În decembrie, vă băgasem un episod de istorie povestit de Mircea Badea. Mă rog, varianta lui. De data asta, Dragoș Pătraru avu niscai opinii referitoare la războiul din Iran. Din emisiunea lui de astăzi, „Bored of Peace: susțineți intervenția SUA și Israel în Iran? | Starea Nației LIVE 02.03.26”, redau doar un fragment care se oprește pe la minutul 40, căci după aia mi s-a părut că o ia pe ulei cu istoria exploatării omului de către capitaliști în era revoluției industriale, așa că m-am oprit din vizionat. Enjoy! Este interpretarea pe care o dă el istoriei; nu mă bag, eu doar consemnez.

00:09:33 Haideți să mergem la subiectul principal care nu-i ăsta. Este încă o pace făcută de Donald Trump, cum face el așa, din avion, cu degetul pe hartă, și acuma deja se pricepe, că nu degeaba și-a făcut Consiliul Păcii – Board of Peace. Doar că s-a plictisit repede și na, din pace a dat-o în război.

Adică… în engleză e un joc de cuvinte frumos acolo. Nu l-am făcut eu, l-au făcut alții în presa internațională, dar e mișto, ne-a plăcut, l-am preluat și noi. Deci de la „board of peace” care se scrie B-O-A-R-D, pac, au dat „bored of peace”, adică B-O-R-E-D. Și de aicea se poate ajunge ușor la Borat. Da. Iată și sigla consiliului…

Ă, cum ar fi cum ar fi să sară și Iranul zilele astea la cap, că am văzut că ne ceartă unii și alții pentru glumițele pe care le facem pe rețele. […]

00:11:37 Deci cum ar fi ca într-o pauză de bombardamente să sune Iranul la Trulea și să zică: „Auzi, bre, fii atent, ăăă, tot noi suntem, de la… ăăă, vrem și noi în consiliul ăsta, să intrăm în Gonziliu. Vrem și noi la Gonziliu. De pace, bre. Dă, bre. Gum ză nu dorim noi bace? Bace vrem, bace ne dai. Drege-ne ji pe noi acolo. 2 miliard. Da, ai ză trăiești. Noroc!”

Ar merge, nu? Ce? Aveți impresia că i-ar refuza Trump? Nu cred. Le ia banii și după aia continuă să dea cu rachete dacă imaginea lui nu urcă în sondaje mai repede, că e la 36%. Urcați-l un pic în sondaje!

Și acum serios, să lăsăm glumele proaste. […]

00:16:21 Na, acuma serios, înainte de a face inclusiv un pic de istorie, am citit mult zilele astea, să mă pun la punct un pic, haideți să vedem înainte de toate de unde privim această situație, că nu cred că mai e cineva care nu știe ce s-a întâmplat. Adică nu, în acest trib sigur nu. Ok.

Deci de unde privim situația și de unde, că am văzut că foarte mulți plin de certitudini, de unde punem, de unde dăm verdictul? De aia e și întrebarea asta în sondaj și vă rog să răspundeți în număr cât mai mare dacă susțineți intervenția militară declanșată de Statele Unite și Israel în Iran. Simplu, da sau nu. Cineva zicea: „Domnule, trebuia să pui mai multe variante, că nu e albă sau neagră.” Îs de acord. Nu e albă sau neagră, lumea e gri, cum zic unii în comentarii. Total de acord. Dar da sau nu înseamnă că din 10 argumente ești de acord cu șase și atunci susții, sau doar cu patru și atunci nu susții. Mai degrabă nu. Sau mai degrabă da. Hai să, uite, să fi pus așa. Mergea așa. Deci nu da sau nu. Când citiți acolo „da” sau „nu”, citiți „mai degrabă da” sau „mai degrabă nu” și atunci acoperim și toate nuanțele de gri. E ok? E ok pentru toată lumea? Da. Foarte cusurgii sunt unii.

Ăăă, e foarte ușor să te poziționezi așa, în 10 secunde. E foarte greu să te poziționezi corect, fără să minți, fără să te prefaci că ai dreptate, știi? Să susții că ești deținătorul adevărului absolut. Și nu există ceva ce mă enervează mai mult zilele astea decât certitudinile unora. Adică eu la întrebarea asta sunt vai de capul meu: aia ar fi așa, aia așa, aia așa. E atât de mult de de gândit și de zis și trebuie să ții cont de ce s-a întâmplat mereu.

Câteva lucruri le știm și sunt clare, sigure. Nu pot fi contestate. Iranul ca regim, astăzi, omoară de ceva timp mii de oameni care contestă puterea, abuzurile puterii, zeci de mii de oameni.

Așa că pentru mulți dintre iranieni — de aia zic, depinde unde te afli, în ce situație ești —, pentru mulți dintre iranieni, intervenția de acum este un răspuns la rugăciunile lor. E cea cea ce sperau ei, ce așteptau, ce implorau. Nu, dacă te gândești la acei oameni, da, n-ai cum să nu spui „bine că au intrat peste ei, frate.” Să ne aducem aminte și în ’90: nu speram și noi, „bă, să nu cumva să… a sunat ăla, o să vină rușii. Aoleu, să nu vină rușii.” Da, nu mai zic cât i-am așteptat, mai ales noi aici la Ploiești. Da. Unde se întorcea ca la Ploiești. Cât am așteptat noi aici să vină americanii, nu?

Pe de altă parte, de-aia zic că, de-aia zic că e foarte greu să te poziționezi. Sunt iranieni care îi plâng acum tot — pe străzi, ieșiți pe acolo — pe criminalii care conduceau, care, mă rog, conduc și vor conduce în continuare.

O să pună pe altul, îl omoară și pe ăla. Fiecare o să ajungă liderul suprem, nu? Îs mulți. Foarte mulți.

E, acești iranieni nu-i consideră criminali pe criminalii ăia.

Cine are dreptate?

Cei care vor o viață în libertate, vom spune noi, care vor drepturi, demnitate, acces la educație, democrație.

Dacă ne uităm la partea subteranistă din România, acolo se prea poate ca oamenii să zică — ați văzut chestia asta cu propaganda rusească în acțiune în ultimele zile? Mamă, haideți, bă, acolo e război de 5000 de ani. Haideți, bă, și trebuia să intre, așa. Haideți, bă. Da. Deci fiecare ăăă parte are ăăă propaganda proprie și o susține, și există tot felul de idioți utili care se poziționează de o parte sau de alta, fie că ești colo, fie că ești dincolo, la extreme, în disputa asta riști să fii un idiot util.

Ă, da. Deci ăștia care sunt la putere acum, ei nu vor libertate și drepturi și mai fac și pe nebunii în regiune. Sprijină tot felul de armate proxy în alte state, chestii, socoteli. Deci oricum oricum o dai, ei sunt răi, nu? Criminalii de la putere.

Și răspunsul onest e că nu putem reduce totul la un singur adevăr pentru că oamenii de acolo pot fi și victime și prizonieri ai propagandei. Pot fi speriați. Furioși sunt cu toții. Normal.

Chiar noi de aici dacă vrem să fim serioși trebuie să vedem toată situația. Intervențiile astea de acum care aduc și ele moarte nu doar criminalilor, intervențiile astea nu se fac din iubire pentru oameni sau pentru libertate, pentru democrație, pentru drepturile omului. Nu, cert e și că a început un război în toată regula în regiune. Un război care da, există, mocnește de foarte mult timp cu tot felul de conflicte, dar care acum e condus de americani și de israelieni și Iranul a răspuns și va răspunde în continuare.

Ăăă așadar, Statele Unite și Israel. Probabil nu mai era deloc fun să omori copii în Gaza. Devenise destul de plictisitor, așa, totuși câți copii să omori?

Și normal că de aici sunt foarte multe de discutat.

Dacă te informezi un pic, nu de la posturi TV de pe la noi, chiar poți să auzi opiniile unor specialiști care știu despre ce vorbesc. Și m-am tot uitat, am ascultat mai multe intervenții în ultimele zile, tot felul de podcasturi de pe YouTube, de la oameni, jurnaliști care se pricep, adică nu doar citesc ceva ce le au scris niște imbecili care vor să bage spaima în oameni și să-i țină în fața televizoarelor, da, până la istorici, politicieni, tot felul de experți în politică externă.

Și eu cred la ora asta că n-are nicio legătură intervenția asta cu capacitățile nucleare ale Iranului. Nu cred că există că stă în picioare motivul ăsta.

Repet, un Iran criminal, criminal cu proprii cetățeni.

Da, motivele intervenției Statelor Unite n-au legătură cu oamenii, ci cu controlul în regiune, cu resursele, cu petrolul, cu criza mare de imagine prin care trece președintele american și o să le ating pe toate în continuare.

Ok. Mai întâi că toată lumea se întreabă: „Domnule, și ce se poate întâmpla?” Și din ce am văzut eu așa, ce am citit, ce am ascultat în ultimele zile, cam două variante sunt. Ori explodează toată mămăliga și ajungem la un război total. Da, aicea contăm pe înțelepciunea rusească, ar spune domnul Călin Georgescu, nu? Așa. Deci ori asta un război total din nou, ori americanii încetează focul după o săptămână, o lună, șase luni, un an și apoi se cară.

Și aia e. Totul rămâne la fel, cu grămezi de morți, dar totul rămâne la fel în Iran. Un stat traumatizat, cu alți criminali la conducere, poate la fel, poate și mai violenți.

Ă, trebuie să spunem un lucru, e exclus să duci trupe acolo pentru că terenul e în așa natură, e înconjurat de munți, n-ai autostrăzi să zici, „bă, mergem, facem cu tancurile, cu nu știu ce”. Este sinucidere totală. Deci te joci doar cu avioane, cu rachete, cu drone, cu nave care au început să facă bum bum bum pe acolo.

Și dacă să zicem duci soldați, avem atâtea exemple, Afganistan, de pildă, unde știm cu toții ce s-a întâmplat după atâția ani, talibanii și-au luat țara înapoi. Ați văzut ce li se întâmplă acolo în continuare cetățenilor, femeilor în special.

Deci se joacă de la distanță, deciziile se iau foarte repede, pot fi complet greșite și vor muri o grămadă de oameni nevinovați, că de aicea trebuie să plecăm. Bă, mizeria asta nu trebuie să existe în general. Ă, de aia, uite, stăteam și mă uitam când i-au distrus palatul ăă, lui moșul ăsta. El era într-o zonă rezidențială. Am văzut hărțile acolo cu…

Și vezi, bă, în noua ordine mondială ar trebui să fie și treaba asta. Bă, tată, politicienii, ăștia cu corporațiile mai mari decât guvernele, da? Liderii ăștia de tot felul trebuie să stea undeva separat de orașele în care locuiesc oamenii. Adică aș face și mișcarea asta în paralel cu asta, domnule, să le redăm orașele pietonilor și mașinile să fie doar tolerate în orașe. Da. Transport în comun, electric, frumos, totul la îndemână. Nu mai intrăm cu mașinile în orașe, măcar în centru. Și hai să facem și mișcarea asta. Bă, care ești, mă, președinte, premier? Bă, nu mai stați amestecați printre oameni, printre cetățeni. Stați undeva așa. Dacă îi vine cuiva pe voi, să vă ia pe voi, tată. Nu ne atingem de orașe, de astea, de undeva frumos la 30 de km, 40 să lovească bine drona și aia e toată treaba. S-a terminat lucrarea, că noi n-avem nici o vină. Și ți-asumi asta ca lider. N-ar merge?

Ă, sunt peste 90 de milioane de oameni în Iran. Nu discutăm despre o țară mică. E a 17-a țară ca populație, parcă.

Și revin un pic la treaba asta. Bă, da, Trump n-a decis intervenția pentru că acolo erau uciși oameni. E un motiv mișto. Adică n-a ratat această fereastră de oportunitate.

Da, e important. Dar ca de fiecare dată, americanii fac asta în fiecare țară de unde cred că nu obțin suficient, pentru că ei asta caută în permanență. Influență, securitate, bani, resurse, și nu doar americanii au făcut-o pentru atâta timp. Și britanicii, da, și alți europeni. A făcut-o Franța.

Acum o mai fac doar americanii la modul ăsta, așa, și cu atâta moarte. Ăă, Trump pare într-o misiune prin care să-l facă pe Putin să aibă imaginea unui băiat un pic răuț, dar care chiar își dorește pace, nu? Din ce în ce mai mult dacă-i pui așa, unul lângă altul.

Problema foarte mare e că intervențiile astea au un talent să se întoarcă așa ca un bumerang în mufa celor care le fac, în special în mufa americanilor. Și aici ziceam că un pic de istorie nu strică. Pe scurt, așa, că nu suntem la BAC.

Uite, astea astea-s momentele în care ți-ai fi dorit, nu să fii atent la istorie, că am fost cu toții atenți la istorie, poate mai atenți decât ar fi trebuit. De-aia știm ca papagalii și acum dacă ne scoli la 3 dimineața, știm anii tuturor bătăliilor, cine cu cine s-a bătut și așa mai departe. Nu ți-ai fi dorit ca istoria să se predea altfel la școală?

Și uite o întrebare. Lansez chiar și o provocare pentru profii de istorie. Bă, pregătiți-vă un pic zilele astea și luați-vă jumate de oră în care ignorați programa. Și așa e absolut imbecilă. Și explicațiile copiilor foarte mișto și cu imagini. „Bă, ați văzut imaginile de aseară?” „Bă, la istorie ne-a pus imagini de aseară dintr-un foc.” Bă, e ceva ce s-a întâmplat ieri, tată. Explicați-le ce se întâmplă de fapt în regiune.

Acuma stau și mă gândesc că o grămadă dintre profesori sunt subterani din ăștia. Mulți dintre, mulți și dintre ăștia de istorie, și s-ar putea să prezinte cu totul și cu totul greșit. Adică total subiectiv și aiurea. Dar na, dar mi se pare o oportunitate senzațională de învățare pentru copii. Da. Să înveți istorie de la un conflict care se întâmplă azi.

Acum, ă, pentru tinerii care nu vor avea parte de asta la istorie, ă, americanii au un trecut plin de astfel de intervenții care li s-au întors în bot.

De pildă, Japonia, unde ei au văzut o piață foarte bună pentru industria militară la final de secolul 19, și s-au dus acolo, i-au dotat pe japonezi, i-au antrenat chiar în State. Da, pe șefii militari la West Point. Mamă, nebunie. Și japonezii deveniți foarte șmecheri au zis: „Bă, suntem prea șmecheri. Nu mai, nu mai avem loc. Nu mai încăpem în noi, așa, și în teritoriul ăsta.”

Păi ce faci când ești prea șmecher? Să moară dușmanii. Și bang! au început să atace Coreea, China, după primul război mondial.

Așa că americanii s-au supărat și au zis: „Bă, ce dracu’ faceți, mă? Păi, noi v-am instruit, v-am vândut arme, v-am astea”, și ăia, japonezii, îs: „Ce să facem, bossule, bossu-San, ce să facem cu ele? Nu de aia ne-ai dat arme, să tragem cu ele? Le-am pus și noi. Că pentru harakiri, pentru astea, ne descurcam cu ce aveam, nu era… Nu? Kamikaze și astea… Rezolvam.”

„Well”, au zis americanii, „not good”. Așa că luați de aici embargouri pe linie, alte măsuri care au lovit puternic în economia Japoniei. Ce s-a întâmplat? Care a fost, ce s-a întors în bot? Cum au răspuns japonezii?

Pearl Harbor. Mai știți? Dacă vă spune ceva. Și ăsta a fost așa doar un exemplu.

Uite cum ajungem în Iran în 1952. Au circulat imagini zilele astea. Cu siguranță le-ați văzut. Au fost tot felul de reportaje pe net. Nu știu dacă au ajuns și la televizor, dar eu am văzut alegeri democratice și un guvern care zice: „Bă, e ok, hai ne bucurăm, libertate, democrație, e frumos, o să facem o țară mișto și astea. Mai avem o singură chestiune de stabilit, nu știu, ca să știe toată lumea: Bă, petrolul de pe aici e chiar al nostru.”

Ă! Nu, cocoșei, nu-i al vostru dacă nu-s de de acord americanii, și la acel moment și britanicii.

Așa că s-a întâmplat că CIA-ul și cu M6 și cu… au zis: „bă, ia hai, mă, să… o operațiune frumoasă.” Că așa a ajuns șahul la putere. (Nu sportul.)

Un tiran cu titlul ăsta detestat de popor, un criminal.

Așa că ăla fiind un criminal nenorocit și regimul fiind imposibil de suportat, s-a strâns frustrare, s-a strâns, s-au strâns nervi, s-a strâns toată supărarea și tot necazul. Și a venit revoluția islamică în anii ’70 care înlătură șahul de la putere, deci pe americani, ca să înțelegem și de unde atâta ură și de unde atâta „moarte Americii”. Da.

Și au fost multe altele pe care americanii le-au făcut în zonă. Despre unele nu se vorbește, dar nu sunt chiar greu de aflat, că istoria a consemnat toate lucrurile astea. Sunt surse deschise care confirmă de pildă cum americanii prin CIA tot au vrut ca rușii să piardă tot în anii ’70 în Afganistan, așa că au început să-i antreneze pe localnici. Că ăia, dacă te duci la ăia prin Afganistan, „bă Puțache, de unde ai învățat tu, mă, să faci bombă?” „Păi, ce m-a învățat tata.” „Și pe tac’tu cine l-a învățat, mă?” „L-a învățat bunicul.” „Și pe bunică-tu?” „L-au învățat americanii!”

Na, i-au antrenat pe ei, au învățat să facă bombe, să facă mărțișoare, să facă tot felul de chestii de astea, și după război, după ce pleacă și rușii, pleacă și americanii de acolo și tot ăia, ce să facă? Ziceți și voi, ce să facă? „Ce știți voi, bă, să faceți?” „Păi, cu caprele, cu astea.” „Așa, și ce mai știți să faceți?” „Bombe.”

E păcat de atâta expertiză, nu? Așa că ce să se facă? S-au făcut teroriști. Ahmed „I’ll kill you”. Și așa s-a întâmplat 11 septembrie, mai târziu un pic.

Revenind în Iran în anii ’80, americanii aveau nevoie de cineva care să lupte cu iranienii. Așa că l-au găsit pe un tip de comitet, Saddam, dacă vă spune ceva, prieten bun și cu piticul nostru, cizmarul.

Dar în același timp în care ăștia se omorau între ei, americanii pe partea ailaltă — că industria asta de armament e atât de perversă și atât de nenorocită —, americanii îi dotau și pe iranieni cu arme. Deci îi învățau pe ăia cum să lupte, îi dotau pe irakieni, le dădeau arme și ăstora. E bine, cumpără și unii și alții. Toată lumea cumpără! E păcat să nu vă omorâți! Hai, că încă sunteți mulți.

E de notorietate scandalul ăsta. Nu știu dacă auziți, ați auzit de el. În timpul administrației Regan s-a întâmplat scandalul „Iran-Contra”. S-a scris, s-au scris și cărți despre asta.

Și se termină și acest război în urma căruia Irakul avea, practic devenise a patra armată din lume. Din nou, ce dracu’ să faci cu atâta expertiză, că-i păcat de ea, așa că invadezi pe cineva.

Nu, dar pe cine? Kuweit merge? Stai, bă, așa că nu poți să invadezi Kuweitul fără ca americanii să ia atitudine, pentru că americanii țin la oameni.

Așa că americanii revin în primul război din Golf. Vă aduceți aminte? Nu-l termină pe Sadam.

Vine 11 septembrie, se duc înapoi și, cu multe victime din foarte multe țări, îl elimină pe Saddam.

Ei, acum azi americanii sunt înapoi în Iran pentru a rezolva din nou o situație pe care tot ei au bulit-o în urmă cu niște ani.

Repet, nu că ăia care conduc Iranul acum sun niște oameni ok, sunt niște criminali nenorociți. Dar haideți să nu mai vedem ce se întâmplă acolo ca o luptă între bine și rău.

Istoria ne confirmă că e o luptă a bogaților planetei pentru resurse și pentru bani, iar populația e victimă întotdeauna.

Ați văzut cum a zis Trump? „Noi vedeți că venim, dăm bombe, o să cadă peste tot, stați în case. După aia să ieșiți să vă luați țara”, mă rog, o să aflați după aia că nu sunteți de capul vostru în alegerea…