Nu am înțeles niciodată valul de contestări în instanță ale unor decizii interne de partid. Las la o parte celeritatea cu care se judecă aceste cauze, dar nu ar fi mai simplu să înlocuim conducerile tuturor partidelor politice cu Tribunalul București?

Chiar și fiind eu sătul de politica românească (nu că cea nemțească ar fi mai brează), tot mi-au căzut ochii pe câteva articole de presă, din care am reținut doar câteva în scopul de a analiza asasinarea PNL de către așa-zisa justiție geto-dacă.

Starea de fapt

Nici cu Cristian Pantazi nu mă omor, dar are dreptate în acest editorial: Asaltul PSD și al capilor Justiției asupra democrației, cu complicitatea președintelui Dan. Teama de polul reformist PNL-USR, declanșatorul politic al crizei.

Vria în care a intrat Sistemul a fost provocată de decizia majorității liberalilor de a sta în spatele lui Bolojan, dar și de solidaritatea USR și UDMR cu PNL. Numărul puciștilor liberali a fost insuficient pentru a instala guvernele Tomac și Veștea. Atunci, Cartelul a început ceea ce reprezentanții săi numesc colocvial „dezosarea lui Bolojan”. O serie de decizii în cascadă care au ridicat deja mari semne de întrebare în rândul partenerilor din UE, familiarizați cu semnele apariției unui stat iliberal după modelul Ungariei lui Viktor Orban.

Prima decizie a fost suspendarea rapidă de către Tribunalul Ilfov, în doar câteva ore, a unor decizii interne ale PNL care pregăteau congresul. PNL nu a avut dreptul la apărare.

A urmat dosarul penal deschis de DNA primarului Ciprian Ciucu din tabăra Bolojan cu trei zile înaintea congresului PNL. Nu discut conținutul dosarului, e treaba lui Ciucu să își gestioneze apărarea. Dar semnalul politic a fost recepționat ca atare în PNL. Mai ales că el vine pe fondul imunității totale de care se bucură liderii și baronii PSD, în ciuda zecilor de investigații de presă.

Dominic Fritz a fost și el condamnat de Curtea Supremă într-un dosar de incompatibilitate pentru o culpă minoră: nu mai are dreptul să candideze la nici o funcție publică. Sentința e evident disproporționată și a venit înaintea negocierilor de la Cotroceni în care Nicușor Dan și PSD sperau să rupă câteva voturi de la USR.

A urmat dosarul DIICOT la azilele din Bihor. A fost o operațiune militarizată fără precedent, cu jandarmi, poliție, zeci de ambulanțe trimise la fața locului. Un desant pe care DIICOT nu l-a avut împotriva vreunei mari grupări de traficanți de droguri sau de persoane, ci împotriva unui personaj care prelua bolnavii în stadii terminale trimiși de spitalele de stat. Lideri PSD în frunte cu Marcel Ciolacu și presa apropiată Sistemului au încercat timp de o săptămână să-l lege pe Ilie Bolojan de Viorel Pașca prin manipulări și minciuni. A părut o tentativă de creare a unei emoții populare anti-Bolojan, care s-a întors însă în fața creatorilor. Reacția publicului anti-PSD și anti-DIICOT a fost virulentă, pe măsura violenței statului.

Cireașa de pe tort a pus-o Tribunalul București, condus de un apropiat al grupării Savonea, care a suspendat miercuri toate deciziile congresului PNL. E o situație fără precedent în istoria recentă: puterea judecătorească neagă dreptul unui partid de a-și lua democratic deciziile interne. Neagă dreptul unui partid de a-i sancționa pe parlamentarii care nu respectă statutul și hotărârile interne. Nu există democrație fără disciplină de partid, să ne înțelegem. După cum remarca și publicista Tatiana Niculescu, în cea mai veche democrație, cea britanică, există chiar funcția politică de „whip” (bici): un parlamentar desemnat de un partid să vegheze asupra disciplinei de partid la vot.

Aici nu sunt de acord nici cu tovarășul Pantazi, nici cu modelul britanic de „whip”. Consider că, dimpotrivă, un membru de partid are dreptul la libertatea de conștiință și la libertatea votului atât în forurile interne de partid, cât și în Parlament. Disciplina de partid care cere ca toți membrii de partid să voteze în Parlament după cum a hotărât partidul (sarcina acelui „whip”) este exact opusul democrației, și copiază năravurile regimurilor totalitare bazate pe un partid unic. Iar muzeul ăla numit Regatul Unit a fost și este o democrație ipocrită: parlamentarii sunt aleși uninominal, nu pe liste de partid, deci ei chiar îi reprezintă pe alegători, așadar ar trebui să voteze în interesul acestora, nu după cum a hotărât partidul.

Revenind la cazul PNL, am încercat să înțeleg baza juridică utilizată de Tribunalele Ilfov și București pentru anularea unor decizii interne de partid. Legea nr. 14 din 9 ianuarie 2003 a partidelor politice, republicarea a treia din Monitorul Oficial nr. 408 din 10 iunie 2015, nu mi s-a părut că oferă membrilor de partid posibilitatea explicită a contestării în justiție a funcționării unui partid, cu excepția cazului în care partidul încalcă legea. Nu am găsit nici o prevedere referitoare la cazurile în care statutul partidului nu este respectat în sensul activității interne de partid! Prevederile statutului trebuie să satisfacă anumite cerințe, modificările acestuia trebuie comunicate Tribunalului București și așa mai departe, însă un singur caz de recurs la justiție este explicit, și acesta în mod indirect, ca urmare a unei decizii a CCR:

Articolul 16
(3) *) Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.
──────────
*) Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 530/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a constatat că dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, cu modificările ulterioare, sunt neconstituționale.

Cum ar veni, legiuitorul a vrut să interzică în mod explicit contestarea în justiție a excluderilor din partid, iar CCR, anulând această prevedere, practic a autorizat contestarea în justiție a refuzului dobândirii și a pierderii abuzive a calității de membru de partid!

Firește, se poate deduce de aici că orice nu este interzis este permis, și că orice abatere de la statut poate fi contestată în justiție!

Un mic ocol pe la CCR

Să citim însă Decizia nr. 530/2013 a CCR (PDF), care în opinia mea este extrem de contestabilă (de altfel, Valer Dorneanu a avut o opinie separată). Notă tehnică: diacriticele „ș” și „ț” sunt corecte în PDF și greșite pe just.ro. Neam de oligofreni.

CCR a navigat prin tot felul de tâmpenii europene pentru a anula acel alineat din Legea partidelor politice. Pardon my French, dar mă doare în pulă că „în Portugalia, articolul 103-D din Legea Curții Constituționale a Portugaliei nr.28/82 din 15 noiembrie 1982 stabilește că orice membru al unui partid politic poate să conteste, pe temeiul ilegalității sau al încălcării unei reguli statutare, deciziile sancționatorii luate de organele partidului respectiv într-o acțiune disciplinară împotriva acestuia, precum și deciziile acestor organe care îi afectează direct și personal dreptul de a participa la activitățile partidului.” Noi nu aplicăm legislația Portugaliei!

Altă aberație juridică: „Curtea consideră că se impune o distincție clară între normele de deontologie proprii partidelor politice și normele care, instituind drepturi și obligații ale membrilor partidului și ale organelor statutare, sancțiuni pentru abaterile de la prevederile statutare și procedurile de urmat în aceste cazuri, au evident natură juridică. Aceste norme au forță juridică obligatorie și se înscriu în noțiunea de «lege», astfel cum aceasta a fost conturată potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, ca noțiune autonomă.”

O a treia tâmpenie: „Curtea constată că prevederile art.16 alin. (3) din Legea nr.14/2003 aduc atingere înseși substanței dreptului de acces la instanță și se află într-un raport evident antinomic cu dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunțată în Cauza Albert și Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 25 mai 2005, pronunțată în Cauza Buzescu împotriva României, paragraful 60).”

În realitate, argumentele raționale sunt prezentate de guvern:

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu, deciziile nr.952 din 25 iunie 2009, nr.1.255 din 6 octombrie 2009, nr.197 din 4 martie 2010, nr.399 din 13 aprilie 2010, nr.958 din 6 iulie 2010, nr.1.461 din 8 noiembrie 2011, nr.283 din 27 martie 2012 și nr.649 din 19 iunie 2012.
Precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției pentru acte de încălcare a disciplinei interne în cadrul partidului politic, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii statutului partidelor, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte.

De asemenea, în opinia separată:

Curtea Constituțională a dezvoltat, până în prezent, o bogată jurisprudență prin care a confirmat constituționalitatea prevederilor de lege menționate. Astfel, au fost pronunțate zece decizii prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate având acest obiect (Decizia nr.952 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.571 din 17 august 2009, Decizia nr.1.255 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.783 din 17 noiembrie 2009, Decizia nr.197 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.209 din 2 aprilie 2010, Decizia nr.399 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.334 din 20 mai 2010, Decizia nr.958 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.561 din 10 august 2010, Decizia nr.1.461 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.81 din 1 februarie 2012, Decizia nr.283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.366 din 30 mai 2012, Decizia nr.649 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.560 din 8 august 2012, și Decizia nr.65 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.176 din 1 aprilie 2013), dintre care primele cinci au fost adoptate în plenul Curții cu unanimitate de voturi.

Doar că, na, când CCR vrea să se contrazică și să se cace pe propria-i jurisprudență, contorsionează logica juridică și o face!

Să revenim la oile noastre

Revenind la „cestiune”, citez din Liviu Avram, 8 iulie:

Judecătoarea Mihaela Luciani a făcut măcel în rândurile PNL: a suspendat de la aplicare toate hotărârile luate de Congresul Național al PNL, precum și hotărârile Biroului Permanent luate după Congres – nu mai puțin de 17 documente -, inclusiv pe cele prin care era adoptat noul statut și era aleasă noua conducere. Hotărârile Biroului Permanent se refereau la revocarea din funcție a 13 președinți de organizații județene.

Iată minuta instanței:

Soluția pe scurt:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Bolojan Ilie-Gavril – preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi Motreanu Dan-Ştefan – secretar general al Partidului Naţional Liberal, invocată de pârâtul Partidul Naţional Liberal, prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Bolojan Ilie-Gavril – preşedinte al Partidului Naţional Liberal şi Motreanu Dan-Ştefan – secretar general al Partidului Naţional Liberal, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii, invocate de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Partidul Național Liberal, prin Președinte Bolojan Ilie-Gavril, astfel cum a fost precizată.

Suspendă provizoriu executarea şi efectele următoarelor hotărâri, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 26120/3/2026, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă:

  1. Hotărârea Congresului Extraordinar al Partidului Naţional Liberal nr. 01/2026 din data de 21.06.2026;
  2. Hotărârii Congresului Extraordinar al Partidului Naţional Liberal nr. 02/2026 din data de 21.06.2026;
  3. Hotărârea Congresului Extraordinar al PNL din data de 21.06.2026 prin care s-a aprobat alegerea organelor de conducere ale Partidului Naţional Liberal, adoptată ca urmare a aprobării moţiunii „Modernizare cu rădăcini” , potrivit procesului-verbal al desfă?urării lucrărilor Congresului Extraordinar al PNL din data de 21.06.2026;
  4. Hotărârea Congresului Extraordinar al PNL din data de 21.06.2026 prin care s-a aprobat ratificarea modificării Statutului Partidului Naţional Liberal aprobat prin Hotărârea Consiliului Național Extraordinar nr. 02/2026 din data de 19.06.2026, precum și a actelor subsecvente adoptate în temeiul acestora, respectiv:
  5. Decizia nr. 01/21.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  6. Decizia nr. 02/21.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  7. Decizia nr. 03/21.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  8. Decizia nr. 04/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  9. Decizia nr. 05/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  10. Decizia nr. 06/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  11. Decizia nr. 07/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  12. Decizia nr. 08/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  13. Decizia nr. 09/23.06.2026 a Biroului Permanent Național; ,
  14. Decizia nr. 10/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  15. Decizia nr. 11/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  16. Decizia nr. 12/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;
  17. Decizia nr. 13/23.06.2026 a Biroului Permanent Național;

Executorie de drept.

Ia act că pârâtul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul Bucuresti – Secţia a III-a Civilă.

Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 08.07.2026.

Suprarealism în stare pură!

Tot Liviu Avram, în aceeași zi (extrase):

11.10: Valeriu Stoica, avocatul PNL, invocă excepția tardivității și cere recuzarea judecătorului. Avocații sunt mai întâi puși să semneze actele că sunt conforme cu originalul, abia apoi se va trece la dezbaterea cererii de recuzare.

11.15: Valeriu Stoica susține cererea de recuzare, avocatul puciștilor se opune, pe motiv că trebuia depusă la termenul trecut, deci e tardivă. Dar chiar dacă acceptă cererea, zică că ar trebui să continue judecata.

11.19: Judecătoarea spune că va înainta cererea de recuzare unui alt complet. Decide continuarea judecății, pentru că o cerere de recuzare suspendă doar pronunțarea hotărârii, nu și continuarea judecății.

11.23: Avocatul puciștilor vrea să obțină și suspendarea hotărârilor de pierdere a funcțiilor de conducere din partid a puciștilor, avocații PNL se opun, pentru că cererea inițială nu conținea aceste cereri.

11.25: Judecătoarea acceptă cererea puciștilor, respinge excepția invocată de PNL.

11.26: Valeriu Stoica solicită acordarea unui nou termen, ca să-și poată face apărarea și față de noile acte acceptate de instanță. Avocatul puciștilor se opune, pe motiv că actele aparțin PNL, deci ar trebui să le cunoască. Valeriu Stoica susține că apărarea trebuie pregătită, nu pot face o apărare serioasă față de acte nou introduse.

11.29: Judecătoarea le dă termen avocaților PNL de 10 minute să studieze noile acte introduse în dosar.

11.30: Se discută cererea de intervenție a unui anume Nicodim Lupea, un procesoman notoriu, care face cereri de intervenție la toate procesele care au o mică politică. Avocații ambelor părți cer respingerea cererii de intervenție. Instanța respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă.

11.38: Instanța dă cuvântul pârâților. Valeriu stoica se referă la excepția calității procesuale pasive a lui Ilie Bolojan și Dan Motreanu, ca persoane, pentru că emitentul actelor contestate este PNL, nu cei doi ca persoane.

A doua excepție se referă la inadmisibilitatea ordonanței președințiale. Legea partidelor spune că procedura este ca partidele să-și modifice statutul și să le supună apoi Tribunalului București spre aprobare. PNL a depus ieri noul statut la Tribunal, iar dacă instanța suspendă hotărârea de adoptare a noului statut înseamnă blocarea procedurii de autorizare de către Tribunal.

Un al doilea argument este că actele contestate sunt acte politice ale PNL care nu pot face obiectul controlului judecătoresc.

A treia excepție este a prematurității. Legea partidelor prevede că conflictele dintre un partid și membrii săi se rezolvă intern. CCR a stabilit că doar excluderile din partid pot face controlul instanțelor, dar numai în ceea ce privește legalitatea deciziilor, nu oportunitatea, și a statuat că membrii care riscă excluderea trebuie să epuizeze mai întâi căile interne de atac și abia apoi să apeleze la justiție.

Prin urmare, câtă vreme reclamanții nu au parcurs procedura internă, cererea lor este prematură.

11.45: Avocatul puciștilor susține că Bolojan și Motreanu trebuie să rămână în proces, pentru că și-au asumat prin semnătură actele Congresului și trebuie să răspundă.

El contestă natura politică a actelor contestate, pentru că instituie o sancțiune aplicată direct celor care nu respectă deciziile de partid.

Cât privește prematuritatea acțiunii, el susține că nu există nicio prevedere care să-i oblige pe puciști să se adreseze forurilor interne, pentru că ar fi judecați tot de cei care conduc acum partidul.

În replică, Valeriu Stoica spune că CCR a interpretat legea, iar deciziile sale sunt obligatorii, deci era obligatoriu ca puciștii să se adreseze mai întâi forurilor interne.

11.56: După epuizarea excepțiilor, instanța dă cuvântul pe fond și pe probe. Avocatul puciștilor spune că Congresul a fost convocat ilegal și invocă decizia unui alt complet care a suspendat decizia Consiliului Național privind convocarea congresului. Zice că Statutul nou adoptat nu este operațional până nu este aprobat de instanță.

Hotărârea Congresului nr. 1 prin care se reconfirmă deciziile Biroului politic de neparticipare la o coaliție cu PSD și de a nu vota guvernul Veștea, pentru că ar fi vorba de un mandat imperativ, este nelegală.

Hotărârea Congresului nr. 2, care stabilește încălcări ale statutului, nesocotește dreptul la apărare.

Hotărârea privind stabilirea noii conduceri a PNL este nelegală, pentru că procedura era prevăzută de noul statut care nu era aprobat.

Hotărârea prin care s-au ratificat prevederile noului statut sunt nelegale de asemenea, pentru că noul statut nu era aprobat.

Urgența cauzei, motiv pentru care cere ordonanță președințială, stă în faptul că puciștilor li s-a cerut să demisioneze a doua zi dacă nu se conformează deciziilor partidului.

12.15: În replică, Valeriu Stoica susține că statutul și procedura de autorizare nu sunt blocate acum, dar depinde de ce va decide instanța, pentru că dacă admite suspendarea, atunci se blochează procedura de autorizare a statutului – de aceea este inadmisibilă ordonanța președințială.

Stoica se întreabă dacă sunt îndeplinite condițiile de a emite o ordonanță președințială. În primul rând, este un litigiu strict politic, iar reclamanții au mutat dezbaterea politică din interiorul partidului în justiție. În al doilea rând, se spune că a fost aplicat statutul nou – dar trei dintre hotărârile adoptate de congres sunt luate în baza statutului vechi.

Singura hotărâre luată în baza noului statut e cea care a validat noua conducere a partidului, spune Stoica. El pledează că ordonanța președințială are efect doar pentru viitor, deci nu poate acționa retroactiv asupra unor acte deja adoptate.

Valeriu Stoica vine cu un argument forte: Cinci dintre reclamanți au fost aleși în structurile de conducere ale PNL la congresul de anul trecut, din 12 iulie 2025. Întrebare: pe baza cărui statut au fost aleși atunci? Pe baza statutului nou adoptat atunci, pe 12 iulie 2025. Și atunci care e diferența între ce s-a întâmplat pe 12 iulie anul trecut și ce s-a întâmplat acum?

Valeriu Stoica susține apoi că hotărârile de excludere din partid dacă participă la guvernul Veștea nu vizează parlamentari, ci pe toți membrii de partid. Deci argumentul votului imperativ nu ține. În plus, nicio procedură de excludere nu a fost începută.

Pe de altă parte, solicitarea pentru cei care participă la guvernul Veștea, că riscă excluderea din partid, nu vizează calitatea de parlamentar, ci pe cea de membru de partid, care e total distinctă de cea de parlamentar.

Procesul s-a terminat. Urmează să se pronunțe un alt complet pe cererea de recuzare, și abia după aceea, dacă recuzarea e respinsă, să se pronunțe instanța și asupra procesului.

14.50: Cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Valeriu Stoica este o jigodie ca om, dar are argumentele juridice la el. Cutră bătrână.

Cât despre Justiție… 🤢🤮