Întotdeauna am bombănit cu privire la nuanțele de turcoaz. Deci da, am o problemă cu unele culori. Hai să mai bat câmpii cu privire la două culori.

Corai, căci estem francofoni

Iată pe ce îmi căzură ochii în Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă, de Michiko Aoyama:

În traducere engleză, What You Are Looking for Is in the Library:

Most women who have to wear a uniform at work probably feel the same. The thing that makes the Eden uniform special, though, are the blouses. They’re a kind of peachy-orange color called coral pink, which was selected by a famous color coordinator. We learned that during training. Coral pink supposedly projects a bright, caring image, and is flattering to women of all ages. I saw the coordinator’s point when I started work in my assigned section of Womenswear.

Care e problema? Culoarea corai, ce altceva?

Oi fi eu franțuzit, dar „corai” sună ca dracu în românește. Iar DEX 2009 este de-a dreptul idiot:

CORAI adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare roșie cu nuanțe de galben. 2. S. n. Culoare corai (1). – Din fr. corail.

Băi tataie, galbenă e mă-ta. Este de culoarea coralilor, băi, pulelor!

✔️ Vine din franțuzescul „corail”, care la noi se zice „coral”? Păi atunci culoarea trebuie să fie „coral” sau „coraliu”, nu „corai”!

✔️ Italienii îi zic culorii „corallo”, la fel cu substantivul care desemnează un coral.

✔️ Anglo-americanii îi zic „coral” sau „coral pink” pentru cei care habar nu au cam cum arată un coral.

Doar românii sunt maimuțe à la Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. Loăm cu o furculision niște fripturision corai.

— Bunicule, de ce sunt roșiile astea corai?
— Păi, pentru că sunt încă verzi…

Purpuriu

Poate mă înșel eu, sau experiența mea de viață bucureșteană din anii ’70-’80 nu e relevantă pentru cazul general, dar am impresia că limba română are o problemă cu culoarea definită de termenul „purpuriu”.

În contextul de „catifea purpurie”, în general românul pricepe că ar fi ceva grena-vișiniu, dar cu accent pe ideea de „roșu închis”. De altfel, DEX 2009 definește „purpuriu” ca fiind:

PURPURIU, -IE, purpurii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare roșie-închisă ca a purpurei; purpurat, purpuros. 2. S. n. Purpură (1). – Purpură + suf. -iu.

„De culoare roșie-închisă ca a purpurei; purpurat, purpuros.”

Las la o parte imbecilitatea definiției: doar „de culoare roșie-închisă” este informativ, căci altminteri culoarea „ca a purpurei” nu poate fi știută de cineva care se întreabă ce o fi aceea purpuriu. Cât despre „purpurat, purpuros”, astea-s pur și simplu aberații nefolosite de nimeni, dar date ca sinonime în corpul definiției.

Drept e că nici alții nu-s mai breji. De pildă, il DEVOTO-OLI 2O17 zice așa:

purpureo ‹pur·pù·re·o› agg.   

~ Di colore rosso vivo (con una sfumatura di preziosità).

Roșu viu? Nicidecum!

Grok este de părere că problema este… istorică:

Exemple literare clasice (Beniuc, Sadoveanu, Eminescu) folosesc „purpuriu” exact pentru un roșu-închis dramatic, de asfințit sau de steag regal – nu pentru mov-violet.

Cuvântul vine direct din lat. purpureus (via purpură), adică vopseaua antică Tyrian purple (purpura de Tyr), extrasă din molusca Murex. Culoarea istorică a acestei vopsele de lux (cea mai scumpă din Antichitate, rezervată împăraților) era un roșu-închis intens cu tentă violetă închisă, nu violetul echilibrat de azi.

Asta explică de ce dicționarele românești insistă pe „roșie-închisă”: ele conservă sensul clasic al purpurei antice și al vopselelor medievale/renascentiste. În franceză e la fel: pourpre = roșu-purpuriu (redder), iar violet = albastru-purpuriu.

Wikipedia, în „Shades of purple”, arată că este vorba de o gamă de culori pe care românul le încadrează în spectrul mai larg „mov-violet”.

Un articolaș mai practic ar fi acesta: Top 40 Purple Hex Codes for Creative Designs.

Într-adevăr, culoarea „purple” (=purpuriu) cea mai „simplă” este cea prima din pagina Wikipedia, „Purple”, definită de HTML/CSS: #800080 = RGB(128, 0, 128), adică roșu = albastru, fără verde. Este ceea ce mulți români ar numi violet sau mov, deși nu ar fi corect. Din articolaș mai aflăm, printre altele:

  • Violet = #B200ED = RGB(178, 0, 237), deci mai spre albastru
  • Mauve = #784B84 = RGB(120, 75, 132), deci ușor spre albastru, dar mai desaturată prin prezența culorii verzi

Așadar, purpuriul „pur” este „neutru” față de roșu și albastru, adică el conține doze egale de roșu și albastru. Violetul și movul sunt mai spre albastru.

Rămâne că purpuriul nu este doar „roșu închis”. (Ar mai fi de discutat nuanțele de grena, care, deși maronii, au și ceva albastru în ele.)

Din nou, Grok:

Ai perfectă dreptate că în vorbirea curentă mulți români ar numi #800080 (HTML purple, RGB 128-0-128) „violet” sau „mov”. Dar strict etimologic și tradițional nu e corect – ăla e un purple echilibrat (red = blue), mai apropiat de violetul spectral.

„Purpuriu” a rămas ancorat în zona vișiniu-grena-roșu-închis cu tentă albastră discretă. De aceea:

  • „Catifea purpurie” = exact ce zici tu: grena-vișiniu intens, luxos, nu mov. (Caută pe site-urile de textile românești – „catifea purpuriu intens” apare ca nuanță roșcat-purpurie, nu ca violet.)
  • Grena/grenat = maro-roșcat cu pic de albastru → se apropie, dar e mai „ars”.
  • Aubergine/eggplant = da, e purpuriu!

Nu discut culori precum „plum” (româna nu are termen pentru „culoarea prunei”), însă culoarea pătlăgelei vinete este populară în cultura noastră, căci ne plac vinetele coapte. Ei bine, definițiile „oficiale” ale culorii aubergine sau eggplant sunt, în opinia mea, nesatisfăcătoare.

Sunt mai degrabă de acord cu variantele date de Canonical în pagina oficială de „color branding” pentru Ubuntu:

  • Light aubergine #77216F
  • Mid aubergine #5E2750
  • Dark aubergine #2C001E
  • Canonical aubergine #772953

De fapt, fără „dark aubergine”, căci este prea arsă 🙂 Însă „Canonical aubergine” și „mid aubergine” sunt exact culorile la care iubitorii de vinete se așteaptă.

Și ca să revin la ideea de la care am plecat: aceste nuanțe de aubergine sunt nuanțe de purpuriu! Ce-i drept, toate au mai mult roșu decât albastru…

Grok:

Dark aubergine e prea ars, da, dar celelalte două sunt prototipul perfect de „purpuriu” românesc: roșu-închis cu tentă albastră, culoarea vinetelor coapte pe care le știm cu toții. Deci se potrivesc 100% cu definiția DEX, nu o contrazic.

Totuși, „limba străveche” era mai bine definită. Șăineanu, ediția a șasea (1929):

purpuriu a. de coloarea purpurei, roșu închis ce bate în violet: buze purpurii.

Astăzi am zice: buze vineții.

Scriban (1939):

purpuríŭ, -íe adj. (d. purpură; fr. pourpré). De coloarea purpuriĭ (roș înclinînd spre violet). V. prófir, trandafiriŭ.

Concluzia lui Grok la pălăvrăgeala mea:

Experiența ta bucureșteană din anii ’70-’80 e perfect relevantă: „catifea purpurie” era (și încă e) vișiniu-royal, nu mov. „Purpuriu” e un termen literar/arhaizant care s-a păstrat mai fidel decât echivalentul englezesc. Dacă vrei nuanțe mai albastre, zici „violet” sau „mov” – și toată lumea înțelege.
Deci nu te înșeli tu. Dicționarul e doar… conservator, ca de obicei. 😊

Rămân la părerea mea că dicționarele românești definesc culoarea purpurie ca fiind mai roșie decât este ea de fapt.

Apropo, cum se traduce culoarea aubergine în românește?

Un bănculeț clasic:

O blondă oprește mașina în fața semaforului la culoarea roșie.

Semaforul se face galben – blonda stă pe loc.
Verde – blonda iarăși stă.
Se aprinde iar roșu, din urmă fac semnal celelalte mașini.

De ea se apropie un polițist:
– Doamna dorește altă culoare?

Precis dânsa voia ceva mai nobil, gen nude, corai, purpuriu, lavandă, ametist, fandango…