Nu am scris pe blog când mi-am desființat prima oară contul eMag. Am scris doar despre cum vând ei falsuri ordinare nederanjați de nimeni. Dar povestea e că mi-am desființat contul eMag acum vreo 2 ani, dintr-un motiv aparent futil: scrisesem o recenzie la un produs cumpărat (am și uitat despre ce era vorba), iar cretinii mi-au respins în mod automat recenzia pentru că ar fi încălcat nu știu ce „terms and conditions”!

În acea vreme, în contul meu, scriptul ăla nenorocit precizase ceva de genul „nu se permite specificarea de prețuri”. Dar eu scrisesem doar că am găsit produsul pe eMag mai ieftin decât în alte părți, ceea ce ar fi fost în măsură să le crească vânzările! Nici un preț exact nu fusese menționat. În schimb, și astăzi dacă vă uitați pe recenziile de pe eMag, vezți găsi multe care menționează prețul exact de achiziție! Alea cum de nu încalcă nimic?

Așa că i-am dat în pizda mamelor lor de oligofreni pe cei de la eMag. A fost cam greu cu desființarea contului, pe procedură GDPR, căci nu au opțiune de ștergere a contului.

Iar acum o voi face din nou. Am fost ademenit să-mi fac iarăși cont la ei de o tabletă Xiaomi la 400 de lei, și de o ofertă Genius de 3 luni moka, apoi 50 de lei pe an (normal este 100 de lei, nu?). Și am mai cumpărat cafea și mărunțișuri, bașca un air fryer.

Dar acum iarăși mi-au respins o recenzie fără să catadicsească vreun hoit uman să se uite peste ea. Fără motiv exact altul decât… „limbaj neadecvat”!

De ce am cumpărat jucăria asta?

Pare ilogic pentru cineva care are o „listă scurtă” de 548 de stream-uri într-un Internet radio player. Doar că întotdeauna am fost un fan al radioului analogic, moștenire din anii ’80, când „undele scurte” erau „Internetul meu avant la lettre”. Iar situația din ziua de azi mă cam supără: pe SW nu mai găsești decât chinezi și ruși, pe MW Europa e practic moartă, FM-ul are emițătoare slabe în Baden-Württemberg (parcă ar fi radioul public din România!), iar DAB+, care lipsește cu desăvârșire în patrie, dar e foarte prezent în BaWü, se recepționează și mai prost în Leonberg! De fapt, de când cu extinderea panourilor solare pe casă (stăm într-un fel de Dachwohnung), am probleme și cu recepția FM! De altfel, tocmai am adăugat postul SWR4 pe lista de Internet streams. Post de radio de boșorogi, gen, dar din fericire nu este axat pe Schlager nemțești!

Când sunt în patrie, nostalgia e și mai mare, așa că… radio fizic. În plus, îmi trebuie un radio în bucătărie pe frigider și unul pe noptieră, ca boierii. De fapt, dă-le dracului, căci costă până în 200 de lei, iar pe ăsta am dat 125 de lei! (Mai am în budă unul de buzunar, este vechi, spart, dar merge foarte bine. Un Philips AE1595 din vremurile lui bune. Așadar, nu stau pe rețele sociale pe tron.)

În principal, la Brașov trebuie să cunosc următoarele frecvențe: 100.7 DigiFM, 102.5 RRA, 105 RRC. Mai rar, tot pentru discuții politice ca și pe DigiFM, și 89.2 EuropaFM. Pentru muzică, de bază sunt 91.2 MagicFM și 98.2 JurnalFM. Cum absolut toate posturile bagă fie reclame, fie muzică de căcat, baleiez pe scală până prind un post care în clipa respectivă să difuzeze ceva OK. Mai am 10 posturi care se prind bine în Brașov în FM.

Recenzia respinsă de eMag

Beneficiind de „descoperirile” evidențiate în postarea „Fun and pain with a teardown—analogic radios are defunct”, am conceput următoarea recenzie la acest Aiwa R-190RD:

Bun, dar cu lipsuri în varianta pe roșu

Pentru că, deși am căutat să mă informez pe Internet și pe Amazon, nu am găsit detalii suficiente, voi aduce eu lămuririle care ar putea să-i ajute pe cei interesați.

Aparatul de radio este bun, dar are hibele lui. Sunetul este clar, puternic, recepția FM este bună, nu aici e problema. În plus, are bași surprinzător de buni la un difuzor fără bass reflex sau radiator pasiv. Cel mai probabil, un filtru RC, poate și activ. Nu am stat să fac reverse engineering pe cablaj (SMD pe ambele fețe).

Problema este fața de culoare roșie metalizată, pe care frecvențele sunt scrise cu un gri foarte greu de văzut. Pentru că suprafața roșie reflectă într-o oarecare măsură lumina, iar inscripția nu este cu alb, e nenorocire. Eu am pus niște buline autocolante în dreptul marcajelor 92, 98, 102 MHz.

Varianta cu alb în loc de roșu (R-190BW în loc de R-190RD) ar trebui să aibă marcajele cu negru și să se vadă mult mai bine. Dar aceste poze sunt de marketing, nu reale, așa că nu pot garanta nimic.

Am preferat varianta pe roșu neștiind că marcajul nu se vede, și pentru că era cu livrare din București, iar cu un voucher Genius Deals și livrare gratuită Genius, a costat cât trei piatto kebab medii! Găsiți tot pe eMag și varianta pe alb, ceva mai scumpă, iar când m-am uitat eu era oferită de un vânzător care expedia din Grecia.

Pe de altă parte, voi face mai la vale și o comparație cu radioreceptorul Philips TAR2509/12 sau TAR2509/10, urmașul lui TAR2506/12. Se găsește și pe eMag, iar dacă are stoc zero, puneți-l la favorite, căci va reapărea. Se găsește și în magazine fizice, dar mai scump decât oferit de eMag.

Trebuie să știți că în ziua de azi nu mai există radioreceptoare superheterodină clasice, chiar dacă aparent au acord manual analogic. Absolut toate (cu excepția celor auto sau a celor foarte scumpe) sunt receptoare cu un cip DSP. Avantajele sunt numai la producător: nu mai există absolut nici un circuit acordat LC și nici un filtru ceramic, iar condensatorul variabil multiplu de acord a fost înlocuit de un potențiometru. Montajul în fabrică nu mai implică absolut nici un acord, nici o tragere în bandă, nici o aliniere de circuite acordate de frecvență intermediară (IF).

Acest Aiwa folosește un cip radio C9615 (Jotrin Electronics, Hong Kong), care este o clonă de Si4285 (Skyworks, USA). Frecvența intermediară nu este specificată în foile de catalog. Alte cipuri DSP folosesc 128 kHz pentru FM și 45 kHz pentru AM. Spre comparație, un receptor clasic folosește IF de 10.7 MHz pentru AM și 455 kHz pentru FM.

Problema cea mai mare este pe unde medii. Sper că nimeni nu folosește în mod serios așa ceva în România. Există doar câteva emițătoare de Radio România Actualități, și multe de Antena Satelor.

Radioreceptoarele cu DSP sunt o glumă proastă pe MW (UM). Sensibilitatea și selectivitatea din datele de catalog ar avea sens dacă s-ar folosi o antenă, cum e cazul în FM și SW. Dar pe unde medii antena este o ferită, iar la DSP aceasta nu formează un circuit acordat (cu condensator variabil), ci un circuit cu o frecvență de rezonanță în afara benzii utile. Astfel, în locul unui factor Q = 80-150 la un circuit acordat cu o ferită de calitate, avem în cel mai bun caz un Q = 5-10, deci o pierdere de captare a câmpului electromagnetic, deci de sensibilitate, de 20-30 dB! În plus, fără selectivitate la intrare, și fără circuite LC acordate pe IF, așteptați-vă (mai ales la alimentarea la rețea) la zgomote parazite captate de la computere, laptopuri, monitoare, becuri LED și economice (CFL) ș.a.m.d.

Recepția FM este bună, totuși. Nu vă așteptați ca între posturile FM să fie liniște, ca la DAB/DAB+ (oricum în România nu există emițătoare DAB+, dar cei care au fost pe-afară ar trebui să știe despre ce vorbesc). Ei bine, nu e liniște, ba chiar nu există nici un circuit de squelch care să ia o decizie de muting. La DSP-urile ieftine, între posturi, veți auziți zgomot, șuierături, fragmente de stații mai slabe, interferențe ciudate, chiar mai rău decât la o superheterodină de calitate. Asta și pentru că aceste cipuri radio DSP ieftine au un AGC (Automatic Gain Control) agresiv, iar discriminatorul FM încearcă să demoduleze orice, chiar și zgomotul pur. Fără filtre LC la intrate, intră tot spectrul RF în mixer, inclusiv din afara benzii FM.

Funcția AFC (Automatic Frequency Control), care nu se poate dezactiva, efectuează un auto-tune agresiv, ceea ce face acordarea precisă dificilă în zone cu spectru aglomerat. Vorba ceea, dacă veniți dinspre stânga unui post mai slab și trebuie să scăpați de un post mai puternic care vă trage „cu elastic”, atunci treceți de post și veniți către el dinspre dreapta.

Veți recepționa totuși în Brașov la calitate maximă cel puțin cele mai puternice 16 posturi (14 cu emisie de pe Tâmpa, 2 cu emisie de pe Dealul Melcilor), plus câteva cu emisie din oraș, eventual și de pe Vf. Postăvarul, dar nu vă bazați pe cele de pe Vf. Coștila.

Mă aștept ca și în Capitală și orașele mari să nu fie probleme. Căutați pe RadioMap.eu (al bulgarilor de la Predavatel) listele de frecvențe pentru orașul dorit, de pildă radiomap.eu/ro/bucuresti, radiomap.eu/ro/brasov, radiomap.eu/ro/cluj-napoca, radiomap.eu/ro/sibiu.

Pe partea de audio, Aiwa folosește un TDA2822M în configurație bridge, căci este mono, inclusiv la căști. Și aici apare un mister: de ce manualul specifică 720 mW? O asemenea precizie nu există, iar catalogul zice, la bridge, 700 mW pe 8 Ω la 4.5 V, care este varianta cu alimentare de la baterii (3×R14 adică C). Dar alimentat la rețea, am măsurat 10.4 V după puntea de diode, care ar putea scădea spre 9 V la putere spre maxim, iar la 9 V catalogul zice 1 W pe 8 Ω în mod stereo, pe 2 canale, dar aici avem mod bridge, la care nu se dau valori pentru tensiuni mari de alimentare! Deci da, volumul audio este foarte mare la alimentarea de la rețea!

Să comentez ergonomia. Am ales acest Aiwa pentru că acordul pe post se face cu un buton rotativ care se poate apuca frumos cu trei degete, ceea ce conferă confort și precizie. Doar potențiometrul de volum este dintr-acelea la care doar o porțiune din circumferință este accesibilă, iar mișcarea degetului este liniară. Aș fi preferat să am ambele butoane rotative clasice, dar astfel de radioreceptoare sunt rare în ziua de azi (găsiți tot pe eMag un Sony ICF-506, scris „ICF506”).

De aceea vreau să fac o comparație cu acel Philips TAR2509 de care v-am vorbit, căci acela are butoanele „pe invers”, și cunosc și ce cipuri conține. KT0936M pentru radio (un DSP chinezesc), și un D2822N pentru audio, adică o clonă chinezească de TDA2822M. Doar că Philips merge la 3 V și oferă cel mult 300 mW. Eu posed o variantă cu design mult mai rotunjit, AE2160/00C, care în varianta ei DSP (căci a existat și una pur analogică!) folosește un cip KT0932M (un fel de KT0936M mai primitiv) și același D2822N, deci știu și cum se comportă.

Pe scurt:

  • Butonul rotativ de deasupra este pentru acord la Aiwa și pentru volum la Philips. (Dacă aveți ambele receptoare în casă, veți avea o confuzie permanentă.)
  • Scala este semicirculară la Aiwa și cu marcaje proaste (cel puțin în varianta pe roșu); deși pare retro, designul nu este la fel de elegant ca cel de la Philips, care are o scală liniară excelentă!
  • Preferați Aiwa dacă schimbați frecvent posturile de radio și nu aveți o îndemânare deosebită, respectiv Philips dacă preferați un potențiometru de volum confortabil. Oprirea se face la Philips clasic, din potențiometrul de volum, dar la Aiwa oprirea se face din comutatorul de game.
  • Preferați Aiwa dacă vreți un sunet puternic, de 700 mW pe baterii și mult mai mult în priză, sau Philips dacă 300 mW vă ajung.
  • Bașii sunt un pic exagerați la Aiwa, în ciuda difuzorului de numai 8 cm, dar ei sunt doar decenți la Philips, în ciuda difuzorului de 10 cm.
  • La utilizarea pe baterii, rețineți că Aiwa cere 3 baterii R14, iar Philips, 2 baterii R20, care vor dura mai mult. (O baterie LR14 bună are 8000 mAh; o baterie LR20 bună are 18500 mAh, deși una nealcalină are doar 3500 mAh. „L” înseamnă alcalină.)
  • Dimensiuni: 22×14×10 cm la Aiwa, 21×15×6.6 cm la Philips. Asta în mod oficial, căci grosimea reală este de vreo 5.5-6 cm la Aiwa, însă până la 10 cm se socotește fie mufa de alimentare, care e perpendiculară pe spate (ar fi fost de preferat să iasă lateral în stânga, ca la Philips), fie mânerul rabatat pe spate (Philips nu are mâner).

Sincer, am cumpărat Aiwa pentru sunetul mai puternic. Philips nu are rezervă de putere dacă intră în distorsiuni la 300 mW. Totuși, este mult mai elegant, de recomandat pensionarilor care încă aud bine. Dar ce naiba, o jucărie de buzunar scoate 150 mW, iar acel Philips elegant care e cam cât Aiwa de mare nu poate decât 300 mW pentru că nici la alimentarea de la rețea nu funcționează la o tensiune mai mare?

Am sperat că DSP-ul din Aiwa este mai bun decât cel din Philips, dar toate sunt o apă și-un pământ când se folosește schema de catalog și atât. Nu-s rele, dar sensibilitatea și selectivitatea, sau mai degrabă vulnerabilitatea la interferențe, sunt mai proaste decât la superheterodinele clasice care foloseau de pildă un Sony CXA1019M (îl am într-un Philips AE1595 vechi de buzunar), sau CXA1619BM (în versiunea veche de Panasonic RF-P150, căci cea curentă, RF-P150D, are un DSP), iar recepția pe unde medii este o glumă proastă (veți prinde seara mai bine bulgarii și rușii decât prindeți ziua românii). Însă toate receptoarele curente sunt cu DSP, așa că asta este.

Ar mai fi fost de adăugat două note, dar nu am mai făcut-o dacă tot mi-a fost respins textul. Le pun aici:

COMPLETĂRI:

  • Nici asta n-aveam de unde să știu, căci nimeni nu o spune nicăieri: suprafața neagră a aparatului are un fel de cauciucare anti-alunecare cum se mai întâlnește la unele modele Blaupunkt (de pildă, PR3BK de buzunar). La prima vedere pare un avantaj, dar există riscul ca peste 2-3 ani să nu mai poată fi atins din cauza deteriorării în contextul expunerii la aer, caz în care devine lipicios (nu știu ce cauzează asta: umezeala, oxidarea, bacteriile?). Am avut un mouse și un mâner de umbrelă cu aceste caracteristici. Mouse-ul a trebuit aruncat.
  • Noaptea, când e liniște totală, iar radioul este la capul patului, se aude de la transformator un zumzet ușor care poate deranja dacă e prea liniște, iar aparatul prea aproape de urechea mea. E vorba de așa-numitul zgomot de magnetostricțiune, la 100 Hz. Oare tolele transformatorului nu sunt lipite cu un lac adeziv de calitate? Sau o fi secțiunea miezului acestuia prea redusă, ori materialul tolelor dintr-un aliaj de proastă calitate? (Ultimele două cauze sunt interconectate: un aliaj prost cere o secțiune mai mare.) Cum întrerupătorul este după puntea redresoare, acest transformator rămâne alimentat și, dacă miezul este dintr-un aliaj prea ieftin, din această cauză există un ușor consum și cu aparatul oprit.

Mi-e așa o silă de capetele astea de sculă belită de la eMag cum n-aveți idee.