Era timpul să mai zic și pe românește vreo două conaționalilor retardați, care nu-s în stare să priceapă o decizie a unei instanțe europene, și cu atât mai puțin sunt capabili să profite de ceva ce le este favorabil.

Sunt numeroase situațiile în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a mâncat căcat, emițând decizii aberante, samavolnice, revoltătoare, fără nici o altă bază legală decât aceea că o țară a încălcat Dreptul UE; am pe undeva salvate spețele care m-au revoltat, dar nu ele sunt azi în discuție. Hai să menționez doar una: aceea prin care, în 20 septembrie 2021, Polonia era condamnată să plătească o penalitate zilnică de 500.000 de euro către Comisia Europeană pentru că nu a oprit exploatarea minei de lignit carieră deschisă de la Turow, încălcând astfel o decizie anterioară a aceleiași instanțe. Cum nu am văzut scris în virtutea cărui act normativ s-a impus penalitatea respectivă, deduc, poate greșit, că onor CJUE creează legislație din condei, scoțând din mânecă amenzi după cum o taie capul. Oricum, la fel face și Comisia Europeană: țara cutare nu a implementat nu știu ce chestie? Pac, amendă „în formă continuată”, adică zilnică, de valori astronomice. A, că astfel țara aia nu va mai avea bani ca să implementeze chestia aia? Who cares? Noi muncim, nu gândim! Așa și cu Polonia: las’că Germania tocmai extinde exploatarea unei mine de cărbune și deschide noi termocentrale pe cărbune, dar dacă iei Poloniei dreptul de a exploata o mină, ce faci, lași poporul ăla în frig și întuneric? (Comentarii din epocă: „Decizii de-astea tâmpite determină unele state să se scârbească de UE și să dea drumul unui referendum național pentru ieșirea din Uniune.” „OK, deciziile CJUE sunt obligatorii. Totuși, ce se întâmplă dacă Polonia nu respectă decizia CJUE și nici nu plătește penalitatea? Invadează cineva Polonia? Îi taie capul președintelui țării?”)

Revenind la oile noastre, există o decizie mult mai interesantă din 21 decembrie 2021, despre care am aflat prin faptul că mi-a fost semnalat un comentariu pe un site de anti-vacciniști, negaționiști, naționaliști imbecili: Curtea de Justiție a UE dă lovitura finală democrației: Judecătorii naționali pot lăsa neaplicate deciziile Curților Constituționale care se opun dreptului UE / Decizia, luată cu dedicație împotriva rebelilor din est: Polonia, Ungaria și România. Nu aș fi dat acest link, dar cum nu citesc presă românească, ăsta mi-a fost semnalat.

Chiar dacă este adevărat că această decizie este în spiritul unora care vor urma „cu dedicație” pentru Polonia, care a încălcat Tratatul de aderare la UE când Tribunalul Suprem a hotărât că legislația națională este deasupra celei internaționale (România nici nu poate face asta, căci, en élève consciencieux, a scris în Constituție exact contrariul), ea se referă la un scandal care a făcut multă vâlvă în România, iar decizia este… interesantă.

N° 230/2021 : 21 décembre 2021 – Arrêt de la Cour de justice dans les affaires jointes C-357/19
Euro Box Promotion e.a.,C-379/19 DNA- Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociaţia « Forumul Judecătorilor din România », C-811/19 FQ e.a., C-840/19 NC
Le droit de l’Union s’oppose à l’application d’une jurisprudence de la Cour constitutionnelle dans la mesure où celle-ci, combinée avec les dispositions nationales en matière de prescription, crée un risque systémique d’impunité

Nr. 230/2021 : 21 decembrie 2021 – Hotărârea Curţii de Justiţie în cauzele conexate C-357/19
Euro Box Promotion și alții, C-379/19 DNA- Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociaţia « Forumul Judecătorilor din România », C-811/19 FQ e.a. e, C-840/19 NC
Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate

În timp ce scursurile de pe R3media urlă că „judecătorii UE ne fut măreața democrație dâmbovițeană”, realitatea stă cu totul altfel. Să citez doar chintesențialul, ca să vă amintiți povestea:

În cauzele C-357/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, Înalta Curte de Casație și Justiție (România, denumită în continuare „ÎCCJ”) a condamnat mai multe persoane, inclusiv foști parlamentari și miniștri, pentru infracțiuni de evaziune fiscală privind TVA-ul, precum și de corupție și de trafic de influență, în special în legătură cu gestionarea unor fonduri europene. Curtea Constituțională a anulat aceste decizii ca urmare a compunerii nelegale a completurilor de judecată, pentru motivul că, pe de o parte, cauzele cu privire la care ÎCCJ s-a pronunțat în primă instanță ar fi trebuit să fie judecate de un complet specializat în materie de corupție și, pe de altă parte, că, în cauzele în care ÎCCJ s-a pronunțat în apel, toți judecătorii completului de judecată ar fi trebuit să fie desemnați prin tragere la sorți.
În cauza C-379/19, au fost formulate acțiuni penale la Tribunalul Bihor (România) împotriva mai multor persoane acuzate de infracțiuni de corupție și de trafic de influență. În cadrul unei cereri de excludere a unor mijloace de probă, această instanță se confruntă cu aplicarea unei jurisprudențe a Curții Constituționale, care a declarat neconstituțională colectarea de probe în materie penală efectuată cu participarea Serviciului Român de Informații, determinând excluderea retroactivă a probelor în discuție din procedura penală.

În speță, CJUE a făcut bine, foarte mult bine!

Adică CCR i-a albit pe bandiți, sub diverse pretexte, iar CJUE zice că nu e bine, că măcăne! Așa au zis și majoritatea românilor la vremea respectivă, că măcăne, dar acum au uitat!

Nu zic că, în special în SUA, nu se poate întâmpla asta, ca unii să fie achitați pentru că nu s-a respectat procedura. Cum ar veni, ce dacă ăla e pedofil și asasin, probele au fost recoltate ilegal, nu se iau în considerare, iar fără probe, psihopatul e nevinovat și liber, have a nice day! Sau instanța nu a avut mânecile la robă de lungimea regulamentară, deci e ilegală. Dar noi nu suntem în State. Și a fost o anulare în masă. Iar CCR nu a zis să se rejudece, pur și simplu ăia au rămas fără condamnări, și s-a oprit aici. Viciul de procedură ar fi cerut rejudecare după casare, dar cum CCR este întotdeauna „abstractă”, gen „aia nu e bine, se anulează, dar nu știm ce să puneți în loc”, se ajunge la situații ca în cazul amenzilor din timpul primelor restricții COVID-19, amenzi anulate pentru că nu exista criteriu de diferențiere. CCR nu a zis „în absența unui criteriu, toate amenzile se transformă retroactiv în amenda minimă”; nuuu, amenzile s-au anulat cu totul, ca și vinovăția mahărilor corupți din speța discutată la CJUE!

În plus, este adevărat că în Constituție zice că Dreptul UE prevalează asupra Dreptului național, iar aici problema devine interesantă: CCR nu creează Drept sau legi, dar hotărârile sale sunt „general obligatorii” prin Constituție, deci sunt asimilate unei obligații de Drept care, dacă ea contravine Dreptului UE, poate fi ignorată, ba chiar instanțele ordinare (până la ÎCCJ inclusiv) au datoria să le ignore, adică să nu le aplice, dacă încalcă dreptul comunitar.

Aș vrea să văd o cauză în care cineva să deducă faptul că deciziile CCR privind „dreptul inalienabil” la pensiile judecătorilor și alte pensii speciale încalcă Dreptul UE, ca să putem scăpa de pensiile alea speciale de căcat!

Dacă nu ar fi cu toții imbecili în România, spre asta ar trebui tras. Altminteri, componenta principală a bugetului de stat, până la sfârșitul timpurilor sau a statului național numit România (populat de pensionari, hipsteri, clubberi, softiști cu impozit zero, țigani care dau foc la gunoaie, țigani mafioți și alte scursuri) va fi plata pensiilor speciale.

Dar n-ai cu cine, bă, n-ai cu cine. Cu badante care votează AUR, cu cine?