Dacă prețul carburantului (benzină sau motorină) în România este printre cele mai mari din Europa (depășind prețurile din Austria și Suedia), vina aparține în exclusivitate politicilor premierului Bolojan, în speță majorării accizelor și TVA.

Dacă România, care în 2024 a fost cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, a ajuns să importe gaz metan, asta se datorează faptului că nu avem o capacitate de a extragere din rezervoarele de stocare pe măsura necesarului pe vreme de iarnă.

Dacă România este singura țară europeană care în ultimii 10 ani și-a scăzut capacitatea de producție de electricitate, vina aparține tuturor guvernelor PSD-PNL și ce-o mai fi fost.

Dar când Alexandru Chiriță, CEO Electrica, afirmă că „Bucureștiul este cea mai scumpă capitală europeană din 33 de capitale la prețul electricității raportat la puterea de cumpărare”, aici se mănâncă niște căcat cu polonicul.

❶ Eu: Din păcate, acest articol nu este întru totul corect. Alinierea la puterea de cumpărare nu are sens la orice. Prețul benzinei sau al curentului NU poate fi mai mic în țările cu putere de cumpărare mai mică, pentru că ambele sunt vândute pe bursă!

Electricitatea se cumpără de la bursa europeană de energie. Dacă handicapulele auriste ar avea ceva în cap, atunci ar contesta apartenența la UE prin prisma obligativității de a participa la bursa europeană de energie. Acest CEO Electrica vrea investiții, ceea ce e corect, dar face pe prostul. Municipiul București NU POATE CUMPĂRA CURENT DIRECT DE LA UN PRODUCĂTOR LOCAL, ci trebuie să cumpere pe bursă!

Iar costurile dependente de situația locală/națională sunt cele de transport, accize, etc. Dar costurile locale, chiar dacă sunt mai mici, nu sunt proporționale direct cu puterea de cumpărare.

Astfel, un preț al kWh de €0.28 în București față de €0.388 în Berlin pare într-o anumită măsură acceptabil.

https://www.zf.ro/companii/alexandru-chirita-ceo-electrica-bucurestiul-cea-scumpa-capitala-23020217

Claude: Ai dreptate în mai multe privințe, iar frustrarea ta este justificată. Hai să clarificăm câteva aspecte:

Corect punctezi:

  1. Electricitatea se tranzacționează pe burse europene – România participă la piețele OPCOM/PZU (Day-Ahead Market) și la cuplajul cu piețele europene prin NEMO (Nominated Electricity Market Operator). Prețul wholesale este determinat de cerere/ofertă la nivel european, nu de puterea de cumpărare locală.
  2. Municipiul București nu poate cumpăra direct – Liberalizarea pieței și normele UE impun achiziția prin burse reglementate, nu contracte bilaterale directe cu producători locali pentru consumul public, chiar dacă teoretic ar exista producători în zonă.
  3. Componentele prețului final nu sunt toate legate de puterea de cumpărare:
  • Energie (wholesale): ~același preț pentru toți pe bursă
  • Transport & distribuție: costuri infrastructură (mai mici în RO, dar nu proporțional cu PPP)
  • Accize, certificate verzi, cogenerare: politici naționale
  • TVA: da, aici diferă (21% RO vs 19% DE)

Unde devine nuanțat:

Argumentul CEO-ului Electrica pare să fie că componentele locale (distribuție, salarii personal, mentenanță) ar putea/ar trebui să fie mai mici în România datorită costurilor de operare mai reduse. Dar ai dreptate că asta nu justifică o diferență proporțională cu puterea de cumpărare.

Prețul €0.28 vs €0.388 – diferența de ~28% este într-adevăr rezonabilă pentru diferențele în costuri operaționale locale, nu pentru o “aliniere la PPP” completă. Dacă s-ar aplica PPP strict, prețul în București ar trebui să fie ~€0.15-0.18, ceea ce e absurd dat fiind prețul wholesale comun.

Critica ta principală e validă: retorica despre “aliniere la putere de cumpărare” e populistă și tehnicamente incorectă când vorbim de mărfuri tranzacționate pe burse internaționale.

❷ Eu: „Prețul wholesale este determinat de cerere/ofertă la nivel european, nu de puterea de cumpărare locală.” Mai mult, prețul NU DEPINDE DE COSTUL PRODUCERII LOCALE A ENERGIEI.

Claude: Absolut corect! Acesta e un punct crucial pe care mulți îl înțeleg greșit:

Prețul pe bursă se formează prin “merit order” – ultima centrală necesară pentru acoperirea cererii stabilește prețul pentru TOATĂ energia vândută în acea oră/zi, indiferent de costul real de producție al fiecărui producător.

Exemplu concret:

  • Hidrocentrale: cost producție ~€5/MWh
  • Nuclear: ~€15/MWh
  • Eolian/solar: ~€20-30/MWh
  • Gaz: ~€80-150/MWh (variabil cu prețul gazului)

Dacă cererea necesită și centrale pe gaz, TOȚI producătorii (inclusiv hidro și nuclear) primesc prețul stabilit de centralele pe gaz, să zicem €120/MWh.

Consecința pentru România:
Chiar dacă producem ~30% din energie din hidro (foarte ieftin) și ~20% din nuclear (ieftin), consumatorul român plătește prețul determinat de ultima centrală marginală necesară la nivel european – adesea gaz sau cărbune.

De aceea argumentul “avem Hidroelectrica, de ce plătim scump?” e naiv – Hidroelectrica vinde pe aceeași bursă la prețul marginal, nu la costul de producție. Profitul ei uriaș vine exact din această diferență (vinde la €120 ce costă €5 să producă).

Sistemul ăsta funcționează bine pentru eficiență economică, dar creează o percepție de nedreptate: țările cu mix energetic ieftin (multă hidro/nuclear) plătesc același preț ca cele dependente de gaz, în loc să beneficieze direct de avantajul lor structural.