfel de produse în România: Diosmin (Remedia); Bioland Venolex și Venolex Plus (Biofarm); Endolex Complex (Sun Wave Pharma); și altele (explorați fizic Bebe Tei, și nu uitați că comenzi.bebetei.ro și comenzi.farmaciatei.ro au stocuri diferite!).

Cum se poate ca aceeași substanță activă să aibă două regimuri diferite de comercializare, doar pentru că în primul caz a fost autorizat de Agenția Națională a Medicamentului pentru a fi vândut drept „medicament sau dispozitiv medical” (poate cu altă ocazie voi menționa și Directiva UE care clasifică unele siropuri și alte medicamente OTC drept „dispozitive medicale”, căci atât îi duce capul pe eurocrați!), iar în al doilea caz Ministerul Sănătății a fost doar notificat cu privire la comercializarea respectivului produs pe post de „supliment alimentar”?

Și aș mai avea multe exemple de cretinism și reglementare excesivă din partea autorităților farmaco-medicale. Medicamente interzise și dispărute din anii 80 încoace. Medicamente care erau OTC în România lui Ceaușescu și care acum sunt interzise în Europa și SUA!

Ca să nu discut antichități precum Acalor, Piramidon, Fenacetină, Ulcerotrat (clonă Roter), retrase cu mulți ani în urmă, și nici chiar Bioparox aka Locabiosol (fusafungină), retras în 2016, să dau un exemplu mai recent. ERCEFURYL (nifuroxazide), cu o eficiență excepțională, s-a vândut în Germania OTC, în România cu rețetă (tâmpiții de români l-au clasificat la antibiotice), pentru ca în 2019 să fie interzis sub 18 ani și prescris doar cu rețetă (în Franța), iar în cele din urmă să nu mai existe deloc, nicăieri!

Uneori am impresia că sunt singurul om în viață care nu e complet cretin, cu excepția soției. Chiar și în doi, e cam trist, nu?