Pe acest blog am doar câteva postări pe teme de istorie, pentru că deși mă interesează, nu sunt pasionat de ea în mod obsesiv, așa cum e cazul lui Dorin Lazăr, cu al său podcast de istorie care, cu tot respectul, mi se pare o tâmpenie sinistră. Podcasturile sunt imbecilitatea secolului 21. Poți căuta în text? Păi care text? Poți ști despre ce este vorba, în afară de titlu, fără a le asculta? Îi suspectez de leziuni cerebrale severe pe cei capabili să asculte sute de ore de povești de istorie fără să rămână cu ceva scris. Între cele două extreme, TikTok și podcasturile audio sau video de 1 oră sau mai mult bucata, textul, sau textul cu sprijin în imagine, nu-și găsește locul. Chiar și exprimarea unei opinii se face tot mai rar în scris în ziua de azi, în Idiocracy.

Introducere

Azi vreau să exprim și eu niște idei. Niște idei contra. Sunt „pentru contra împotriva” unor încrâncenări cretine, a unor exprimări tendențioase, a unor mituri naționaliste.

În speță, îi voi detesta până la moarte pe cei care prezintă ca pe un lucru favorabil lovitura de palat care a dus la abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Căcatul ăla numit „monstruoasa coaliție”. Că doar nu au făcut-o ca să declare republică, ci ca să aducă un principe străin, ca o insultă la adresa unui popor întreg, chipurile neguvernabil de capul lui. (Culmea e că energumenul ăla instabil psihic de Candiano-Popescu, ulterior ajuns nume de stradă, urma să creadă pentru o zi că l-ar fi răsturnat și pe Carol, în așa-zisa Republică de la Ploiești care în sine nu a fost nici ea o mișcare republicană.)

Nu, nu am „pus botul” la propaganda comunistă care aproape că-l prezenta pe Cuza ca pe un Zorro care mergea prin piețe să verifice metrologic ocalele. Oricum, antipatic mi-era doar Tudor Vladimirescu (bancnota de 25 de lei din 1966), iar ulterior l-am detestat pe Avram Iancu (bancnota de 5000 de lei din 1993), pentru că ambele personalități fuseseră hiperbolizate de propaganda lui Ceaușescu. Și Cuza ajunsese un mit. Dar nu ader nici la curentul de opinie potrivit căruia i se suise puterea la cap și devenise un mare dictator, care ar fi trebuit înlăturat. Chiar și de ar fi fost așa, ne trebuia musai un Hohenzollern?

Firește, Cuza a făcut și greșeli, și a comis și abuzuri. Fix ca celebrul Mustafa Kemal Atatürk, creatorul Turciei moderne, cel care a modernizat în mod radical națiunea aia, chiar cu forța și cu unele aberații (cum ar fi interzicerea unor litere din alfabetul latin pentru a nu putea fi folosite în transcrierea anumitor cuvinte din arabă sau persană; literele Q, W, X, considerate „nenecesare”, au fost interzise între 1928 și 2013). Însă reformele lui Cuza au fost și ele radicale, și cred că memoria acesta ar trebui cinstită cum se cuvine, căci în opinia mea este vorba de cel mai mare om de stat din istoria României moderne!

Din păcate, mitul lui Carol I „modernizatorul” și cel al lui Ferdinand „întregitorul” eclipsează totul, chiar și rușinea produsă de Carol al II-lea, despotul curvar. Istoriografia contemporană linge curul regilor României, deși Ferdinand a fost handicapatul care a trimis Tezaurul României la Moscova! Nu doar că, deși un Hohenzollern, nu a avut încredere că neamul său germanic, și de-ar fi ajuns să ne cucerească, ar fi fost mai parolist decât rușii, dar să ca să trimiți Tezaurul fix Țarului Rusiei denotă retard mental avansat, retard manifestat și de al său Consiliu de Coroană. Chiar și dacă bolșevicii nu ar fi preluat puterea (deși Imperiul Rus era bolnav rău de tot chiar și fără război), cum îți poți încredința Tezaurul exact acelui stat care în 1812 a anexat Basarabia, chipurile luând-o de la Imperiul Otoman, care de fapt nu o avea în posesie? „Uite ce e, șefule: dacă tot mi-ai furat-o pe fiică-mea, na-ți-o și pe nevastă-mea în păstrare temporară!” Sau, fie, să zicem că i-am dat Tezaurul: asta înseamnă că am încredere în el (nu mi-e clar de ce, dar fie), și că nu am chestiuni în litigiu. Or, la scurtă vreme, ce face România? Păi, ia înapoi Basarabia! „Ah, uitasem: îmi iau fata înapoi, da? Dar tu să mi-o dai și pe nevastă-mea înapoi când ți-oi cere-o!” Indiferent că noua putere era bolșevică, așa ceva nu se face! Și dacă învia Țarul și se întorcea pe tron, cum să-ți dea, băi, Tezaurul înapoi, când tu îi luaseși Basarabia care până atunci, după rânduiala lui, fusese a acestuia? Ei, astfel de regi ne sunt nouă repere și idoli.

Să ne întoarcem la Cuza. Asasinatele politice din timpul lui Carol al II-lea nu i s-au imputat lui, ci doar Mișcării Legionare. Chiar și asasinatele „pe dos”, recte executarea lui Corneliu Zelea Codreanu și a altor 13 legionari de către autoritățile statului în timp ce aceștia se aflau în custodie în 1938, deși reprezintă terorism de stat, sunt tratate cam prea ușor. Tot la ordinul lui Carol al II-lea, în 1939, au fost asasinate 252 de persoane. Un an mai târziu, 64 de deținuți au fost masacrați la Jilava. Și asta a fost înainte de rebeliunea legionară (victimele nu au fost evrei). Însă dinastia Hohenzollern este privită în mod pozitiv de istoricii penisului. Ăla răul este Cuza! (O fi fost bolșevic avant la lettre, frate!)

Catargiu

Teorii cu privire la asasinarea lui Barbu Catargiu în vara lui 1862 sunt căcălău. Câteva texte găsite la repezeală: Historia; Adevărul; tot Historia (vorba unui comentator, iată o mostră de umor caragialesc: „Împușcat pe dealul Mitropoliei pe 8 iunie 1862, primul ministru a părăsit clădirea Adunării pentru a pleca acasă.”).

Iată ce m-a făcut să scriu această postare: emisiunea RRC Texte și pretexte de sâmbătă, 9 noiembrie 2024, în care l-am putut asculta pe profesorul universitar doctor Octavian Buda, autorul cărții Privirea lui Thanatos. Epidemii, războaie, asasinate, masacre în șase istorii medicale locale și globale. Partea a treia a cărții este dedicată asasinatului lui Barbu Catargiu. Numele capitolului 3.4 este sugestiv: „Perfectul asasin, prefectul asasin și vizitiul fantomatic”.

Din păcate, după ce l-am ascultat pe acest individ, sunt convins că întreaga carte este un jeg senzaționalist, lipsit atât de rigoare academică, cât și de bun-simț și bună-credință. Hai să văd dacă merge să includ aici înregistrarea emisiunii de pe situl lor:

Realizatorul Valentin Protopopescu îl introduce pe Octavian Buda pe la minutul 18:20, iar discuția durează până la 37:15.

De ce m-a călcat pe nervi tovarășul Buda? Nu pentru că insinuează că prefectul de poliție Nicolae Bibescu l-ar fi cunoscut pe asasin și ar fi fost implicat în asasinat (una din teorii spune că prefectul însuși l-ar fi împușcat pe Catargiu cu pistolul în ceafă!), dar pentru că sugerează foarte clar, dar mișelește, că principele Cuza însuși ar fi ordonat acest asasinat! Mai mult, Buda îl prezintă pe Cuza doar în mod negativ, în timp ce opoziția este lăudată. Stilul este acela al tabloidelor de doi bani, gutter press, dar cu ștaif universitar.

Voi comenta întâi intercalat în expozeul înverșunat al ipochimenului, apoi la final.

Pas cu pas

    19:30 (Protopopescu): „Slavă Domnului, episoadele pe care le evocă Octavian Buda se leagă într-o logică a istoriei morții, dar dintr-o perspectivă științifică, antropologică și medico-legală.”

    Vai, ce frumos!

    „O să ne referim în primul rând la o teorie, la o ipoteză care a fost vehiculată în istoriografia noastră, dar fără foarte multă aplecare; este vorba despre asasinarea premierului Barbu Catargiu, acolo, pe dealul Mitropoliei, o asasinare care a fost legată, într-un fel destul de timorat, de timid — ipoteza a fost repede repudiată, a fost lăsată în genunea uitării de către istorici —, legată așadar de o intervenție a domnitorului, a lui Alexandru Ioan Cuza, plecând de la diferende de ordin politic și reformist cu premierul, și se pare că marile puteri occidentale nu au fost deloc străine de un asemenea asasinat care din păcate a stat la nașterea României moderne. Dacă ne gândim bine ce s-a întâmplat în decembrie 1989, la acel asasinat de Crăciun, plecând de la o falsă judecată — dictatorul trebuia judecat, dar nu așa cum s-a întâmplat, și nu în ziua de Crăciun — ei, se pare că crimele ritualice nu au o perspectivă pozitivă asupra contextului.”

    Protopopescu ăsta chiar și-a dat seama ce a vorbit gura fără el?!

    23:50 (Buda): „Deja încă în perioada interbelică, un mare istoric precum Alexandru Lapedatu, cercetând cu atenție circumstanțele* comiterii acelui asasinat, a îndrăznit să-și pună problema, chiar cu o oarecare oroare, aș putea spune, dacă nu cumva acolo este o poveste mult mai complexă și dacă nu cumva chiar la nivelul unei conduceri la cel mai înalt nivel există niște suspiciuni în acest sens. Și haideți să-l cităm direct pe Alexandru Lapedatu, care în anii 30 spunea așa: «Toate aceste fapte sunt de natură să-l pună pe cercetător în cea mai mare nedumerire, și să-l aducă la a se întreba dacă într-adevăr Cuza vodă nu a fost străin de atentat, dacă nu știa chiar el cine a fost asasinul, așa cum bănuiau, cum credeau oamenii vremii. Totuși nu se poate afirma ceva mai pozitiv, mai concret în această privință; căci în stadiul în care se află chestiunea, ea nu poate fi scoasă încă din domeniul presupunerilor și al ipotezelor.»”

    *Ați observat cum românii au uitat de „împrejurări” și vorbesc doar de „circumstanțe”? Apropo, nici acum nu se știe dacă „împrejurare” vine prin „împrejur” direct de la derivarea lui „jur” (< Lat. gyrus), sau din Lat. pop. inpergyrare.

    „Numai că la vremea respectivă raportul de autopsie care a circulat într-o zonă destul de restrânsă, nu a fost interpretat cu toată cauzalitatea medico-legală și cu toate conexiunile și contextualizările de rigoare. [Protopopescu: Oare de ce?] Păi, lui Lapedatu i-au lipsit detaliile tehnice ale acelui raport pentru a încheia un tragic puzzle.”

    Mă ucide ăsta cu contextualizările lui.

    „Oare de ce? Bună întrebare. Păi, primul lucru este că instrumentarea acestui caz a fost totuși un haos indus; în sensul în care procurorul de caz, sigur, a ordonat efectuarea unei autopsii, care acuma, hai să vorbim serios, a fost efectuată în casa primului ministru, cadavrul a fost adus la el acasă. Cum să aduci un cadavru în casa primului ministru al României?** Indiferent ce s-a întâmplat pe dealul Patriarhiei, cadavrul trebuia dus ori la Spitalul Brâncovenesc, ori la morga Spitalului Colțea. Or, prefectul poliției, care s-a aflat în trăsura în care a fost asasinat Catargiu, a dat dispoziții să fie trimis cadavrul în casa mortului. [Protopopescu: Era total împotriva oricărui protocol!] Unde stătea? El stătea undeva chiar vizavi de actualul sediu al Academiei Române. Deci ăsta e un foarte mare semn de întrebare. Sigur că medicii legiști care au fost tocmiți atuncea au făcut, cu un instrumentar de rigoare sumar, o autopsie care să studieze măcar*** cum a fost el împușcat.”

    **Păi, frate, acel cadavru era chiar primul ministru însuși! (Nu-s de acord cu formularea „prim-ministrul”, e hipercorectă și idioată; premierul este primul între miniștri, deci primul ministru, Fr. le premier ministre, It. il Primo ministro; case closed, lingviști români de mucava!)

    ***Ce altceva ar mai fi fost de studiat? Dacă nu avea ciroză?

    „Repet încă o dată (sic!). Un asasinat, o moarte în condiții suspecte — suntem în 1862, în condițiile în care există codexuri criminalicești, există un Cod Penal la vremea respectivă —, și atuncea întrebarea care se pune este de ce cadavrul nu a fost dus, repet, în morga unui spital, să fie examinat corespunzător. Buun, hai să admitem că s-a întâmplat ce s-a întâmplat, și el a fost examinat acolo. În prezența familiei! Deci vă dați seama ce oroare a putut să fie pentru aparținătorii familiei*** un asemenea lucru.”

    ***Pleonasm. Aparținător se referă la un membru apropiat din familie sau la alt aparținător legal.

    Apoi, ce înseamnă să fi fost examinat corespunzător? Spitalele românești au fost doar niște bolnițe cu mult după Anno Domini 1862. Pe vremea aia, în lume, majoritatea medicilor nu credeau că microbii chiar există. Ce mama dracului de autopsie puteau să facă ăia la 1862 la unul din acele două spitale? Preaslăvitul de toți (în frunte cu mumia de Vladimir Beliș) dr. Mina Minovici, fondatorul școlii române de medicină judiciară și directorul primului Institut de Medicină Legală din România, construit în 1892, avea doar 4 ani când Catargiu a fost asasinat. Vă imaginați primitivismul autopsiilor epocii!

    „Raportul de autopsie a fost redactat, cu siguranță că documentul olograf s-a găsit în dosarul instrumentat de procuror, el probabil ca document original o fi dispărut, nu cred că mai există, dar legiștii au avut inspirația să transcrie acest raport într-o presă oficială a vremii, cu tot limbajul foarte tehnic de rigoare.”

    Să mori tu, chiar legiștii sunt aceia care au „transcris” la gazetă?

    „Acuma, vreau să vă spun un lucru. Eu l-am transcris, se găsește în această carte foarte clar explicitat, este o provocare intelectuală să înțelegi conținutul unui astfel de raport medico-legal. Chiar și pentru un om ca mine, cu cunoștințe medicale, decriptarea tehnică a detaliilor acestui raport nu este deloc simplă. Deci istoricii, unu, nu au avut, nu neapărat acces, poate s-au uitat pe el, eu știu, așa în diagonală… [Protopopescu: Dar nu l-au înțeles.] Da, pentru că acolo se înțelege că a fost împușcat în ceafă. OK, unde, pe unde, pe unde a intrat glonțul? [Protopopescu: Sub ce unghi?] Sub ce unghi? Nu-i chiar așa, că a fost împușcat. Bun, au fost interpreți care au încurcat dreapta cu stânga la modul propriu…”

    Aici dom’ profesor este un bou sinistru. Cetățeanul este, printre altele, licențiat în medicină al UMF, medic primar psihiatru, doctor în științe medicale, profesor universitar, titularul catedrei de istoria medicinei și cultură medicală a UMF. Je vous l’accorde, nu este medic legist, dar medicina legală de la 1862 (toamna, zice expresia românească, doar că era vară) nu putea avea un limbaj tehnic oricât de avansat. N-o să cumpăr cartea doar ca să văd ce naiba scria acolo (dacă ce s-a dat la gazetă chiar corespunde originalului), dar mă aștept ca eventuala „decriptare” să fie necesară mai degrabă din pricina limbajului fantezist al epocii, care încă abunda de teorii medicale dubioase.

    Iată, citiți raportul autopsiei lui JFK, întocmit cu 101 ani mai târziu. În afară că-i în engleză, ar trebui să fie perfect inteligibil pentru oricine are bacalaureatul luat! Ce mama dracului. Un minim de anatomie umană, câțiva termeni medicali cunoscuți de orice cadru mediu medical (da, în adolescență citeam cartea lui Borundel de medicină internă pentru cadre medii, citisem codul penal și pe cel de procedură penală, și aveam doi bunici morți în împrejurări nefericite, iar pe deasupra ajunsesem să știu pe dinafară agendele medicale 1976, 1979, 1988, deși pasiunea mea era electronica!), și niscai geometrie, dacă e vorba de împușcături.

    Da, firește, unghiul incident. Doar că pe vremea respectivă nu exista conceptul de raport balistic, așa că doar autopsia a putut deduce… vom vedea ce.

    „Chiar recent am văzut un fel de emisiune de genul docu-fiction, Misterele României cu Marcel Iureș, care are niște ipostaze care nu au nici o legătură cu ceea ce se scrie în acel raport, nu am înțeles ce fel de discuții erau acolo… Unul din documentar spune la sfârșit cu o voce de tunet «Habar nu avem!»… Aoleu, și asta arăți într-un documentar public?*”

    *Marcel Iureș a ajuns o prostituată. Citește aberații („Nimeni nu știe!”) într-o serie de docu-fiction (corectă clasificare, căci docu-drama e de obicei mai riguroasă) de toată jena pe HISTORY Channel România. Barbu Catargiu a deschis sezonul 2 acum, pe 22 octombrie. Nu am văzut, nu am TV, și nu mă interesează HISTORY Channel nici în engleză, pentru că e de foarte proastă calitate.

    „Ce arată raportul de autopsie? Foarte simplu. Că în stânga lui Barbu Catargiu, în trăsura cu care a plecat de pe dealul Mitropoliei de atunci, se găsea prefectul poliției. Se aude o împușcătură, șareta era deschisă — în reenactment-ul din documentar șareta era închisă, și spune că s-a tras din clopotniță; păi cum poate să fie șareta închisă și să tragi de pe clopotniță, prin tavanul șaretei?”

    Băi, tataie, tălică discuți raportul de autopsie, sau imbecilitatea unui documentar TV difuzat după apariția cărții? Da, frate, era deschisă, toate mărturiile spun asta, lasă-l pe Iureș cu proteza lui cu tot, că o are de când cu serialul ăla din 2010!

    „[Protopopescu: Dar stai puțin, existau sniperi, lunetiști, la momentul respectiv?] Vai de mine? [Protopopescu: Care era calibrul armei?] Păi sunt niște arme primitive [Protopopescu: Exact!], cu un soi de detonare de-aia foarte primitivă, cu praf de pușcă, păi se poate, în 1862 aveai sniperi sau aveai mini-drone care să circule pe dealul Mitropoliei? [Protopopescu: Aberant!] Este absolut aberant. Dar hai să zicem că a tras cineva din clopotniță. Păi nu era normal ca șareta să fie deschisă, ca să aibă pe unde să-l prindă?”

    Aberanți sunteți voi! Ce ați fumat înainte de emisiune? De unde ați scos ideea cu dronele? Partea proastă, la care nici nu v-ați gândit, căci făcuserăți amândoi o fixație pe un documentar de căcat care folosise o trăsură închisă, este că un pistol atât de primitiv precum cel găsit la locul crimei era atât de imprecis, încât riscul de a fi ucis și prefectul de poliție era imens. De aceea, ipoteza potrivit căreia acesta știa despre atentat nu pare plauzibilă. Mult mai fezabilă ar fi fost asasinarea lui Catargiu de prefectul Bibescu însuși!

    „După aia urmează o eclilibristică cu un posibil gunman care a traversat nu știu cum în diagonală, din stânga spre dreapta, că ar fi tras din dreapta, mă rog, e o babilonie de nedescris. Bun, acuma, ce spune raportul de autopsie? Că a fost împușcat în partea stângă a capului, în spatele urechii stângi, dinspre locul în care se afla prefectul poliției. Glonțul respectiv a traversat ceafa și a intrat în profunzimea coloanei cervicale, pentru că mai mult ca sigur în momentul morții primul ministru a făcut un fel de convulsie din asta îngrozitoare și probabil că și-a basculat foarte violent capul spre stânga. Mai mult decât atâta, legiștii spun un lucru foarte simplu: au băgat un tubușor în canalul de intrare al glonțului, și au refăcut traseul lui! Și au găsit în profunzimea coloanei cervicale glonțul, pe care l-au descris ca atare! Care este rostul unui asemenea raport de autopsie? Precizarea poziției agresor-victimă. De unde s-a tras, unde a intrat glontele, ce s-a întâmplat, și așa mai departe. [Protopopescu: Lucruri erau clare!]”

    Bingo! Dar cum se face că acest raport medico-legal, chipurile greu de interpretat „cu toată cauzalitatea medico-legală” și care reprezenta „o provocare intelectuală … chiar și pentru un om ca mine, cu cunoștințe medicale”, reușește să spună un lucru atât de simplu și de clar? Ne-ai dus cu zăhărelul, nesimțitule! Acum, că ești specialist și în balistică, nu rezolvi tu și cazul JFK? Ce părere ai despre teoria potrivit căreia, după ce Oswald l-a nimerit cu un glonț pe JFK, pușca agentului George Hickey s-a descărcat accidental când vehiculul din spatele lui JFK a accelerat? Hai, că te pricepi la rezolvat „lethal puzzles”.

    „Bun. Mai am o întrebare. Prefectul poliției, în loc să stea nemișcat la locul faptei și să organizeze ceea ce se numește în limbaj anglo-saxon un crime scene — deci delimitezi un perimetru criminalistic [Protopopescu: o zonă de neintervenție!], absolut, în care să aduni toate probele crimei respective —, nu, coboară dealul Patriarhiei, întâlnește un fost ministru care fusese și ăla prefect al poliției — aoleu, ia uite ce potriveală, unul Plagino — și-i spune lui Plagino «du-te cu mortul la el în casă». Ce face după aceea prefectul poliției, și acuma începe într-adevăr partea cea mai dramatică a situației. S-a dus la domnitorul Cuza să-i dea raportul. Păi de ce să-i dea raportul? Ca prefect al poliției au o sumedenie de funcționari în jurul tău, care nu au decât să se ducă la domnitor și să-l anunțe ce s-a întâmplat! Ce treabă avea prefectul poliției să-i dea raportul lui Alexandru Ioan Cuza că a fost împușcat prim-ministrul? El, personal! Și cum s-a dus? Ferchezuit, s-a șters de balta de sânge pe care o raportează toți istoricii, nu? Că era mort, într-o baltă de sânge. S-a curățat așa frumos și s-a dus la Cuza să-i dea raportul? Este ceva inimaginabil. După care sigur că se întoarce, închide ușile Parlamentului plin de politicieni conservatori, și se creează o busculadă de nedescris, că ăia nu știau de ce era închis acolo, după care se deschid ușile, ies într-un haos de nedescris, deci a fost absolut un haos de neimaginat.”

    Așa de prost ai povestit oare și în carte? Și tendențios, doar că în scris nu ți se aude tonul, și poate nu reiese amestecul de dispreț și ură pe care se pare că-l ai față de Cuza. Iar eu care speram să rezolvi și misterul lui Jack Spintecătorul… (Eu am fost sedus de teoria lui Bruce Paley din cartea Jack the Ripper, The Simple Truth.)

    33:03 (Protopopescu): „Octavian Buda, dar ce interes ar fi avut domnitorul să scape într-o manieră violentă de premierul Barbu Catargiu?”

    Acum ajungem la ura lui Buda față de Cuza!

    (Buda): „Păi, Barbu Catargiu avea de gând să-l deposedeze de putere pe Cuza. Deci el avea o majoritate de două treimi în Parlament, era șeful Conservatorilor, și acolo a existat o diferență fundamentală de politică economică între grupul liberalilor lui Cuza și grupul conservatorilor. Barbu Catargiu s-a opus împroprietăririi țăranilor. De ce? Nu din rațiuni de natură morală, că ar fi avut ceva împotriva lor ca oameni. Nu. El a explicat economic foarte simplu lucrurile: nu atomizați economia și industria agrară. Nu faceți praf terenurile agricole din Principate, și, cum să spun eu, creați parcele foarte mici de teren pe care le administrează țăranii. Care erau analfabeți, care erau incapabili să gestioneze juridic situația respectivă [Protopopescu: Nu aveau instrumentar agricol, nu aveau acces la credite bancare…], bineînțeles! Și el a spus așa: lăsați latifundiarii să-și organizeze marile terenuri, putem să obținem o supraspecializare agricolă în interiorul acestor mari teritorii, și creăm consorții. Aaa, păi asta nu seamănă cu multinaționalele agricole de astăzi, care sunt extraordinar de puternice și care sunt transnaționale? Barbu Catargiu nu a fost niciodată adeptul politicilor violente de modernizare venite din Franța lui Napoleon. El de aceea nu a văzut niciodată cu ochi buni Revoluția de la 1848, s-a ținut deoparte când a avut loc Unirea Principatelor, și a spus: OK, sunt în Principatele Unite, mergem înainte. Dar uitați-vă și la modelul anglo-saxon, care-și fac ranch-uri, în care familiile nobiliare își organizează marile trusturi agrar-industriale. Toată lumea va avea de profitat din acest lucru. Și atuncea, conflictul între proiectul progresist — dar destul de dur — al lui Cuza și al celor din jurul lui, și tradiționalismul, să zicem așa — dar bazat pe niște elemente de natură economică foarte coerente — au dus la situații ireconciliabile. Cuza l-a destituit la un moment dat pe Barbu Catargiu, și Barbu Catargiu a zis: «Nu mă interesează, nu mă destitui dumneata pe mine! Eu sunt ales, am majoritate parlamentară cu două treimi», și coliziunea a fost practic inevitabilă, pentru că a pus până la urmă problema supraviețuirii efectiv politice a lui Cuza. La 1862 s-a întâmplat ce s-a întâmplat; dar patru ani mai târziu Cuza tot a pierdut puterea și, ca într-un act de reparare mai mult sau mai puțin simbolică, nepotul lui îndepărtat, Lascăr Catargiu, va face parte din locotenența domnească care va asigura plecarea lui Cuza și venirea lui Carol I la putere.”

    Aici chiar că mi-a sărit țandăra! Nu știam că Barbu Catargiu a fost un astfel de căcat de om, dar Octavian Buda este o jigodie desăvârșită.

    Dă-i dracului de țărani analfabeți, și mai dă-l naibii pe comunistul ăla de Napoleon, ca să nu mai zic de bezmeticii de la 1848. Uite la modelul anglo-saxon, cum toată lumea o duce mai bine! Trickle-down economics FTW!

    Imbecilul nu pare a ști că, secole la rândul, britanicul de rând a trăit într-o sărăcie mult mai cruntă decât francezul de rând, deși avea imperiul mai mare! Dar na, între timp domnul doctor a fost spălat pe creier de Reagan și Thatcher, și-l înțelege mai bine pe Catargiu! Unde nu mai pui că un rege neamț e mai bun! (Ursula von der Leyen nu se inventase încă.)

    Latifundiarii cei buni și supraspecializarea agricolă: how about 1907?

    „Multinaționalele agricole de astăzi, care sunt extraordinar de puternice și care sunt transnaționale”: omul ăsta e cretin, sau e imbecil?

    Da, fragmentarea excesivă e contraproductivă. Dar asta e boală românească. În Occident, oamenii se organizează în cooperative. De-alea „pe bune”, nu comuniste. Pesemne că nea Buda este de un anticomunism feroce (în sensul „liberal = comunist”), și din economie nu înțelege nimic, dar îi plac oligopolurile și monopolurile. Căci sunt mai eficiente și „toată lumea are de profitat”.

    Toate jigodiile scriu cărți, se dau mari universitari, și ne explică prin ochelari libertarieni cum „progresistul” (pe un ton de parcă ar fi zis „woke”) Cuza a comandat asasinarea premierului care avea un proiect „bazat pe niște elemente de natură economică foarte coerente”.

    Hai sictir. Polirom publică toate fraudele intelectuale.

    În loc de concluzie

    M-am enervat într-atât, că nu mai știu ce voiam să spun. Oricum eram exasperat de elogiile aduse de tot felul de cadre medicale istoriei glorioase a medicinei legale românești. Nu știu ce naiba au unii obsesia asta. I-aș înțelege pe acei medici care, din cauza calității execrabile a autopsiilor românești, nu ajung în pușcărie după ce omoară oameni. Dar nenea ăsta nu operează. OK, predă istoria medicinei, deci trebuie să laude excepționalismul românesc. Căcat. 

    Dar scrie o carte despre epidemii, asasinate și masacre (Katyń), și în loc să se limiteze, după cum spunea cretinul celălalt, la prezentarea lucrurilor „dintr-o perspectivă științifică, antropologică și medico-legală”, bate câmpii fără grație, cu tendențiozitate, ură, parti pris-uri, și explicând prin prisma unor teorii economice găunoase de ce Cuza l-ar fi asasinat pe Barbu Catargiu cu mâna nu se știe cui, cu un pistol ridicol, fără ca prefectul de poliție aflat la o palmă de victimă să fie atins. Căci decât să ne luăm după pașoptiști sau după Napoleon, mai bine importăm un Hohenzollern ca să-l punem pe tron. Atât s-a putut.