Nu știu cum se face că am aflat despre emisiunea „În fața ta” din 8 martie de-abia pe 15 martie. De fapt, știu. Nu m-am uitat nici pe site, nici în direct, ci mi s-a propus 🎞️ versiunea încărcată pe YouTube, or aceasta a apărut cu o săptămână întârziere. Iar când am vizionat-o (iată și un MP4 la 480p, cu tot cu reclame, deși acestea au fost scoase din versiunea de pe YT), mi s-a sculat părul de pe coaie.

În ciuda întârzierii, transcriere oficială nu există, iar cea generată în mod automat este catastrofală. Iată o variantă mult pieptănată și care ar trebui să fie aproape fidelă.

Claudiu Pândaru: Bună ziua și bun găsit la o nouă ediție a emisiunii „În fața ta”. Invitatul de astăzi este Armand Goșu. Mulțumim foarte mult că ați revenit în studioul Digi24. Alături de mine, ca de fiecare dată, colegul meu Florin Negruțiu este și el prezent. Bun găsit, Florin!

Florin Negruțiu: Bună ziua.

Claudiu Pândaru: Domnule Goșu, trecem printr-o perioadă cu mișcări rapide la nivel internațional, în care ceea ce credeam acum câteva luni că este stabilizat cât de cât la nivel geopolitic internațional, nu este. Am să încep direct prin a vă întreba: cu siguranță v-ați uitat la felul în care se mișcă Statele Unite, președintele Donald Trump, vicepreședintele J.D. Vance, în relația cu Ucraina. Ce ați înțeles dumneavoastră?

01 | Armand Goșu: Că noua administrație americană este foarte ostilă Kievului, ostilă personal președintelui Zelenski și ostilă Ucrainei în general. Prin declarațiile nu doar cele pe care le-a făcut Trump după ce a luat în primire acest mandat, fotoliul de la Casa Albă, după 20 ianuarie, ci și din timpul campaniei electorale, cam toate au fost declarații ostile, agresive împotriva lui Zelenski, împotriva Ucrainei, împotriva ajutorului pe care vechea administrație de la Washington, administrația Biden, îl acorda Ucrainei. Deci, concluzia se impune clar: este anti-ucraineană, asumat anti-ucraineană și pro-Putin, pro-Rusia. Pro-Rusia dacă vă uitați la toate mențiunile, cel puțin din ultimele 10 zile, ce am putut observa – eu m-am uitat din 12 februarie, când a avut loc convorbirea telefonică, cea asumată oficial, până ieri – numai pozitive sunt, toate referirile la Putin și la Rusia sunt pozitive: „Putin vrea pace”, „Putin e gata să se înțeleagă cu noi”, „cu rușii poți să discuți”, „poți să faci deal-uri cu ei”. Toate-s pozitive. Dacă vă uitați la cele cu Zelenski, majoritatea sunt negative. Sigur, sunt și câteva pozitive acolo: laudă armata ucraineană, laudă soldații ucrainieni în acea întâlnire de pomină, care trebuia să fie o întâlnire protocolară de trei minute, dar s-a transformat într-o ceartă ce a durat 50 de minute acea întâlnire foarte stranie. Au fost și, cel puțin în prima parte, niște remarci pozitive despre Ucraina, militarii ucraineni, generalii ucraineni.

Claudiu Pândaru: Ținta lui Donald Trump este?

02 | Armand Goșu: Ținta lui Donald Trump… E greu de spus că el are o țintă. Eu nu cred că are nicio țintă. Eu cred că, în cazul lui Donald, el n-are niciun plan. În cazul lui Donald, sigur că avem o grămadă de purtători secundari de mesaje: republicani, simpatizanți republicani, simpatizanți MAGA din Statele Unite, din România, din alte țări, care vin și ne propun: „Uite, e un mare plan, e un masterplan aici și, de fapt, Trump urmărește, și el e foarte inteligent, e un geniu politic, voi sunteți mult prea proști ca să-l înțelegeți”. Temerea mea e că nu are niciun plan. El are numai sentimente, care-s foarte puternice, emoții care-s teribil de puternice: urăște sau îndrăgește anumite personaje, iar politica lui se definește în funcție de umorile personajului Trump.

Florin Negruțiu: Vreau să vă întreb ceva: după al Doilea Război Mondial, rușii au fost adversarii americanilor, nu? Dușmanul în timpul Războiului Rece era Uniunea Sovietică. Nu există în America, în elita politică din America, oameni care să se opună acestei prietenii Trump-Putin, acestui nou parteneriat pe care Trump încearcă să-l impună între Statele Unite și Rusia?

03 | Armand Goșu: Sigur că există, atât în elita politică, cât și în Partidul Republican, dar nu-i vedem. Nu-i vedem pentru că în acest moment sunt primele luni de mandat. Asta se întâmplă întotdeauna: e „honeymoon”, e luna de miere. E începutul de mandat al fiecărui președinte. El, de astă dată, a venit mult mai pregătit ca acum opt ani, când și-a început primul mandat, dacă vă amintiți, nu mai bâjbâie, a venit și și-a înșurubat oamenii în pozițiile-cheie. Spre deosebire de acum opt ani, el are acum control pe toate instituțiile. Celebrul „checks and balances” american nu mai funcționează în momentul în care Trump, prin oamenii săi, controlează Senatul, controlează Congresul, controlează Curtea Supremă, deci… și controlează o bună parte din presă și din new media, rețelele sociale, prin Musk și prin alții. Deci, pur și simplu, el este ca un uragan care s-a năpustit asupra Statelor Unite. S-ar putea recupera o parte și crea o platformă de rezistență anti-Trump, dar asta înseamnă peste doi ani, pentru că urmează „midterm elections”, și atunci, nu, rezultatul să fie, să dea o majoritate măcar într-una din camere pentru democrați, și democrații să încerce să reziste. Dar democrații au o mare problemă…

Florin Negruțiu: Dar până atunci. Totuși, în Partidul Republican sunt politicieni care au memoria Războiului Rece, știu ce înseamnă Uniunea Sovietică, știu ce înseamnă Rusia. Ce se întâmplă cu ei? Unde sunt oamenii ăia?

04 | Armand Goșu: Partidul Republican s-a prăbușit sub Trump. Se pitesc, sunt sub mese. Am cunoscut la Washington care erau anti-Trumpiști, sau republicani care erau anti-Trumpiști. Își falsifică conturile de rețele sociale, scot postările anti-Trump, pentru că și ei au copii, au de plătit rate la casă, la mașină, de întreținut amante.

Florin Negruțiu: Ce descrieți dumneavoastră este începutul unei tiranii!

05 | Armand Goșu: Eu le-am spus unora dintre ei: „Fiți fericiți că n-au ajuns tancurile sovietice la Washington, că se făcea coadă să-l pupați în fund pe Stalin”. Ăsta e comportamentul unei bune părți a establishmentului american. Ce nu e clar aici?

Florin Negruțiu: Va rezista democrația americană acestui taifun MAGA?

06 | Armand Goșu: Nu știm, sperăm că da.

Florin Negruțiu: Are anticorpi democrația americană?

07 | Armand Goșu: Sper că o să-i crească. Poate acum sunt undeva foarte mici și poate o să se umfle, o să crească, o să fie mai vizibili. Deocamdată, Trump… V-ați uitat, nu, acum câteva zile la discursul lui în fața camerelor. Păi e ca un tăvălug. „Noi trebuie să fim fericiți, să-i mulțumim că avem cinstea, marea cinste de a trăi în epoca lui Trump”. El ne-a făcut această onoare. E o nebunie!

Florin Negruțiu: În cât timp credeți că poporul american va înțelege ce înseamnă Trump?

08 | Armand Goșu: O, stați puțin, că lucrurile sunt mult mai complicate aici.

Florin Negruțiu: El anunță o epocă de aur, dar vorbește prima dată de prețurile la ouă. E o legătură între cele două?

09 | Armand Goșu: Păi, au cam dispărut ouăle sau au explodat prețurile. O să fie inflație, credeți că din aceste sancțiuni și tarife… Da, numai că el… e un test cu populația. Care e limita până la care poți să manipulezi populația cu rețelele sociale, cu televiziuni? Asta este marele test. Pentru că Trump poate să transforme publicul american după modelul după care Putin a transformat publicul rusesc. Să nu vă închipuiți că Putin, în primul lui mandat, nu, sau în al doilea, nu încerca să negocieze anumite poziții acolo. Putin n-a fost dictator de la început. Acuma, spre deosebire de Rusia, unde instituțiile erau palide, erau… nu au avut timp să prindă rădăcini… în America sunt instituții care funcționează de sute de ani. Teama mea cea mare este că publicul cel american nu e foarte diferit, și că o să înghită tot felul de propagandă livrată de Trump și Musk și de MAGA, încât o să fim șocați. America nu mai e America de acum 20 de ani, nu e America de acum 30 de ani, nu mai e America Războiului Rece. E o societate, cum să spun, biciuită de rețele sociale, cu un bagaj de cunoștințe de cultură generală relativ modest, care poate fi relativ ușor mobilizată — mobilizată cu ținte false și, în general, manipulată, propagandă… Asta e temerea mea.

Florin Negruțiu: Ăsta este cel mai mare risc din istoria democrației americane, primul mare risc de a avea un dictator în Statele Unite?

10 | Armand Goșu: Au mai fost, au mai fost. Au mai fost în secolul 19 momente în care, cel puțin la început de mandat, un președinte dădea semne că se transformă în rege. De fapt, toată Constituția americană, tot sistemul politic american este construit pentru a preveni apariția unui rege, unui tiran. Pentru ei, tiranul era regele Angliei, da? „Nouă nu ne trebuie să avem aici tiranul nostru”. Bun, de asta creăm toate aceste instituții, ca să limităm. Numai că, în acest moment, toate instituțiile care ar fi trebuit să limiteze excesul de putere, să balanseze, sunt ocupate de oamenii lui Trump. Și asistăm la ce vedem.

Claudiu Pândaru: Bun, haideți să mergem și peste ocean, în Europa. Poziționarea Europei după ce acest taifun, așa cum l-ați descris, a început.

11 | Armand Goșu: Păi Europa e în corzi, sărăcuța, nu se aștepta la așa ceva. Până acum, o parte din situația în care ea se află, hai să zicem așa, și-a a făcut-o cu mâna ei. Europa nu mai are direcție, nu mai are leadership de ceva vreme. Comoditatea europeană, nu, aia cu… „Avem Statele Unite cu umbrela pe securitate, pe apărare”. Acuma, trebuie să fim corecți și să spunem că au mai fost niște tentative: ba ale Franței, ba, la un moment dat, puțin și Germania cocheta cu ideea de autonomizare strategică a Europei. Amintiți-vă, și atunci săreau americanii și dădeau peste mână și francezilor, și europenilor: „Stați cuminți acolo, mergeți pe burtă”. La noi erau un fel de ecouri ale acestor dezbateri și veneau niște băieți vânjoși la televiziuni care spuneau: „Noi cu America! Europa e cu Rusia, se pupă, ne fac, ne desfac, ne împart, Molotov-Ribbentrop”… Și acuma, când îți amintești de dezbaterile publice de atunci, care erau un ecou la dezbaterile din Occident, stai și te gândești: „Băi, oare n-am greșit?”.

Claudiu Pândaru: A încercat Emmanuel Macron să devină purtătorul de mesaje al Europei și liderul informal. Vi se pare că a reușit?

12 | Armand Goșu: Păi, greu de spus. E greu de spus. De pildă, mai așteptăm niște poziționări. El înțelege, el înțelege miza. Acuma, e o problemă aici din cauza competiției cu Germania. Eu nu cred, de pildă, în viitorul unei armate europene, cel puțin în momentul ăsta eu nu cred. Cred însă în viitorul unor armate ale unor state europene. Adică să vezi Germania că începe să ia în serios — și astea-s semnele care vin, începe să construiască… E o națiune foarte puternică, una dintre cele mai bogate din lume, care n-are armată! De ce? Pentru că a fost înfrântă în cel de-al Doilea Război Mondial. Germania, dacă se pune serios pe treabă și-și construiește armată, va conta, nu? Trump sau orice altă administrație de la Washington nu-și va permite să spună: „Băi, voi, europenii, nu știți, nu înțelegeți, niște tăntălăi”. Dar pentru asta e nevoie să treacă 2, 3, 5 ani. Avem timpul ăsta? Nu știu. Se pare că nu. Franța are ceva armată, dar are o problemă: are o situație politică internă fragilă. În momentul ăsta…

Florin Negruțiu: Mă gândesc la un lucru, domnule Goșu. Acuma noi vorbim despre Europa, despre înarmare, despre armata europenilor. Gândindu-ne că regimurile democratice în Europa vor dura la nesfârșit. Vedem că sunt țări, iar Germania este ultimul exemplu, unde extremismul a fost sau este foarte aproape de punctul ăla în care să ajungă la putere. Dacă peste patru ani o țară cu o armată puternică va fi condusă de extremiști, o țară europeană? Ne gândim la perspectiva asta, ce ar însemna pentru Europa?

13 | Armand Goșu: Să ai război… Dacă o să reziste Europa fără război patru ani, cum ziceți dumneavoastră. Dacă lucrurile merg așa cum merg, eu nu cred că o să reziste patru ani fără război.

Florin Negruțiu: Nu credeți că o să reziste patru ani fără război?

14 | Armand Goșu: Nu cred că, timp de patru ani, o putere într-un stat important european nu va încăpea pe mâna forțelor, să spunem, extremiste. Nu cred că așteptăm momentul ăsta, pentru că lucrurile, cum merg acum, nu… mai degrabă războiul începe din cauza acestor mișcări bruște… Trump, Washington, Moscova…

Florin Negruțiu: Deci spuneți că va exista, în următorii patru ani, un război între Europa și Rusia?

15 | Armand Goșu: Dacă lucrurile merg în continuare în dinamica asta, în trendul ăsta, e greu de imaginat un scenariu în care nu e război. N-au cum să nu izbucnească… un conflict major…

Claudiu Pândaru: O să luăm o scurtă pauză, ne întoarcem însă și continuăm discuția. Rămâneți alături de noi!

[Pauză]

Claudiu Pândaru: Ne-am întors, „În fața ta” continuă. Armand Goșu este invitatul zilei de astăzi. Spuneați înainte de pauză așa: că nu vedeți cum, dacă lucrurile merg în continuare în acest ritm, în următorii patru ani, Europa nu va fi implicată într-un război. Ce înseamnă „merg în ritmul ăsta”?

16 | Armand Goșu: Nu e vorba de Europa, e vorba de întreaga lume, atenție. Nu va fi un război în Europa între două state europene. Europa, în momentul ăsta, statele europene nu au nici capacitatea, nici voința politică să facă războaie. Nu au astfel de ambiții. Problema este că Europa, în acest moment, este asediată: dinspre est de Rusia, dinspre vest de America. Pare halucinant ce vă spun acum, dar asta este realitatea pe teren. Ai un asediu ideologic care vine din America, dar vine și din Rusia. Din Rusia a fost. Rusia, amintiți-vă că a finanțat mișcările de dreapta: AfD-ul…

Florin Negruțiu: …plus asediul din interiorul propriilor societăți…

17 | Armand Goșu: …ai războiul hibrid pe care îl alimentează Rusia. Dar America, care întotdeauna era stâlpul de care se sprijinea Europa, era forța la care apela Europa pentru a-și asigura securitatea și apărarea, America a schimbat tabăra brusc. Și Europa, chiar dacă e solidă, nu se aștepta la această „trădare”, să-i spunem, ca americanii, prietenii americani, să schimbe tabăra. Ori, acuma, tu nu mai ai Occidentul care, de secole… Occidentul, în mintea noastră, în mintea bunicilor noștri, a străbunicilor noștri, ce însemna Occidentul? Însemna America transatlantică: ai America – componenta Statele Unite, Canada, componenta americană – plus componenta europeană. Acum, tu nu mai ai Occidentul ăla. Occidentul ăla s-a fracturat, s-a rupt. Ai Europa de Vest, care a rămas depozitara valorilor lumii occidentale: libertățile, toate… Aici sunt. Europa încearcă acum să salveze, să le salveze, în timp ce, în alianță cu Rusia, în ajutorul Rusiei, au sărit acum americanii. Toată lumea spune: „Domnule, stai, știi că durează câteva săptămâni, o să vezi, că primul mandat al lui Trump… că el se plictisește…”. Nu, aici e ceva mult mai profund. Aici este ideologie! Deci această ideologie anti-liberală, anti-europeană profund, va alimenta această administrație Trump cu energie suficientă ca să lucreze cu Rusia, cu China, cu cine vreți dumneavoastră, împotriva unei Europe care e purtătoarea valorilor liberale.

Claudiu Pândaru: Mai este însă o cheie de analiză: Rusia, în acest moment… Statele Unite ar avea nevoie de Rusia în acest moment mai degrabă pentru a o scoate din brațele Chinei și pentru a balansa lumea în doi poli de putere mari.

18 | Armand Goșu: Bun, cum să spun… ăsta e scenariul, asta e paradigma pe care unii la Washington vor s-o imprime: „Domnule, nu fiți proști, aveți răbdare, Trump știe ce face, el de fapt vrea să-l extragă pe Putin din brațele lui Xi Jinping, e o politică acolo mult mai adâncă, mult mai așa, să-l întoarcă pe Putin și, după aia, să lovească nu se știe unde să lovească”. Lucrurile se schimbă. Ce vorbim noi azi poate peste o săptămână, poate peste trei, poate peste două luni să nu mai fie nimic valabil. Deci dinamica cu care se schimbă lucrurile e uriașă. Aşa ceva nu s-a întâmplat de la prăbușirea Uniunii Sovietice din ’89-’90-’91, din perioada aia. Bun, acum asistăm iar la niște schimbări majore. Cum se vor termina aceste schimbări nu știm. Nu, în ’89, de ce… Tu nu știai și nici n-ai fi putut să preconizezi, să prevezi că o să se prăbușească chiar Uniunea Sovietică. Chiar după puciul eșuat împotriva lui Gorbaciov din 19-21 august ’91, tu n-aveai de unde să știi că la 25 decembrie, deci peste câteva luni, Uniunea Sovietică – kaputt. Că n-aveai de unde să știi. Și noi acum stăm: unii cu popcorn la televizor, alții îngrijorați în studiouri, alții se duc în bibliotecă și caută în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat niște situații similare ca să vadă cum se dezvoltă, cum s-ar putea dezvolta aceste evoluții.

Florin Negruțiu: Dar relația asta transatlantică, Occidentul, așa cum îl știam până ieri, n-ar putea fi lipit la loc dacă Europa, prin cele 800 de miliarde disponibilizate pentru apărare, cumpără armament din Statele Unite, deci protecție americană?

19 | Armand Goșu: Nu, nu cred, nu cred. Nu cred pentru că eu asta spun, e ceva mult mai profund, e ceva ideologic aici, nu e doar de bani, da? De ce spun asta? În primul rând, europenii nu vor cumpăra de 800 de miliarde.

Florin Negruțiu: O parte din bani…

20 | Armand Goșu: Nu au de ce să cumpere. La început vor cumpăra. Există un risc foarte mare pentru apărarea și securitatea Europei ca să cumperi de la americani. În momentul ăsta americanii încă, încă poți să zici că oarecum sunt aliații tăi. Peste o lună mai sunt aliații tăi? Peste șase luni mai sunt aliații tăi? La ce mișcări, ce zigzaguri face Trump pe scena Casei Albe, nu poți să garantezi lucrul ăsta. Și atunci ce faci cu arme americane? Le ții în depozit, pentru că ei ți le pot bloca. Armele americane au nevoie de muniție! Tu în Europa, tu nu fabrici muniție pentru armele americane. Deci Europa, ca să se autonomizeze strategic cu adevărat, trebuie să-și pornească producția proprie de război, cu tehnologie proprie, ca să nu depindă de americani. În contractele de vânzare pe care le-a încheiat România — F16 și… —, ea nu are voie să facă, să dea, să nu știu… decât cu aprobarea constructorului american. Păi ce faci tu? În timp de război, dacă ai război cu Rusia, tu te duci la Washington să-i ceri aprobarea: „Știți, mă lăsați să ridic, știți avioanele alea de le-ați făcut dumneavoastră, le-am luat noi de la norvegieni, da-s ale dumneavoastră, că dumneavoastră le-ați făcut”, și americanul poate să zică: „Cu cine vrei să… cu… A, nu, păi noi suntem prieteni cu Putin, domnule! Cum să dai în Putin cu F16, ai înnebunit? Stai cuminte!” Ce faci în situația… Deci Europa trebuie să miște foarte repede, foarte inteligent, și să iasă din această îmbrățișare americană. A, că intră din nou peste un an, în doi ani, ne lămurim ce vor americanii… Deocamdată, americanii vor să împartă lumea cu Putin, vor o Ialta 2.0.

Florin Negruțiu: România poate să joace un rol în repornirea industriei de apărare?

21 | Armand Goșu: Nu știu dacă are tehnologie, nu-i domeniul meu. Sunt departe de a mă pricepe la domeniul ăsta. Probabil pe niște fabrici de muniție, da. Am văzut că e Rheinmetal, un interes german aici… Bun, e clar că zona asta o să fie… Deci, am stat mult să mă gândesc: cu ce perioadă pot să compar. Cu perioada 1918 și 1919. 1918 de la Brest-Litovsk, în cazul României armistițiul de la Focșani, decembrie 1917, pacea de la Buftea… Când ai o Europă de Est dominată de Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria… care-și impun… Acuma sigur că poate să se termine cum s-a terminat 1918 în noiembrie, să se prăbușească Berlinul, să se prăbușească Viena, sau poate să nu se termine așa, și atunci să ai după după Pacea Westfalică, după 1648, după Războiul de Treizeci de Ani, pentru prima dată un imperiu german — „imperiu” cu ghilimele — care să domine Europa.

Claudiu Pândaru: Pe lângă industria de apărare și crearea întregului lanț ca să devii autonom din punct de vedere al securității, mai e un lucru: capabilitățile nucleare. În Europa, Franța e cea care deține.

22 | Armand Goșu: Și Marea Britanie.

Claudiu Pândaru: Și Marea Britanie…

23 | Armand Goșu: …nu e în UE, da.

Claudiu Pândaru: Contează?

24 | Armand Goșu: O, sigur! Enorm contează, enorm contează. De fapt, asta este marea problemă acum, pentru că dacă americanii dau toate aceste semnale… Bun, o parte din semnale sunt pentru a pune presiune pe europeni să nu mai… să nu-i susțină pe ucrainieni, să-i livreze pe ucrainieni la mila, cum să spun, Washingtonului, care n-are nicio milă să se… să-i livreze rușilor mai apoi, da. Europa ce-a făcut? După întâlnirea din Biroul Oval, la o zi după, a organizat pe 2 martie acel summit la care a fost invitat și [Zelenski]. Asta i-a enervat foarte tare pe americani, chestia asta. Cum adică, păi noi i-am dat un șut în fund — că l-au scos… dându-l afară pe Zelenski — și voi îl primiți, și Regele Charles se întâlnește cu el, ați înnebunit, ce-i asta? Americanii-s foarte supărați. Americanii și-au dat seama că au ieșit șifonați și ca imagine publică din asta. Că după aia de asta au ieșit și Rubio, Marco Rubio a ieșit într-un mare interviu cu Stephanopoulos, după aceea a ieșit Waltz la două interviuri, Vance a dat și el un mare interviu — să explice poziția lor… Au ieșit foarte supărați.

Claudiu Pândaru: A explicat până când a dat o iarăși în bară.

25 | Armand Goșu: Până a dat-o iar în bară, și acum au fost scandalul cu Marea Britanie, cu militarii britanici, cu așa. Nu, dar ce spun eu este următorul lucru: în acest moment, la cum se mișcă lucrurile… problema americanilor, nu? E o chestie de orgoliu. Deci ai bătăușul cartierului, nu, care nu reușește să-l cumințească pe unul mic care fuge printre picioare pe acolo. Și alții îl pitesc prin apartamentele lor, îl bagă în mașină… Ca să aveți imaginea oarecum a ce se întâmplă acum. Și bătăușul cartierului e foarte supărat, e foarte, foarte supărat. Acuma, băieții ăia care-l pitesc pe tipul ăsta mic care se tot pitește, așa, și scapă, așa, i-au spus: „Băi, tu scrie-i o scrisoare lui bătăușul mare în care, așa, să mimezi că-ți ceri iertare, că…”. Bun, el i-a scris-o. Bătăușul mare s-a arătat oarecum gâdilat de scrisoare. Problema aicea — vă uitați la mine, eu-s istoric, vă explic și eu ce pot, dar aicea trebuie un doctor să explice, un psihiatru, un psiholog să explice comportamentul, tiparele, comportamentul unui tip egolatru, unui narcisist cum e Trump și cum e toată această administrație. Istorici și politologi n-au nicio șansă, ei sunt total depășiți.

Claudiu Pândaru: Întorcându-ne puțin la armele nucleare, să ne aducem aminte, tot istoric vorbind, că Ucraina a mai avut parte de un acord, după anii ’90, un acord semnat și de președintele Statelor Unite de la acea vreme, prin care renunța la armele nucleare pe care le are în schimbul unor garanții ferme de securitate.

26 | Armand Goșu: Exact. Cred că lucrurile de acolo încep, orice discuție serioasă ar trebui să înceapă de acolo. Acuma, când Trump sau când alți lideri Occidentali vin și spun: „Dar ce garanții mai vreți, lăsați-ne în pace!”, ei ar fi trebuit… în locul Ucrainei aș fi cerut… „Nu, nu vrem alte [garanții], vrem să vă respectați garanțiile din decembrie ’94.” Acolo-s garanții foarte precise privind granițele, inviolabilitatea granițelor, securitatea statului, autonomia, toate astea, suveranitatea… Or americanii nu și-au respectat… Mai mult decât atât, aș spune. În februarie, amintiți-vă, în februarie 2014, când „omuleții verzi” ocupă Crimeea, administrația Obama a sunat la Kiev să nu cumva să reziste, să… că este război. Deci nu doar, cum să spun, Trump e cel care livrează. Deci e o istorie mai veche în care America a zis: „Băi nu ne interesează.”

Claudiu Pândaru: Ucrainenii, în schimb, atunci au renunțat la arme nucleare.

27 | Armand Goșu: Au renunțat la arme nucleare și acuma este, se vorbește, dar cu jumătate de gură, și de scenariul în care Ucraina își va construi — pentru că în condițiile în care nu primește absolut nicio garanție, nimic serios, ajutor de la lumea occidentală — să își construiască propria armă nucleară, un arsenal mititel în care n-o să aibă nu arme să zicem pentru un război… n-o să aibă arme tactice nucleare — ca să poți să escaladezi, sunt niște gradații aici. O să aibă două de-alea mari și o să zică: „Bă, ne-ai atacat, dăm cu… că n-avem altele.” De fapt asta e și problema Franței apropo de întrebarea precedentă. Pentru că Franța are un arsenal tactic, ca și Marea Britanie, dar spre deosebire de americani nici Franța nici Marea Britanie, care spun că o să înlocuiască cupola de securitate americană deasupra Europei, nu au în stoc arme nucleare tactice. Deci tu nu poți să escaladezi. Dacă Rusia dă cu… în Ucraina sau în Polonia, sau în România, cu o armă nucleară tactică — asta înseamnă ceva de modelul Hiroshima să spunem, sau ceva mai tare decât Hiroshima — tu nu poți să răspunzi cu ceva similar. Tu răspunzi convențional. Rusia poate să încerce să mai dea încă o dată tot cu una tactică, să-ți distrugă un oraș, să-ți distrugă corp de armată, ceva de genul ăsta. Tu nu ai iar ce să răspunzi. Tu va trebui să răspunzi, că nu poți să lași lucrurile să decurgă, și vei răspunde, dar nu cu una tactică, ci cu una strategică. Asta înseamnă că razi Moscova de pe fața pământului, razi Petersburgul de pe fața pământului, razi Ekaterinburg… adică cu armele mari. Or, e prea târziu acuma să mai cer Franței, să zic: „Băi, hai fabricați-vă și voi repede niște…”. Lucrurile astea nu se fac de pe o zi pe alta, cum de pe o zi pe alta nici Ucraina nu poate acum să se reînarmeze nuclear, bun, ceea ce ar scandaliza comunitatea internațională, care altfel e bine-mersi cu războiul și cu crimele lui Putin, după cum ați văzut vreme de trei ani.

Claudiu Pândaru: Săsă nu se panicheze nimeni, sunt niște scenarii tehnice…

28 | Armand Goșu: Nu, sunt doar scenarii, sigur, care se distrug în presa de specialitate mai degrabă decât în New York Times sau The Guardian.

Claudiu Pândaru: Luăm o scurtă pauză, ne întoarcem însă imediat. Rămâneți alături de noi.

[Pauză]

Claudiu Pândaru: Ne-am întors la „În fața ta”. Continuăm. Armand Goșu este invitatul zilei de astăzi. Domnule Goșu, discutam despre scenarii extreme: armele nucleare, escaladarea înarmării nucleare. Haideți să ne întoarcem la România, care nici dotări armate prea bune nu are. Avem scutul de la Deveselu, avem niște baze în care sunt și soldați străini. În tot acest joc pe care l-ați descris în prima parte a emisiunii, unde e România?

29 | Armand Goșu: E pe hartă. E suficient pentru România. Păi da, pentru că te-ai mișcat destul de greu ani de zile. Armata ta nici nu e foarte performantă… — dar contezi, contezi pentru că ai cea mai lungă graniță, ești statul UE care are cea mai lungă frontieră cu Ucraina. Prin România, de bine, de rău, au trecut cereale, au trecut refugiați, nu poți să spui că nu contezi, da? Iar dacă te uiți pe hartă, vezi că tu ești cel mai aproape de Crimeea, care e transformată într-o fortăreață de către armata rusă, de Sevastopol, de… Bun, în contextul ăsta, în condițiile astea, sigur că România are și ar trebui să aibă – și sigur ar avea, dacă ar manifesta vreun interes serios – loc la masă, la discuții. Deci va depinde foarte mult de poziția României în următoarele săptămâni și luni, de ce parte a baricadei va fi. Va fi de partea Rusiei și a Americii? Sau va fi de partea…

Florin Negruțiu: Cum sună asta: „Va fi de partea Rusiei și a Americii”? Încă nu-mi revin când facem scenariul ăsta.

30 | Armand Goșu: Păi da, e greu de procesat.

Florin Negruțiu: Vreau să vă întreb un lucru: dacă Putin și Trump se înțeleg atât de bine și dacă împart partea asta de Europă, există riscul să cădem iarăși sub ruși?

31 | Armand Goșu: Nu, în momentul ăsta nu văd așa dramatic riscul. Cred că, mai degrabă, zona de nord va fi ferită: pentru Polonia, baltici, Germania, ei vor lucra foarte bine și acolo se va consolida foarte tare zona aia. Zona de sud a Uniunii Europene, zona mediteraneană – de la Spania, Italia, Grecia, Bulgaria, România – e zona mai moale, unde nu te aștepți ca oamenii să investească serios în apărare, să construiască în doi-trei ani o armată performantă.

Florin Negruțiu: Păi de ce, cum adică? Aici, unde „e moale”, trebuie investit în apărare.

32 | Armand Goșu: Știu, dar ține de noi. Aicea nu mai vin americanii, nu ne mai spun nemții, nu ne mai spun britanicii ce trebuie să facem. Aicea ține de noi. Uitați-vă la Guvernul României, nu? Închideți ochii o secundă, da, și amintiți-vă fețele care sunt în guvern. Vi se pare că ceva de acolo inspiră optimism? Eu n-aș zice.

Florin Negruțiu: Păi da, dar până acuma trăiam cu iluzia că ne apără americanii. Acuma, spuneți că nu trebuie să trăim cu iluzia că ne vor apăra europenii?

33 | Armand Goșu: Stați puțin. Cine europeni? Deocamdată, tu ești în NATO. NATO n-a murit, da? Acum, dacă intervin americanii…

Florin Negruțiu: Nici bine nu se simte.

34 | Armand Goșu: …nu se simte nici bine. Dacă nu intervin americanii, atuncea totuși ai niște țări vecine. Țările vecine, nici alea nu se simt foarte bine. Eu, în momentul ăsta, la cum arată lucrurile, cred că trebuie să ne întoarcem la armatele naționale. Eu nu văd cum, în trei-cinci ani, se va construi o armată europeană, pentru că sunt foarte multe tensiuni între: Polonia-Germania, Germania-Franța. Englezii spun: „Da, dar noi, noi trebuie s-o comandăm, că noi am avut imperiu, noi știm cum e cu forța armată, suntem și putere nucleară”. Deci, în acest moment, cred mai degrabă că putem asista la o renaștere militară a Franței, a Germaniei, a Olandei, a Poloniei – deja Polonia lucrează mult la asta – și ar trebui și Italia, și România, și mai ales flancul estic. Și de aici să începi să lucrezi: românii cu polonezii…

Florin Negruțiu: Armata germană înseamnă inclusiv armata poporului, adică stagiul militar obligatoriu?

35 | Armand Goșu: Eu cred că da, dacă Germania își pune problema de stagiu, se discută serios în Germania, și pentru băieți și pentru fete…

Florin Negruțiu: Credeți că asta va urma și în România?

36 | Armand Goșu: Depinde ce vrea România! Dacă România se simte bine și cu rușii, cu katiușa, învățăm rusă cântând, e ok. Bun, dar să mă întorc la întrebarea dumneavoastră, ca nu cumva cineva să creadă că învățăm iar limba rusă pe coji de nucă. Nu, nu se pune problema asta. Nici rușii nu ne mai cer. Ruşii, să știți, că vorbesc cu engleză de Oxford în momentul ăsta. Va fi – la nivelul elitei, nu orice. Deci va fi un fel de societate pe acțiuni România, în care acțiuni acolo o să aibă 30% Europa – Germania, Franța –, o să fie 15% dacă mai iau americanii, și vreo 30% rușii… Bun, deci asta ce înseamnă? Asta înseamnă că o să ai media pro-ruse – mass-media în România –, pro-ruse pe față, o să ai institute culturale rusești – şapte: de la Timișoara la Brașov, la Cluj –, o să ai partide pro-rusești.

Florin Negruțiu: Eu nu sunt pregătit pentru așa ceva!

37 | Armand Goșu: Nu dumneavoastră, dar asta nu înseamnă că lucrurile n-o să se întâmple. Sigur, că Europa e mare. Am auzit că Spania e o țară frumoasă, e foarte primitoare cu români. Mulți o să plece.

Claudiu Pândaru: Am înțeles. Am ajuns în acel punct al emisiunii în care urmează chestionarul „În fața ta”: 10 întrebări cu răspunsuri scurte, vă rugăm.

Florin Negruțiu: Domnule Goșu, întrebarea numărul unu: este azi Rusia în război cu România?

38 | Armand Goșu: Da.

Florin Negruțiu: În ce sens?

39 | Armand Goșu: Război hibrid, care se manifestă pe scena politică, în alegeri, în operațiuni pe care serviciile secrete rusești le desfășoară de ani de zile împotriva României.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul doi: unde se va opri Putin?

40 | Armand Goșu: Unde-l vom opri noi. El va merge până unde poate, atât de departe cât poate.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul trei: cine va conduce Rusia după Putin?

41 | Armand Goșu: Cineva din anturajul lui Putin. Sunt din anturajul imediat câteva persoane care între ele se va da lupta pentru succesiunea lui Putin.

Florin Negruțiu: Cine sunt persoanele astea cu șanse?

42 | Armand Goșu: Nu m-aș încumeta să fac pronosticuri. Și ei se modifică, adică ceea ce părea Kovalciuk acum trei ani, azi a și dispărut. Și, în general, nu sunt nume pe care le știe marele public.

Florin Negruțiu: Ultima dată ne-ați dat numele premierului.

43 | Armand Goșu: Bun, acuma, tehnic, premierul vine, da… Mișustin, aia e clar. Nu, dar dumneavoastră ați spus „cine va conduce” pe termen mai lung. Pentru câteva luni, Mișustin, el va fi un interimar în perioada aia, până la organizarea alegerilor, și se fac marile jocuri, pentru că sunt foarte multe facțiuni: servicii, armată, businessuri care trebuie să cadă de acord asupra unui candidat.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul patru: adevărat sau fals – este Trump agent rus?

44 | Armand Goșu: Nu știu. Nu știu dacă este, dar acționează ca și cum ar fi.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul cinci: care este țara pe care o admirați cel mai mult?

45 | Armand Goșu: Era America până acum o lună. Acuma nu mai… Nu știu, nu mai… Cum se schimbă lucrurile și dinamica cu care se întâmplă lucrurile, e mai bine să mă abțin, să nu mai admir pe nimeni.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul șase: va purta Zelenski costum la următoarea vizită la Casa Albă?

46 | Armand Goșu: Nu.

Florin Negruțiu: Nu? De ce?

47 | Armand Goșu: Pentru că el nu poate purta costum. Pentru că s-a întâlnit cu toți liderii lumii în hainele lui, în acel costum de luptă. El nu se poate duce la Trump în altceva. Și, dacă se va duce, dar Trump nu știu dacă e atât de subtil, ar fi o formă de lipsă de respect față de el.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul șapte: ce va aduce României pacea din Ucraina?

48 | Armand Goșu: Depinde de cum se va încheia această pace și depinde aproape, acum, în momentul ăsta, mai puțin de pacea din Ucraina, cât de cum se vor sfârși negocierile ruso-americane: cât de mult vor avansa, dacă se va bate palma pe mai multe dosare… Dar România e importantă, e acolo. În momentele de criză, profilul României crește doar din poziționarea geografică. Deci putem avea o elită, o guvernare, la guvernare oameni foarte slabi. Contează mai puțin asta. Oricum, România va juca un rol important.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul opt: ați interzice TikTok în România?

49 | Armand Goșu: Nici nu știu ce e, n-am avut niciodată. Și, în general, nu-mi place să interzic nimic.

Florin Negruțiu: Întrebarea numărul nouă: care este efectul rețelelor sociale asupra democrației?

50 | Armand Goșu: Uau! Poate să fie benefic, dar, din ce am văzut acuma, catastrofal. Mă întreb dacă, nu, tocmai rețelele sociale sunt cele care au contribuit la minarea democrației. Sigur că democrația se reinventează pentru fiecare generație, numai că generația noastră, lovită din plin de influența rețelelor sociale, nu a reușit să reinventeze democrația suficient de convingător.

Florin Negruțiu: Și întrebarea numărul zece: care este „efectul Musk” asupra omenirii?

51 | Armand Goșu: E greu de spus dacă pe termen lung, depinde foarte mult de următoarele săptămâni și luni, de prezența lui acolo, dacă… în ce măsură el va reuși să schimbe și ce va reuși să schimbe. Poate să aibă un efect, să știți, pozitiv, pentru că ar putea să ne trezească. Deci ar putea nu să fie „dușul rece” – că asta e expresia standard –, nu, s-ar putea să fie electroșocul ăla care, atuncea când îl simți, în primul minut ai leșinat, atât e de puternic. După care, dacă apuci să te scoli, s-ar putea să iei măsurile care să impui, și să faci lucrurile pe care tu trebuia să… le ai restante de acum 10-15 ani.

Florin Negruțiu: Mulțumesc!

Claudiu Pândaru: Luăm o scurtă pauză, ne întoarcem însă imediat pentru finalul acestei discuții. Revenim.

[Pauză]

Claudiu Pândaru: Ne-am întors. Ultima parte a discuției de astăzi, Armand Goșu e invitatul zilei. O discuție complexă, puțin optimism în ce ne-ați relatat. Domnule Goșu, sigur, e al doilea mandat al lui Donald Trump la Casa Albă. Dar, sincer, credeți că va fi și ultimul?

52 | Armand Goșu: Nu, nu sunt convins că va fi și ultimul. E în mare formă, l-ați văzut în fața camerelor reunite? Starea lui de sănătate e impecabilă și sunt semnale că atât el, cât și anturajul lui se gândesc la un al treilea mandat, și…

Florin Negruțiu: Stați că este America, n-are decât două. Nu e Rusia.

53 | Armand Goșu: Știu, știu, știu, dar se modifică și acolo legile. Acuma, s-ar putea să ne salveze altceva pe noi, să ne salveze vârsta lui. Deci, la sfârșitul acestui mandat, al doilea, o să aibă 83 de ani. Problema este că un om la 83 de ani oricum are dificultăți de concentrare, de… Deci eu cred că mai degrabă asta ne salvează. Dar, în același timp, îmi dau seama că America s-a schimbat. Porniți de la premisa că America s-a schimbat. Dacă nu sunteți convinși de adevărul spuselor mele, uitați-vă la serialele americane, la „Yellowstone”, uitați-vă că America nu e America de acum 15 ani, nici America de acum 20 de ani. E altă Americă, da? O Americă cinică, pe care ți-e greu s-o iubești. Noi suntem o generație care eram adulți în momentul în care s-a prăbușit Ceaușescu, noi suntem generația Revoluției. Noi, prin toți porii noștri, respirăm pro-americanism. America pe care am iubit-o noi nu mai e America aia. Și, sigur, în momentul ăsta, suntem șocați, suntem debusolați și căutăm alte ancore. Eu cred că ancora trebuie să fie principiile, nu o țară. Nu o țară, nu un lider politic. Iar principiile trebuie să fie principiile lumii moderne: trebuie să fie libertate, drepturile omului, libertatea presei, și o Europă liberală în care am crescut, în care am crezut și în care vrem să crească, să trăiască și copiii noștri.

Claudiu Pândaru: Mulțumim foarte mult, Armand Goșu, pentru discuția de astăzi! Mulțumesc și ție, Florin! Doamnelor, domnilor, ne revedem. Numai bine!

Nu am ce comenta, ar fi prea multe de spus. Apropo, am numerotat răspunsurile lui Armand Goșu pentru o mai bună orientare în text. (Mai are cineva idei atât de bune pe planeta asta?)

Aceasta mi se pare cea mai înfricoșătoare, dar și cea mai realistă intervenție a lui Goșu de când cu ciuma lui Trump. Dincolo de viitorul sumbru care se anunță, aș comenta un aspect marginal, dar care explică de ce multă vreme am cam strâmbat din nas când auzeam de Armand Goșu.

La întrebarea „care este țara pe care o admirați cel mai mult?”, domnia sa răspunde la nr. 45: „Era America până acum o lună.” Cu tot respectul, orice adult care simte ADMIRAȚIE față de o țară anume, fie aceasta SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța, Elveția, sau oricare alta, trebuie să aleagă: este incult (nu este cazul), este prost (iarăși, nu e cazul), sau este un imatur care încă mai crede în Moș Crăciun și Zâna Măseluță? Cam slabă alegere pentru domnul nostru…

Dacă un om de calibrul lui Armand Goșu își dă seama de-abia la vârsta de 57 sau 58 de ani că „ancora trebuie să fie principiile, nu o țară” (vezi ultimul răspuns), atunci se să mai spunem de gloata care pune botul la orice, inclusiv la „măreția Rusiei”?

Eu am o singură explicație pentru oamenii care simt nevoia unui reper suprem în viață: un model de om, un model de țară, clișee de-astea. Acești oameni sunt structural religioși, chiar dacă unii se declară atei sau agnostici. Ei nu pot trăi fără un idol la cel puțin unul din aceste niveluri: cel universal (D-zeu), cel național sau supranațional, cel individual. (La individual să distingem idolii precum Andrew Tate de idolii precum Vladimir Putin sau Călin Georgescu.) În plus, admirația față de o țară anume denotă în opinia mea și un insuficient simț critic.

Înțeleg că oamenii pot avea o afinitate culturală cu o anumită țară. Majoritatea superficialilor au crezut în „Visul American” (pragmaticii au preferat Canada). Unii au idolatrizat Regatul Unit. Eu am avut o înclinare către Franța, dar mi-a trecut înainte de vârsta de 30 de ani. (Am încercat și să cred în D-zeu, am încercat să mă apuc de fumat… N-a mers.) Sunt uluit că de-abia acum descoperă domnul Goșu apa caldă, forțat fiind de acțiunile lui Trump!

Mitizarea Constituției SUA, cea mai mirobolantă din univers, cu toate lipsurile ei (vezi necesarele amendamente pentru a acorda aceleași drepturi și negrilor, apoi și femeilor, ba chiar Civil Rights Act of 1964 a fost necesar în ciuda amendamentelor; și vezi și idioata Prohibiție), constituie o a doua religie pentru mulți americani. Să fi căzut domnul Goșu în capcana asta?

Cât despre Europa simțită ca „acasă” în toată diversitatea ei, și fără a o asocia cu inepta eurocrație care mai mult rău i-a făcut decât bine, să mai aibă aceasta vreun viitor? Dracu’ știe.

Să lăsăm asta aici și să vedem ce cururi vom avea de pupat și când. Servesc Patria! Care este.