Inițial am colectat opinii și mărturii pe care le-am atașat la altă postare, sub forma unor comentarii. În cele din urmă, mi-am zis că e mai bine să le transform într-o postare de sine stătătoare. Iat-o.

Precizez că e vorba de o selecție foarte rapidă, căci sunt efectiv mii și mii de opinii.

Ar mai fi de reținut că am evitat mărturiile prea înfierbântate pro-Pașca, pentru că acei oameni sunt dintre cei care comentează extrem de injurios la orice opinie mai echilibrată („marș!” fiind cea mai politicoasă formă de adresare, dovadă că sunt admiratori ai Ancăi Alexandrescu). Când am postat un decupaj dintr-o emisiune „Starea Nației”, m-am trezit în câteva ore cu zeci de comentarii mizerabile, doar pentru că Dragoș Pătraru afirmase că autorizarea „Teatrului Nației” l-a costat sute de mii de euro. Cretinii au înțeles că omul și-a permis să o facă și că afirmația reprezintă o beșteleală la adresa lui Pașca. Eu am înțeles că în România trebuie să fii un pic nebun ca să funcționezi 100% legal. Și că statul român este un căcat extrem de puțitor.

Primul set

Încă o aberație românească: „azilul groazei” din Bihor. Nu reiau, căci presa a scris pe cele mai apocaliptice tonuri. 400 de morți îngropați în câmp. Persoane analfabete care administrau medicația pe baza culorii cutiei.

Există însă și „păreri alternative”.

① Avocata Elena Radu are o postare pe FB care, deși cu aparență isterică, explică în realitate extrem de bine cazul. Merită citită. Este mult prea lungă pentru a putea cita din ea.

La aceasta, am avut următorul comentariu pe FB:

Interesant ce zice doamna avocat. Ce nu înțeleg eu: deci chestia asta are 400 de locuri, dar în câțiva ani a produs 400 de morți. Cam sinistru. Cazare de scurtă durată.

Adică știm că atunci când se moare într-o instituție, fie ea publică sau privată, se emite un certificat de deces și aia e. Niciodată nu-și pune nimeni problema că ar putea fi „foul play”.

În schimb, se vine cu „mascații”, ca la Medellín, pentru că atunci când nu ai altă idee, acuzi de „trafic de persoane”. E adevărat că unitățile „de stat” pot funcționa fără autorizație și „asta e, frate”, dar ca să autorizezi una nouă, privată, ai cerințe ca la Hilton.

N-am studiat cazul legii privind DEZINSTITUȚIONALIZAREA. E adoptată supt guvernul Ciucă? Nu că alte guverne ar fi fost mai umane. Și Bolojan știe doar să taie inclusiv de la sănătate și servicii sociale.

② Un alt avocat, pe Reddit:

Îl cunosc, am fost acolo, am ajutat câteva zile că voluntar. Iar afirmația că bătrânii bolnavi, infirmi și, mai ales, ai nimănui “erau ținuți în condiții greu de imaginat” este o minciună uriașă. Viorel Pasca i-a adunat în casele galbene pe toți refuzații țării ăsteia, atâția câți au încăput acolo. Refuzați de familie, de comunitățile cărora le aparțineau, de sistemul sanitar sau de asistență socială. Efectiv erau aduși cu ambulanța și lăsați în stradă în fața porții.

Dar, nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, nu-i așa?

O ticăloșie fără margini se petrece la Dumbrava. Se plătesc polițe politice, se reglează conturi, se înfruntă reaua credință și disprețul pentru suferința umană cu generozitatea și empatia, inumanitatea și umanitatea. Iar “presa” blurează imaginile care arată casele curate și renovate, curțile îngrijite și pline cu flori, bolnavii aflați acolo îmbrăcați curat și așezați în scaune cu rotile noi, interioarele dotate cu tot ce trebuie pentru a îndeplini nevoile speciale ale suferinzilor, bucătăriile și sălile de baie 🙄 impecabile. Și blurează adevărul citind știri gata redactate și primite pe mail. Urât. Dacă vreți să vedeți adevărul căutați reportaje cu privire la Dumbrava.

Iată și o imagine distribuită de autorități. Autoritățile se bagă în seamă în mod grav.

Iată și alte imagini care contrazic teoria oficial.

③ Vladimir Tismăneanu scrie și el pe FB.

Desantul din Bihor este o intervenție militar-polițienească care desfide ideea de compasiune. Este o operațiune cu scopuri politice, nu umanitare. Nu era nevoie de un corp expediționar de 300 de persoane. Nu exista acolo, in Dumbrava, o tabără cu armament si depozite de muniție. Pașca nu e Potra, pentru numele lui Dumnezeu!

După care citează dintr-un articol din Bihoreanul:

Nu cred că-și amintește cineva ca în tragedii și drame precum Colectiv ori Caracal să fi văzut așa mobilizare a statului precum la Dumbrava, unde, ne anunță DIICOT, sute de persoane vulnerabile au fost exploatate de un monstru, Viorel Pașca, lider al unui grup infracțional organizat care le vâna banii (lasă că majoritatea acestor persoane nu aveau niciun venit). Mascați, ca și cum membrii grupării ar fi fost înarmați până în dinți și urmau să-și execute ostaticii, 155 de echipaje (!) doar de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență, puncte de comandă mobile, până și o macara, celulă de criză la Minister etc. Mai lipseau artileria, aviația și tancurile…

Să citez și eu din articol:

Presa a bubuit cu titluri de senzație, iar fanii celor două personaje care s-au răfuit cu Pașca când erau miniștri – Alexandru Rogobete la Sănătate și Florin Manole la Muncă – au decis sentințele: „sute de bătrâni aruncați în gropi comune”, „mureau în chinuri groaznice”, „pogromul de la Bihor îngrozește România”, „guvernul nazist al lui Bolojan”, „noul Himmler”, „tratament arian”, „descoperirile de la Dumbrava depășesc orice limită a umanității” etc.

De cealaltă parte, oameni respectabili – inclusiv medici și asistenți sociali – depun mărturii că monstrul Pașca n-a torturat pe nimeni, n-a „racolat” victimele pe străzi, ci doar i-a adăpostit în casele sale, cum s-a priceput mai bine. O mulțime de imagini arată, de altfel, că bătrânii erau ținuți în condiții decente, au fost hrăniți, au fost duși chiar și în mici excursii, iar în „lagărul” de la Dumbrava aveau condiții bune de care nu s-ar fi bucurat prin alte părți.

Statul îl acuză pe Pașca de faptul că nu îndeplinea condiții ca furnizor de servicii sociale, ceea ce acesta nici nu a negat vreodată. Ba chiar a spus permanent că nu vrea și nu încearcă să le îndeplinească, din varii motive: nu poate ține două persoane într-o cameră cu baie proprie, nu poate angaja un anumit număr de asistenți sociali, infirmiere și medici, deoarece toate astea ar fi necesitat sume mult mai mari de bani decât avea. Prin urmare, ca persoană fizică a primit în casele lui pe cine a putut dintre cei aduși de instituții ale statului. Mai mult, în repetate rânduri a cerut să nu-i mai fie aduși.

…

Un stat cu capul pe umeri nu ar fi organizat o operațiune specială de proporții grotești ca să rezolve problema de la Dumbrava, ci ar fi oferit facilități ca Pașca să intre, treptat, în deplină legalitate. A preferat, însă, o demonstrație de forță, al cărui motiv publicul l-a intuit: să arate că „la Bihor” e o problemă, iar vinovatul este, ca de obicei, Bolojan, iar asta într-o perioadă când Marele Căpos nu vrea nicicum să se supună sistemului. Acest sistem avea nevoie, într-un moment dificil pentru el, de un scandal în care să-l asocieze „ororilor”, chit că nici ca primar al Oradiei, nici ca președinte al Consiliului Județean Bihor n-a avut nici în clin, nici în mânecă cu Dumbrava ori cu Pașca. Totuși, sistemul nu s-a abținut.

Nu știm cât de vinovat este Viorel Pașca, cu tot cu gruparea sa criminală organizată, și nici nu cred că, într-o țară care a uitat de adevăratele aziluri ale groazei precum cele de la Voluntari, din Ilfov, o vom afla curând. Iar eu mă întreb dacă se mai miră cineva că oamenii merg spre extremism când văd acest sistem în acțiune la lumina zilei?

DIICOT și Piticot și-au flexat mușchii.

④ O opinie mai nuanțată:

Am urmărit, pe cât am putut, reacțiile la cazul Dumbrava. Am câteva păreri rapide:
– Desfășurarea de forțe a autorităților a fost obscenă. Zeci de mașini de salvare, sute de reprezentanți ai autorităților au invadat locațiile Pașca. Statul/DIICOT a mobilizat resurse cum nu s-au mai văzut pentru a desființa un azil ilegal pentru persoane fără adăpost.
– Obiectivul politic al intervenției este mai mult decât evident. Nu trebuie decât să urmărești felul în care a fost motivat, justificat, descris în presa anti-Bolojan.
– Investigația cazului aparține DIICOT, structura centrală, care este subordonată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), condus de Procurorul General. Nu știu, dar mi se pare că nu e o coincidență.
– Oricât de nedreaptă pare operațiunea DIICOT, reacțiile multor susținători nu sunt ok: azilurile lui Pașca nu sunt un exemplu de bună practică, iar Pașca nu e un erou. În nici un caz încălcarea și evitarea cu bună știință a legii nu trebuie glorificate și promovate.
– Vinovații finali pentru toată această situație sunt politicienii români care ignoră în mod sistematic și programatic cazurile de excluziune socială preferând întotdeauna să investească resursele publice în așa-zise „investiții” care arată alegătorilor obișnuiți că „politicienii livrează” (șantiere + infrastructură construită, nu contează cât de utilă). Mai mult, ani la rândul au stat liniștiți pentru că cineva (Pașca) îi primea pe cei nedoriți, chiar în afara cadrului legal.
– (Ideologiei celor care „livrează” i se spune dezvoltaționism și e o caricatură de politică care a produs nu doar miliardari dar și monstruozități precum cea pe care o conștientizăm acum.)
– Să fie clar: când cineva neputincios rămâne singur și incapabil să se îngrijească este responsabilitatea comunității. Altfel, nu putem vorbi de o comunitate reală. Nu există scuză pentru faptul că oamenii bolnavi și singuri nu au adăpost și îngrijire asigurate de comunități (primării, consilii județene, stat). Este nedemn, este revoltător. Mi se face de-a dreptul rău.
– Peste o mie de oameni au ajuns la Pașca pentru că nimeni, nici măcar instituțiile publice, nu au considerat că ar avea vreo datorie față de aceste ființe. Înțelegeți?
– Cazul Pașca/Dumbrava arată că încă nu avem o comunitate și este totodată semnul eșecului scandalos al politicilor noastre sociale. Instrumentarea politică a acestui caz e parte din aceeași boală. Nu avem comunitate, suntem pe cont propriu. Parcă suntem sălbatici.

⑤ Lorena Lupu:

Cred că e cazul să lămurim o treabă.

Când am citit ieri știrile despre investigația Diicot și azilurile din Bihor, m-a interesat un detaliu: ce se întâmplă cu pacienții? Pentru că acei oameni au nevoie de îngrijiri. Nu îi poți lăsa la voia întâmplării.

Și am dat un share unui comunicat care spune că s-a găsit loc pentru toți.

În momentul imediat următor, mi s-a umplut pagina de cetățeni nervoși și isterici. Care mă făceau cu ou și cu oțet, de zici că am fost cu Diicot de mână să scot oamenii din pat.

Pe net circulă fotografii idilice cu bătrâni la căldurică, socializând în sufragerie și fotografii înfricoșătoare cu bătrâni chinuiți. Ambele tabere sunt extrem de abuzive verbal, iar asta îmi inspiră un reflex: butonul de block.

Da, azilul de stat e absolut oribil. Pe de altă parte, înțeleg că dl. Pașca nu avea acreditare, și nici actele în regulă pentru a desfășura această activitate. Când nu le ai pe astea, nu ai cu ce să te aperi în instanță. Și nu, zece înjurături foarte colorate nu schimbă nimic. Pe de încă o altă parte, statul însuși i-a tot trimis bolnavi, și da, asta e o măgărie tipică.

Pe mine nu m-a interesat să iau partea Diicot la faza asta. Diicot nu are nevoie de mine ca avocat, se descurcă de minune singuri. Nu știu care poze sunt cele reale: cele idilice sau cele urâte. Probabil că ambele, în diverse momente, pentru că pacienții sunt imprevizibili.

”Dar de ce Diicot a făcut razie pe canicula asta?????” zbieră la mine un nene, de zici că eram eu event planner la Diicot și le-am pus razia pe program, obligatoriu în zi cu soare. Întreabă-i pe ei.

M-a interesat dacă, ÎN ACEST MOMENT, bătrânii au găsit un pat și medicamente pe caniculă. Mă bucur să aud că da.

În rest, nu, nu am fost în vizită în azilul domnului Pașca, dar ca idee generală: poți să faci o firmă numită Paradisul pe pământ. Poți oferi cele mai bune servicii, la cel mai imbatabil preț. Poți face omul să se simtă ca în paradis. Dacă nu ai acte, la un moment dat, o să vină potera să te închidă.

Acum, mai înjură-mă puțin.

Și totuși, nimeni nu se întreabă de ce de-abia acum s-au găsit locuri pentru cei din acești bătrâni! Apoi, sunt aceste locuri chiar pe termen lung, sau e vorba doar de o soluție temporară?

Al doilea set

Azilele lui Pașca au monopolizat toate canalele de știri din România și toate rețelele sociale. Pe viitor, voi încerca să ignor chestiunea, dar iată ce am mai selectat până acum:

① Viorel Pașca a explicat de ce nu și-a autorizat azilul și ce e cu sumele de bani și cardurile găsite de procurori (video complet, un articol, alt articol):

M-au felicitat pentru ceea ce facem. Prefectură, Poliție, DSP, DSV, AJPIS, nu știu dacă au mai fost altele, și au spus fac o treabă bună. Dar au zis că ar fi bine să mă autorizez. Cum să autorizezi o casă care e renovată și făcută într-un anumit fel, când standardele spun că trebuie să arate cu totul și cu totul altfel. O dărâm și o fac din nou? […]

Știți de ce au găsit banii? Vă spun eu de ce au fost găsiți banii. Că era ultima zi a lunii. Dacă veneau cu câteva ore mai târziu, nu găseau niciun leu. Pentru că erau banii de salarii. […] După aceea, am o clădire în curte în construcție care înseamnă bucătăria cea nouă. Am zis să facem una modernă. Toate astea cât credeți că au costat? Deci banii ăia erau mizilic, iertați-mi expresia. Și dumneavoastră vorbiți de sume mari de bani. Cu banii aia plăteam salariile și plăteam muncitorii.

Alte aspecte, doar în video.

② Cristian Păun, pe FB:

Ireal!

Legea spune că un azil primește autorizare doar daca are baie individuală la fiecare cameră, sală de tratament, sală de primire etc. O grămadă de conditii pe care nu le găsești nici măcar pe străzile sau în canalele de unde au fost adunați acei sărmani. Ma mir că nu i-au obligat să sorteze gunoiul, să aibă panouri solare și mâncare bio locală.

Pașca nu putea primi autorizare niciodată pentru proiectul său de a adăposti oameni ai străzii. De aia nici nu avea ce să autorizeze. El doar lua la el în casă sărmani fără de acoperiș sau pat, darămite o baie personală.

Statul a creat niște condiții de autorizare imposibile pentru cei care vor să facă un bine unor amărâți pentru care un duș cald era un vis frumos când dormeau sub cerul liber, în ger.

Așa că omul s-a descurcat cum a putut. Activitatea lui de bază fiind adăpostirea unor sărmani, un final de viață demn și cât de cât normal. I-a lăsat pe birocrați în lumea lor, cu regulile lor, cu autorizațiile lor stupide și le-a făcut treaba. A salvat oameni, le-a făcut cât de mult bine a putut sau s-a priceput. Ăia făceau hârtii despre sărmanii pe care îi trimiteau să moară pe străzi, și Pașca se chinuia cu ce avea de la el și de la alții ca să îi mai țină în viață, câte zile or avea.

Eu cred că birocrații ăștia zeloși trebuie scuturați aspru. Trimiși la plimbare. La Dumbrava, să facă practică de specialitate. Minim un an. Și, apoi, să vină să modifice legile, autorizațiile… Nu să mute cu tupeu, ca pe niște valize în gară, sărmanii de și-au găsit un locșor înainte de ultimul drum. Să lase gargara și să coboare la firul ierbii.

Acolo unde e Pașca e locul lor de muncă!

③ Ștefăniță Radu, pe FB:

Poate scrie cineva care este baza legală pentru care peste patru sute de oameni au fost luați dintr-o proprietate privată unde aveau asigurat totul și mutați în spații ale statului, dupa ce tot același stat îi exilase.

Pentru că cea mai mare parte dintre ei au discernamânt și oamenii puteau să se exprime direct, transparent și legal dacă au fost traficați.

Apoi, de ce nu există o evidență publică a locurilor exacte în care au fost locați oamenii, că nu sunt sclavi, și, încă odată, cum au fost respectate drepturile elementare ale acestor necăjiți pe care nu-i voia nimeni.

Un stat nu face bine cu de-a sila în baza unor supoziții ale unor procurori, fie ei și DIICOT și numai în comunism oameni liberi erau ridicați și mutați în destinații necunoscute.

Personal, aștept:
– Punctul de vedere al Parchetului General referitoare la respectarea drepturilor presupuselor victime și a documentelor aferente care arată legalitatea traficării de către stat;
– Dacă Avocatul Poporului are o opinie despre destinul acestor oameni, având în vedere că exact instituția a spus ca centrul de la Dumbrava e bun?
– Iar la sfârșit, președintele, acest calm mediator dezascaldator rezonabil, cunoaște ceva, fiind de o sută de ori mai informat? Sau ce s-a întâmplat face parte din lucrurile acelea multe despre care el știa că se vor întâmpla până în 2028?

④ Cristi Danileț, pe FB, prezintă Articolul 210 Cod Penal, sugerând că Statul este și el vinovat de același trafic de persoane:

Să zicem, teoretic, că știm cine a primit și adăpostit niște oameni pentru a fi exploatați (!).

Păi, ne interesează și cine i-a recrutat, transportat și transferat acolo. Că tot trafic de persoane e. Zice legea, nu eu.

⑤ Emanuel Ungureanu, pe FB, prezintă o adresă a UPU a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța către Viorel Pașca, și comentează:

Uriașa manipulare de pe televizoarele Securistanului cu privire la azilele familiei Pașca👁️

Familia Pașca din Oradea este prezentată de către DIICOT și televiziunile de propagandă ale PSD ca fiind un grup criminal organizat să estorcheze oameni suferinzi.

Se adună mărturii contrare din realitatea care poate fi probată cu acte.

Deși neautorizate după litera legii, așezămintele familiei Pașca funcționau pe bază de donații de la creștini dornici să ajute neputincioși refuzați de instituții acreditate ale statului și cel mai puțin din veniturile celor care beneficiau de îngrijire în aceste așezăminte.

Iată un document care arată clar că un bolnav a ajuns la „Dumbrava” la solicitarea UPU Constanța, chiar în 3 aprilie 2026!

În referat, medicul șef UPU Constanța, scrie „negru pe alb” că pacientul este pensionar și nu are mijloace să se întrețină singur și că din 27 martie se află în grija UPU Constanța…

De ce au ajuns bolnavi din spitalele țării la niște azile neautorizate?

Cum a ajuns un bolnav din Constanța tocmai la un azil din Oradea?

Vă spun eu adevărul crunt, statul nu are suficiente instituții care să ajute bolnavii în faza terminală și pune presiune pe cei puțini care vor să facă asta și puține așezăminte din România ajută atât de mulți oameni atât de grav bolnavi ca cei îngrijiți la „Dumbrava”!

Adevărul va ieși lumină!

Repet, nu înghițiți pe nemestecate manipulările propagandiștilor de la televiziunile mafiei. Revin și cu alte documente!👁️

EDIT: A revenit.

⑥ Carolina Preda, pe FB, alături de o captură a sitului Digi24 din noiembrie 2018 cu titlul „Povestea bunului samaritean din Bihor. În 13 ani, peste 2000 de persoane au fost îngrijite de Viorel Pașca”:

În calitate de cetățean al acestui stat eșuat, care a suferit abuzurile și nepăsarea statului într-o situație legată de oameni în vârstă și bolnavi, o să-mi dau și eu cu părerea despre cazul căminelor de la Dumbrava.

Este o certitudine că, zeci de ani, ilegalitatea acestor cămine a fost asumată atât de autorități, cât și de domnul Pasca și de societate. Statul acesta eșuat care ne conduce a știut că aceste cămine nu aveau avize de funcționare, dar, chiar și așa, trimitea cu ambulanța și poliția bătrâni și bolnavi, pe care îi lăsa în grija domnului Pasca.

Același stat, aceleași ambulanțe și aceeași poliție care, în trecut, lăsau bătrânii și bolnavii la poarta lui Pasca s-au întors acum și i-au scos din locul unde erau hrăniți și spălați, i-au ținut în corturi pe caniculă, la 45°C, iar apoi i-au împrăștiat care pe unde și sunt sigură că mulți dintre ei vor ajunge din nou pe străzi. Statul abandona bătrânii în curtea domnului Pașca, literalmente.

Vuiește presa de titluri clickbait despre „azilele groazei”, dar nimeni nu se întreabă care va fi soarta acestor oameni, care au fost scoși dintr-un loc unde aveau un acoperiș deasupra capului și o masă zilnică.

Nu știu câți dintre voi ați îngrijit bătrâni bolnavi, dar eu am un astfel de caz în familie, iar îngrijirea lor necesită o muncă uriașă. Pentru ei este o adevărată traumă să-i scoți din locul în care trăiesc și să le schimbi rutina. Faptul că oamenii aceia au fost scoși de mascați din căminul lor și ținuți în corturi pe caniculă este o traumă pe care mulți nu o vor depăși niciodată.

Și sunt sigură că statul nostru eșuat îi va arunca din nou în stradă, pentru că pur și simplu nu-i pasă de oamenii bătrâni și bolnavi.

Și știu că nu-i pasă, pentru că am trăit această nepăsare pe propria piele. În 2018, mama a fost diagnosticată cu cancer în fază terminală. A fost externată din spital și trimisă acasă să o îngrijim noi, pentru că în România nu exista medicină paliativă suficientă și nu erau locuri în spitale unde pacienții muribunzi să fie îngrijiți și să moară cu demnitate.

Iar când starea mamei s-a înrăutățit și pur și simplu nu am mai știut cum să o îngrijim, am cerut ajutorul statului și am sunat la ambulanță, dar ni s-a spus că nu pot face nimic pentru ea.

După ce fratele meu făcut scandal, până la urmă au trimis o ambulanță și au dus-o la spital, unde a murit în chinuri cumplite, trei zile mai târziu.

Statul acesta eșuat tratează bolnavii cu o cruzime fără margini, iar cazul Dumbrava este oglinda perfectă a acestui stat eșuat. În plus, totul pute a răzbunare politică de la o poștă.

Nu spun că domnul Pasca nu a comis greșeli sau ilegalități, sunt sigură că a făcut și greșeli. Dar statul trebuia să-l ajute să intre în legalitate și să-i acorde suportul și sprijinul necesar pentru a îmbunătăți viața oamenilor care trăiau în acele cămine.

Pentru că omul acela a făcut mai mult pentru acele persoane decât a făcut statul vreodată. De fapt, statul eșuat are multe de învățat de la el.

Suntem eșuați și ca stat, și ca societate. În România, statul îi persecută pe oamenii care fac ceva bun pentru țara asta și recompensează hoția și corupția.

La fel sunt persecutați și politicienii onești, iar în aceste condiții nimeni nu va mai avea curajul să facă lucruri bune pentru țara asta.

Cât despre justiție, eu nu mai cred în ea și am serioase îndoieli că acest caz va avea parte de o judecată dreaptă.

⑦ Emilian Isăilă, pe FB, prezentând o fotografie marca „DIICOT și Poliția Română” care arată o cameră curată cu 4 paturi:

Nu am scris nimic vreme de trei zile despre cazul Dumbrava, Bihor, pentru că, în general, sunt suspicios în legătură cu orice informație spectaculoasă care vine de la autoritățile române.

Când încrederea cetățenilor în instituțiile publice e atât de scăzută, te poți aștepta la ce e mai rău, mai ales când anunță că au realizat ceva „spectaculos”.

Când e vorba de sistemul de justiție, lucrurile sunt catastrofale. Așa că tot ce vine de acolo trebuie privit, la început, cu o mare neîncredere.

Astăzi, după o documentare cât de aprofundată am putut să fac, după discuții cu mai mulți oameni, după ce am citit și coroborat sute postări de pe rețelele sociale, pot să spun că descinderea DIICOT a fost o operațiune pregătită în „cercurile de reflecție” ale PSD, cu sprijinul unor magistrați și persoane care gravitează în jurul președintelui pentru compromiterea lui Ilie Bolojan, a PNL și USR, noua alianță care se opune sistemului condus de Nicușor Dan, cum singur a subliniat.

Din capul locului trebuie spus că stabilimentul de îngrijire a bătrânilor, condus de domnul Viorel Pașca, funcționează fără acreditare și pică la orice control al instituțiilor statului român.

Dar DIICOT nu pentru asta s-a dus acolo, ci pentru a crea conținut media cu care să alimenteze rețeaua de televiziuni, site-uri și influenceri conectată la banii PSD, oferind muniție de atac social-democraților în lupta cu Bolojan, PNL și USR.

Reamintesc că DIICOT investighează cazul Nordis de trei ani și nu a închis rechizitoriul. De asemenea, e parchetul care a făcut praf Dosarul 10 august și, de doi ani, anchetează in rem un dosar în care Călin Georgescu e acuzat că a săvârșit o înșelăciune de peste un milion de euro fără vreo rezoluție.

Nu poți să arestezi un om, să-l acuzi de trafic de persoane, cum s-a întâmplat în cazul Viorel Pașca, iar tu, ca procuratură anti-mafia, să nu spui nimic despre complicitatea instituțiilor statului, care, timp de 20 de ani, i-au trimis mii de persoane vulnerabile ca să scape de ele, să taie din cheltuieli și să nu-și asume nicio responsabilitate pentru suferința, umilința și moartea lor.

Exact asta a făcut DIICOT și, de aceea, întreaga descindere de la Dumbrava, în opinia mea, e doar o acțiune executată la comandă politică.

În comentarii se află trimiterea la un articol care încearcă să demonstreze cele scrise mai sus cu documente, comunicate oficiale și precedente sugestive.

Imagine. O cameră din “azilul groazei” de la Dumbrava. Poza e atașată alături de altele comunicatului oficial al DIICOT despre spectaculoasa descindere din județul Bihor.

E foarte probabil ca mii de persoane în vârstă și vulnerabile să trăiască în condiții mai rele și să fie tratate mai prost în centrele de îngrijire acreditate decât au fost cele „salvate” de DIICOT.

Isăilă a mai scris și pe SpotMedia: După ce a îngropat Dosarele 10 august și Nordis, DIICOT a făcut spectacol la Dumbrava.

⑧ Vladimir Tismăneanu, pe FB:

Nu practic nicio religie. Nu sunt ateu. Mă regasesc în etica iudeo-creștină, dar și în cea budistă ori a altor credințe. De cand am auzit despre ceea ce s-a petrecut în comuna Dumbrava nu contenesc să mă gândesc la semnificațiile unei asemenea acțiuni. A fost ceva premeditat. Nu cred că a avut un scop umanitar.

Descinderea, nu azilele, a fost îngrozitoare. Te uiți la uniforme, la chipurile mascate, te gândești la nefericitele și nefericiții trimiși nu se știe unde și te ia cu friguri. Mai presus de litera legii este spiritul ei. Cele două nu pot fi și nu trebuie să fie despărțite. Spiritul legii vine din ceva care transcende rânduielile oamenilor. Din ceea ce putem numi ethosul smereniei, al milei, al compătimirii, al solidarității cu cel năpăstuit, supliciat, lapidat, pus la zid, jignit, vătămat. Azilul e hotelul săracilor. Să răspândești teroarea într-un azil pretinzând că aplici legea e inuman. Să o faci la comandă politică e diabolic.

Să hrănești pe cel flămând.
Să adăpi pe cel însetat.
Să îmbraci pe cel gol.
Să găzduiești pe cel străin.
Să cercetezi pe cel bolnav.
Să cercetezi pe cel închis (în temniță).
Să îngropi pe cel mort.

⑨ Oana Moisil, PressOne:

Și acum, ce? Peste 400 de oameni preluați de autorități din azilele din Bihor au ajuns în instituții din toată țara, unii la sute de kilometri distanță, mulți fără acte. O singură persoană a ajuns la familia ei

Ce se va întâmpla cu cei 409 oameni relocați de urgență în instituții din toată țara în urma perchezițiilor de pe 30 iunie din județul Bihor, care au vizat o rețea de exploatare a persoanelor vulnerabile? Mulți dintre ei au fost transferați doar cu o brățară cu nume, fără alte acte, la sute de kilometri depărtare.

PressOne a discutat cu mai multe instituții care i-au preluat pe oamenii din Bihor, pentru a înțelege ce se întâmplă mai departe cu ei.
– Doar o persoană a fost preluată de aparținători, conform președintei Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), Alexandra-Ana-Maria Zară.
– Unele persoane au fost trimise, inițial, în locuri în care nu era suficient spațiu.
– La Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Giurgiu au ajuns cinci persoane, toate vorbitoare de limba maghiară, fapt de care instituția nu a fost anunțată dinainte, ca să se poată pregăti cu un traducător. Soluția? „Google Translate sau Gemini”.
– Foarte mulți din oamenii trimiși din Bihor în toată țara au ajuns în noile centre fără acte de identificare sau dosare medicale.

Articolul continuă.

⑩ Gelu Duminică, Republica.ro:

Cazul Dumbrava: cum a fost posibil ca instituțiile statului român să fi solicitat repetat servicii de la un centru care nu funcționa în limitele legii?

Pentru mine, cazul Dumbrava ilustrează modul în care statul român funcționează de cele mai multe ori: fragmentat, fără coordonare și fără o perspectivă integrată asupra legalității. Deși acum se pun o mulțime de întrebări despre o parte semnificativă a activităților desfășurate acolo care, spun procurorii, nu respectau cadrul legal, ani de zile acele centre au fost tratate de instituțiile statului ca fiind perfect conforme. Ba mai mult, foarte probabil s-au emis zeci de avize, s-au efectuat sute de controale, s-au autorizat activități, etc., ca doar altfel nu se puteau direcționa acolo, în baza unor proceduri administrative obișnuite, mii de pacienți.

Această situație indică pentru oricine vrea să vadă o disfuncție structurală: fiecare instituție a statului a evaluat doar segmentul aflat în competența sa, pe baza documentelor prezentate, fără a verifica lanțul complet de legalitate și fără a corela informațiile cu alte autorități. În lipsa unui mecanism de coordonare interinstituțională, statul a funcționat ca o sumă de insule administrative, fiecare convinsă că-și îndeplinește corect atribuțiile. Numai că, din cauza acestui fel de a face lucrurile, statul roman a fost incapabil să vadă ansamblul și a contribuit, direct, la tot ce s-a întâmplat acolo.

Astfel, cazul Dumbrava devine un exemplu al modului în care presupunerea de legalitate — ideea că dacă o autoritate locală a emis un act, atunci actul este valid (locuri validate administrativ), poate genera efecte în lanț care afectează, în cel mai brutal mod, cetățeanul.

Cazul Dumbrava mai arată că, în absența unei verificări integrate, ilegalitatea sau neconformitatea pot deveni invizibile. Și asta se întâmplă și pentru că pentru că nimeni nu are mandatul, instrumentele sau reflexul instituțional de a privi întregul. Iar consecințele afectează oameni, comunități, încrederea publică și capacitatea statului de a preveni sau corecta nereguli.

În final, analiza acestui caz ar trebui să fie și despre limitele structurale ale guvernanței administrative. Dumbrava devine, pe acest palier de analiză, un studiu de caz pentru modul în care fragmentarea instituțională poate produce efecte sistemice și pentru necesitatea unor mecanisme de verificare care să depășească logica strict sectorială. Și mai trebuie să avem în vedere că statul român este super-incoerent și profund dezarticulat. Iar această dezarticulare explică de ce, ani la rând, mii de oameni au fost trimiși într-un loc care, în mod paradoxal, nu ar fi trebuit să existe în forma în care a funcționat.

Nu știu dacă dl. Pașca este, așa cum spun unii, un „bun samaritean”, sau, dimpotrivă, figura întunecată care reiese din acuzațiile formulate de procurorii DIICOT. Nu știu dacă legea va reuși să aducă suficiente probe pentru a confirma una dintre aceste imagini.

Ceea ce știu însă este că nimic rău nu ar fi putut avea loc fără complicitatea, tăinuirea sau indiferența instituțiilor care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legislației și a demnității umane.

Iar dacă vrem cu adevărat să demonstrăm că statul funcționează, trebuie să răspundem la întrebarea esențială: cum este posibil ca instituțiile statului român să fi solicitat, în mod repetat, servicii de la un centru care nu funcționa nici măcar în limitele legii?

⑪ Avocatul Poporului, Renate Weber, citată de Euronews.ro:

Avocatul Poporului susține că problema este cunoscută de ani de zile.

Renate Weber a declarat că instituția pe care o conduce a verificat situația din numeroase direcții generale de asistență socială și protecția copilului din țară, iar concluziile au fost aceleași.

„Am făcut o investigație la nivelul multor DGASPC-uri din țară și de peste tot am primit aceleași răspunsuri, în sensul în care nu există centre medico-sociale în care persoanele care au nevoie să poată să fie adăpostite și să poată beneficia de unele servicii”, a declarat Renate Weber.

Aceasta a adăugat că multe instituții reclamă lipsa infrastructurii necesare.

„Sunt foarte multe DGASPC-uri care, de fapt, tot ce clamează este neputința lor, pentru că nu există o infrastructură suficientă… nu există nici minimală”, a mai spus Avocatul Poporului.

Potrivit Recomandării nr. 90 a Avocatului Poporului, întocmită în iunie 2025 după șase luni de verificări, peste 70% dintre beneficiarii centrelor din Dumbrava au fost aduși cu ambulanțele din alte județe.

Viorel Pașca susține că spitalele ajungeau în fața unei alegeri imposibile.

„Ai de ales – îl trimit pe omul ăsta în stradă, proaspăt operat, cu picioarele amputate, cu cancer, îl trimit în stradă sau îl trimit la Pașca? Ai de ales. Ce faci? Litera legii sau spiritul legii?”, a declarat administratorul asociației.

[…]

Renate Weber afirmă că autoritățile cunoșteau această situație.

„Problema noastră era într-adevăr cu faptul că instituții ale statului, spitale, dar nu numai, chiar și poliție, trimiteau acolo persoane care erau clar niște cazuri sociale și pe care, într-adevăr, nu aveau unde să le trimită. Dar le trimiteau într-un centru care funcționa totuși fără nicio autorizație legală. Și lucrul acesta se știa. Se știa de foarte multă vreme”, a declarat Avocatul Poporului.

Ea susține că autoritățile nu au intervenit pentru a opri fenomenul.

„Autoritățile ani de zile, deși au fost conștiente, știau situația, câteodată l-au mai și certat așa ușor pe domnul Pașca, dar în realitate n-au făcut nimic ca să oprească acest lucru”, a spus Renate Weber.

[…]

Centrele lui Viorel Pașca au intrat în atenția publică în iunie anul trecut, după ce mai mulți pacienți au fost lăsați în soare, în fața DGASPC Mehedinți.

Renate Weber afirmă că, deși atunci s-a decis ca spitalele să nu mai trimită pacienți în aceste centre, practica a continuat.

„Domnul Pașca a lăsat, pur și simplu, în drum persoane cu dizabilități pe care nu a mai vrut să le ia înapoi și a zis: «Bun, DGASPC-ul să răspundă și să facă ce trebuie»”, a declarat aceasta.

Întrebată dacă direcțiile de asistență socială aveau obligația să intervină, Avocatul Poporului a răspuns: „Da, cu siguranță DGASPC-urile din România au această obligație.”

Avocatul Poporului avertizează că modelul centrelor de la Dumbrava nu este unul izolat.

„Astfel de centre sunt foarte multe în țară. Nu cu așa de mulți beneficiari, dar credeți-mă, sunt foarte multe”, a declarat Renate Weber.

Ea susține că multe dintre aceste centre funcționează fără autorizații și primesc persoane vârstnice sau cu dizabilități contra cost: „Familiile trimit ele însele către astfel de centre, contra cost. Centrele sunt neautorizate. Este o formă prin care familiile se spală pe mâini de cei de care nu pot să aibă grijă, iar diferiți proprietari profită de faptul că statul nu este în stare să ofere o asistență așa cum ar trebui.”

Potrivit Renatei Weber, numai în județul Argeș au fost descoperite în acest an 17 astfel de centre improvizate.

„Când vă spun că sunt multe, vorbesc la nivelul țării. Dar nici nu le știm pe toate”, a declarat Avocatul Poporului.

Mecanismul în care Viorel Pașca opera nu ar fi singurul întâlnit. Alte centre s-ar fi transformat, de-a lungul timpului, în unități de cazare pe termen scurt, unde bătrânii sau bolnavii plătesc, practic, pentru a sta în chirie. Juridic, centrele scapă de astfel de autorizații, acreditări, licențe și controale. Iar statul scapă de pacienți.

⑫ Singura problemă care se cere cu adevărat lămurită este cea a cimitirului improvizat în care au ajuns persoanele decedate. Se pare că nu toate crucile purtau numele persoanei respective. Iată și un reel pe FB.

⑬ „Scrofulos la datorie”, DIICOT va contesta controlul judiciar decis în cazul azilelor ilegale din Bihor. La bulău cu Viorel Pașca, nu care cumva să continue actele lui teroriste, sau, Doamne-ferește, să fugă din țară!

⑭ Florin Negruțiu, pe FB:

Singura întrebare relevantă pentru mine în cazul Pașca – Dumbrava…

Nu e dacă omul a fost un „bun samaritean” sau un individ care „a făcut o afacere” cu niște sărmani,
Nu e dacă azilul a funcționat după reguli scrise sau nescrise,
Nu e despre haiducia unui om care n-a vrut/n-a putut să se autorizeze sau despre complicitatea statului care scăpa de o povară trimițând pe bandă rulantă oameni necăjiți la Dumbrava,
Nu e despre spectacolul de forță al procurorilor sau despre destructurarea unui „grup infracțional”,
Nu e despre cine profită politic și nici măcar despre ipocrizia politicienilor care și-o trag voioși unul altuia plângând de grija săracilor.

Pentru mine, singura întrebare relevantă este despre oamenii care ajungeau acolo: A avut cineva de suferit? Au fost supuși la tratamente rele sau degradante, care le-au sporit durerea sau le-au adus sfârșitul? Nefericiții aceia culeși de pe drumuri, pe care spitalele de stat și autoritățile îi trimiteau cu ambulanțele „la Pașca” au ajuns într-un loc în care au primit un pic de alinare sau și mai multă suferință? Pentru că atunci când vorbim de „azile ale groazei” e obligatoriu să ne uităm la oameni, nu la birocrație și acte.

PS. Știu disperarea care te cuprinde atunci când ai pe cineva la capăt de drum. Știu că în România nu există îngrijire paliativă cu excepția notabilă a unui ONG care face această muncă admirabilă, dar care poate îngriji gratuit în spitalele sale doar 5000 de oameni, deși are 170.000 de cereri! Știu ce înseamnă să suni disperat la spitale și să ți se spună „Mai bine moare acasă”. Iar cei care mor acasă, cu familia alături, sunt cei mai norocoși… Gândiți-vă la cei care nu au pe nimeni. Urâtă poate fi bătrânețea în această țară…

Mi-e scârbă de oameni

Mi-e scârbă de halul în care au ajuns românii. Există o polarizare aprigă: de la Antena 3 la Realitatea Plus, de la PSD la AUR, toată lumea politizează cazul pentru a da în Bolojan, deși implicarea și vina acestuia este nulă.

Toți cei care-l condamnă pe Pașcu au ales să ignore faptul că Statul a impus condiții de acreditare imposibile, în timp ce așezămintele de stat pot funcționa și în bordeie, așa cum o mare parte a spitalelor de stat funcționează fără acreditare.

Statul român lucrează împotriva cetățenilor. Mai mult, el nu se sinchisește nici cât negru sub unghie de demnitatea umană pe care o declară valoare supremă în Articolul 1, alineatul 3, din Constituție.

Cum poate avea România o Lege a Dezinstituționalizării? Cum poți arunca oamenii în stradă?

Și cum poți face acest circ politic, în loc să aloci fonduri pentru a construi zeci de așezăminte publice pentru bătrâni și persoane cu dizabilități?

Bolojan are o vină enormă, însă nu în calitate de prefect de Bihor sau de primar de Oradea: a tăiat încă și mai mult dintr-un sistem de asistență publică aflat și așa în colaps.

Va veni vreodată cineva care să și pună ceva în loc?

Și, apropo, căminele groazei din Voluntari nu arătau nici pe departe precum cele din Dumbrava:

Al treilea set

① Euronews.ro: Instanța a publicat motivarea privind respingerea arestării lui Viorel Pașca, în cazul azilelor din Bihor: „Alternativa beneficiarilor era întoarcerea în stradă”:

De ce a respins instanța reținerea lui Viorel Pașca

  • Judecător: Gravitatea acuzațiilor nu justifică automat arestarea preventivă.
  • Procurorii nu au demonstrat un risc concret că inculpații ar influența ancheta sau martorii.
  • Ancheta a securizat deja principalele probe, iar activitatea reclamată a fost oprită.
  • Persoanele vulnerabile primeau hrană, cazare și tratament, chiar dacă în condiții neautorizate și sub standardele legale.
  • Alternativa pentru mulți beneficiari nu era un centru autorizat, ci întoarcerea în stradă.
  • DIICOT nu a individualizat, în această etapă, cele 210 acte materiale și persoanele vătămate aferente.
  • Emoția publică nu poate fi motiv de arestare preventivă, reține instanța invocând jurisprudența CEDO.
  • Reacția publică nu este unanimă: dosarul conține și numeroase mesaje de susținere pentru inculpați.
  • Controlul judiciar este suficient pentru protejarea anchetei, fără privarea de libertate.

Din motivarea instanței:

Judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.

Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare. Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale.

Această concluzie este susținută și de Recomandarea nr. 90/19.06.2025 emisă de Avocatul Poporului, depusă la dosar de apărătorul inculpaților, din care rezultă că, la nivel național, centrele rezidențiale destinate persoanelor adulte cu dizabilități funcționează, în numeroase județe, la capacitate maximă ori se află în proces de restructurare, neexistând locuri disponibile pentru internarea unor noi beneficiari. Totodată, în același document se reține că, în lipsa unor alternative instituționale funcționale, persoane vulnerabile erau direcționate din unitățile spitalicești către Asociația Dumbrava, fiind evidențiată dificultatea sistemului public de a identifica alte soluții de protecție pentru această categorie de persoane.

În același sens prezintă relevanță și declarația inculpatului Pașca Viorel-Teodor dată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, acesta susținând că a solicitat în repetate rânduri instituțiilor publice competente să preia beneficiarii aflați în locațiile administrate de el, arătând că, în lipsa unei asemenea preluări, a continuat să îi găzduiască apreciind că alternativa era abandonarea acestora. (…)

Judecătorul de drepturi și libertăți subliniază, în primul rând, că nu poate fi acceptat rolul de exemplaritate al măsurii arestării preventive. În cel de-al doilea rând, în legătură cu un caz care a generat în România a emoție publică extrem de puternică, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că este de competența instanțelor naționale să explice motivele în mod concret care lăsarea în libertate a inculpatului ar amenința ordinea publică. (…)

În acest sens, judecătorul de drepturi și libertăți constată că Ministerul Public nu a furnizat argumente pentru care, la acest moment, se impune orientarea către o măsură privativă de libertate iar măsura controlului judiciar nu ar fi suficientă și în prezenta cauză.

Sub acest aspect, judecătorul constată că activitatea descrisă de acuzare a încetat în urma intervenției organelor judiciare, toate locațiile fiind verificate, beneficiarii fiind identificați și relocați, iar principalele mijloace de probă fiind administrate prin efectuarea perchezițiilor domiciliare, ridicarea documentelor, suporturilor informatice, cardurilor bancare și înscrisurilor relevante pentru cauză.

② G4Media.ro: EXCLUSIV SURSE Motivarea instanței în cazul respingerii arestării preventive a lui Viorel Pașca în dosarul azilelor de la Bihor: „Probele administrate nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană”:

Tribunalul București a respins arestarea preventivă a lui Viorel Pașca și l-a plasat sub control judiciar în dosarul azilelor din Bihor, motivând că persoanelor cazate în aceste unități li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, potrivit surselor G4Media.

În același timp, judecătorul apreciază că evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie realizată prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, inclusiv la acele împrejurări care infirmă imaginea unei activități desfășurate exclusiv în condiții degradante.

Astfel, deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale.

Aceste împrejurări nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate.

Tot astfel, din declarațiile martorilor și ale beneficiarilor rezultă că persoanele decedate erau înmormântate, fiind efectuate demersurile administrative necesare constatării decesului și organizării înmormântării în cadrul cimitirului greco-catolic, împrejurare care, deși nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind interesul inculpaților pentru ajutoarele de înmormântare, relevă faptul că beneficiarii nu erau abandonați după deces.

Așadar, evaluând ansamblul probelor administrate, judecătorul constată că prezenta cauză nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces.

Mai reține judecătorul că majoritatea persoanelor aflate în locațiile administrate de inculpați reprezentau persoane fără adăpost, lipsite de sprijin familial ori abandonate de aparținători. În aceste condiții, fără a minimaliza gravitatea acuzațiilor formulate și fără a aprecia că lipsa autorizării ori nerespectarea standardelor legale de funcționare ar putea fi justificată prin împrejurările cauzei, judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecție instituțională, respectiv revenirea în stradă.

Această împrejurare nu este aptă să înlăture suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor cercetate și nici să justifice eventualele încălcări ale legii penale, însă reprezintă un element factual care trebuie avut în vedere în evaluarea necesității privării de libertate și a intensității pericolului concret pentru ordinea publică.

Judecătorul care a instrumentat cererea de arestare preventivă a constatat că, față de Viorel Pașca, există un ansamblu de probe care susțin, „la nivelul standardului suspiciunii rezonabile”, ipoteza acuzării potrivit căreia acesta a coordonat activitatea desfășurată în locațiile în care erau adăpostite persoane aflate într-o stare de vulnerabilitate și că ar fi urmărit obținerea unor beneficii patrimoniale rezultate din gestionarea veniturilor acestora.

În primul rând, din interceptările telefonice rezultă că Pașca era persoana care purta în mod direct discuțiile cu reprezentanții spitalelor, autorităților locale și ai serviciilor sociale în vederea preluării persoanelor vulnerabile, indicând documentele ce trebuiau întocmite și condițiile necesare transferului acestora.

Astfel, în mai multe convorbiri telefonice acesta solicită efectuarea unei anchete sociale din care să rezulte inexistența unei locuințe și a aparținătorilor, întocmirea unei cereri oficiale de internare și transmiterea documentelor medicale, coordonând în mod nemijlocit procedura de preluare a beneficiarilor, aspect recunoscut de către Pașca cu ocazia audierii de către judecătorul de drepturi și libertăți.

„Ulterior preluării persoanelor vulnerabile în locațiile controlate de inculpat, din ansamblul probelor administrate rezultă indicii că acestea erau supuse unui set de reguli interne care presupuneau preluarea bunurilor personale, a actelor de identitate, a telefoanelor mobile, a cardurilor bancare și a sumelor de bani deținute asupra lor, precum și limitarea contactului cu exteriorul”, susțin anchetatorii.

De asemenea, în documentele folosite la primirea beneficiarilor, persoana primită își exprima acordul cu privire la utilizarea veniturilor ca parte a cheltuielilor de îngrijire și medicație. […]

În legătură cu regulile interne, prezintă relevanță convorbirea din data de 01.09.2025, în care, răspunzând unei persoane interesate să viziteze un beneficiar, David Ramona-Viorica arată că „pacienții nu au voie la vizite”, motivând că este vorba despre persoane abandonate de familie, iar în continuare precizează că „pacienții nu au telefon și nu pot să asigure celor 350 de pacienți dreptul de a vorbi la telefon”.

În același sens este și convorbirea purtată de inculpata Păcală Delia-Mioara, în care aceasta îi comunică unui aparținător că, odată internat beneficiarul, „nu veți putea lua niciodată legătura cu dânsul”, adăugând că, „Doamne ferește, în cazu’ decesului nu vă anunță nimeni”, aspect ce constituie un indiciu privind limitarea relațiilor beneficiarilor cu exteriorul.

Relevantă este și interceptarea din 09.01.2026, în care un beneficiar, folosind telefonul altei persoane, îi spune fiului său: „Eu nu pot, n-am putut vorbi nicicum că telefonul mi s-o luat”, iar ulterior afirmă: „Vorbesc repede că mult nu pot să vorbesc”, explicând că nu se simte bine în locația în care este cazat.

De asemenea, într-o altă convorbire interceptată, membrii personalului invocă chiar regulile interne instituite de Pașca Viorel-Teodor pentru a determina un beneficiar să părăsească locația, afirmând: „Aici n-aveți voie cu telefon, n-o să vi se dea niciodată, aici n-o să aveți voie să ieșiți afară, n-o să vi se dea bani de nicăieri (…) aveți acces doar la pat, mâncare (…) tratament și atât.”

Aceste convorbiri sunt susținute și de declarația investigatoarei sub acoperire, care a arătat că nicio persoană nu avea acces la telefonul mobil, telefoanele existente în locații fiind utilizate exclusiv de îngrijitoare, iar posibilitatea contactării familiei exista doar teoretic, fără ca martora să fi asistat, în practică, la asemenea situații. […]

Judecătorul care a judecat cererea de arestare preventivă apreciază că aceste împrejurări susțin existența unui mecanism de control exercitat asupra beneficiarilor pe întreaga durată a cazării și de limitare a autonomiei persoanelor vulnerabile. […]

Sub aspectul scopului patrimonial, judecătorul reține că ansamblul probelor administrate conturează indicii potrivit cărora inculpatul urmărea obținerea și controlul veniturilor generate de persoanele vulnerabile aflate în locațiile administrate de acesta.

Astfel, într-o convorbire purtată cu David Ramona-Viorica, interesându-se cu privire la pensia unei persoane ce urma să fie preluată, inculpatul Pașca Viorel-Teodor întreabă „Las’ că verific, câtă pensie are?”, iar după ce i se răspunde că aceasta este de aproximativ 1.281 lei, reacționează afirmând: „Oo, dacă are 1.200 îi bun.” Aceste afirmații, raportate la contextul în care sunt purtate, constituie un indiciu al interesului manifestat de inculpat față de veniturile persoanelor ce urmau să fie cazate.

Tot sub acest aspect prezintă relevanță convorbirea purtată la data de 26.01.2026 cu Neag Viorica-Nicoleta, asistent social în cadrul Spitalului de Psihiatrie Oradea, în cadrul căreia inculpatul relatează că fusese contactat de Spitalul din Sighet pentru preluarea a două persoane și afirmă despre una dintre acestea că „are bani mulți, de vreo 3-4 mii de lei pe lună”, adăugând: „l-am refuzat din start că am zis că nu iau cu bani, da iar m-am gândit că bun ar fi ăla acolo dacă are atâția bani.”

În aprecierea judecătorului, această discuție constituie un element probator relevant sub aspectul preocupării inculpatului pentru cuantumul veniturilor persoanelor vulnerabile ce urmau să fie primite. […]

De asemenea, imaginile înregistrate la data de 10.03.2026 de investigatorul sub acoperire au surprins discuții dintre Pașca și 2 bărbați, dar și între David Ramona-Viorica și Păcală Delia-Mioara referitoare la plecarea unui vârstnic, rezultând faptul că o persoană trebuie să primească telefonul mobil și cardul bancar, care se află la Sabin Pașca, moment în care intervine și Viorel Pașca, care spune „cardurile oprește-le să scoți bani de pe ele”.

Tot astfel, martora Bacro Rusandra, fostă îngrijitoare în cadrul locațiilor administrate de inculpat, a declarat că beneficiarii care își deschideau conturi bancare mergeau însoțiți de Viorel Pașca, acesta păstrând cardurile bancare și cunoscând codurile PIN, efectuând retrageri de numerar și alte operațiuni bancare, iar beneficiarii care aveau deja carduri le predau acestuia împreună cu codurile PIN. Aceeași martoră a arătat că nu a văzut niciodată poștașul distribuind în numerar pensiile beneficiarilor. […]

Judecătorul apreciază că aceste probe consolidează suspiciunea rezonabilă privind existența unui mecanism centralizat de administrare a actelor, cardurilor și veniturilor persoanelor vulnerabile. […]

„Coroborate, aceste probe susțin existența unei preocupări constante a inculpatului pentru identificarea și valorificarea tuturor beneficiilor patrimoniale generate de persoanele aflate în locațiile administrate de acesta, inclusiv a celor ocazionate de decesul acestora”, spun anchetatorii. […]

În motivarea deciziei de plasare sub control judiciar a lui Viorel Pașca, judecătorul susține că unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială au trimis o parte importantă din persoanele cazate în azilele din Bihor pentru că nu au găsit la acel moment alte soluții pentru protecția acestora.

„Astfel, din materialul probator administrat până în prezent rezultă că o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceștia, ci au fost direcționate către acele locații chiar de instituții publice (unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială), instituții care, confruntate cu persoane aflate în situații extreme de vulnerabilitate socială și medicală, nu au identificat alte soluții efective pentru protecția acestora.

În acest sens, judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.

Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare.

Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”, se arată în decizia instanței, potrivit surselor G4Media.

Judecărorul concluzionează în motivarea hotărârii că „există suspiciunea rezonabilă că toți inculpații au săvârșit fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane în formă continuată, sub diverse forme de participație penală, această din urmă infracțiune fiind indicată expres în cuprinsul art. 223 alin. (2) C.pr.pen. și ambele prevăzând un maxim special mai mare de 5 ani.”

③ Lucian Davidescu, pe FB:

Judecătorii au șters pe jos cu maculatura dicoților în așa hal încât șefa lor, d-na Chiriac, ar trebui să-și dea demisia de rușine înainte de finalul zilei.

E acolo însă și o frază de natură să lămurească de una singură toată povestea: „în mai multe convorbiri telefonice [Pașca] solicită efectuarea unei anchete sociale din care să rezulte inexistența unei locuințe și a aparținătorilor, întocmirea unei cereri oficiale de internare și transmiterea documentelor medicale”.

IN-EX-IS-TEN-ȚA!

Deci toți escrocii și profitorii ce întreabă înainte de a lua un bătrân în grijă? „Are casă? Atunci e cazul să-l iau”.

Și ce întreabă Pașca: „Are casă? Atunci NU e cazul să-l iau”.

Noapte bună, diicot!

④ Ștefăniță Radu, pe FB (sunt și niște imagini):

Cum am citit motivarea Tribunalului București:

  1. DIICOT a mințit instanța în motivarea cererii de arestare preventivă a „lotului Pașca”. Mai precis, a spus că e vorba de situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană. Asta după ce au fost înauntru. Numai că probele administrate nu relevau acest lucru. Din contră, Tribunalul a conchis în respingerea măsurii privative de libertate că „persoanelor cazate în aceste unități li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale”.
  2. Pe baza informațiilor strânse în cazul DIICOT (inclusiv cu patru investigatori sub acoperire in interior) s-a stabilit Planul de Acțiune din descinderea de la Dumbrava de la Bihor. Ori înseamnă că informațiile au fost false sau analiza lor a fost falsă. Mai mult, au fost implicate în mod secret – inclusiv față de prim-ministru și membri ai guvernului (cu excepția, ce coincidență, a lui Cătălin Predoiu) – enorme dispozitive de ordine publică, medicale, asistență socială. Deci, s-au folosit ilegal resurse care au fost luate de unde era nevoie. Timp de 24 de ore serviciile respective au lipsit pentru ceilalți oameni.
  3. Situația falsă perpetuată de DIICOT după descinderi a motivat și mutarea (real răpirea ilegală) a patru sute de oameni, cea mai mare parte a lor cu discernamânt, folosind cazul de forță majoră (ca la calamitate, posibilă agresiune gravă ș.a.). Oamenii aceia au fost mutați impotriva voinței lor in baza unor date false, etichetate astfel de Tribunal.

Ce a facut DIICOT, MAI, DSU e infracțiune în sine și ar trebui ca Viorel Pașca și sutele de oameni victime să depună plângeri penale împotriva celor care au decis si coordonat această mizerabilă operațiune.

⑤ Cristian Păun, pe FB:

Acțiunea din spatele „traficului de persoane” presupune recrutarea, transportul, transferul, primirea și adăpostirea persoanelor traficate. Familia Pașca nu s-a ocupat de 4 din cele 5 acțiuni, cea mai importantă fiind, după părerea mea, recrutarea. Statul i-a recrutat, i-a primit, i-a transportat și i-a transferat pe cei traficați. În toată splendoarea lui. În cel mai rău caz, familia Pașca i-a adăpostit, cu acte sau fără acte, pentru a nu ajunge pe străzi, pentru a le da un acoperiș, un blid de mâncare, un duș cald, un pat. Pentru cei muribunzi, un preot și o lumânare la cap. Pentru cei decedați, un loc de veci.

Mijlocul din spatele „traficului de persoane” presupune constrângere, fraudă, înșelăciune, amenințare și abuz. Din păcate, mijlocul nu are cum să existe atâta timp cât cel care trimitea oameni la familia Pașca era chiar statul. Statul, garantul legii și ordinii, avea deplină încredere că acolo nu este nici constrângere, nici abuz, nici amenințare. Încrederea lui era totală, dovada fiind câteva mii de amărâți care au trecut pragul comunității Dumbrava în cei 20 de ani de existență. Până când, brusc, s-a răzgândit. Peste noapte, totul a devenit nasol. Ciudat, foarte ciudat această schimbare bruscă de atitudine a autorităților. Care au continuat să trimită oameni la familia Pașca până înainte de marea descindere, spre a fi „abuzate”, „înșelate”, „constrânse”. Deci, cu bună știință, statul recruta amărâți de sub cerul liber, îi transporta deliberat și cu bună știință pentru a fi abuzați și constânși de familia Pașca. Cam tras de păr totul.

Scopul este și el important în „traficul de persoane”. Exploatarea victimelor. Este vorba de sclavie, muncă forțată, exploatare sexuală, prelevare de organe. Din poveștile voluntarilor și oamenilor care lucrau pentru această comunitate, numai de exploatare nu era vorba. Vedem, din tot ce a documentat public familia Pașca, că oamenii străzii erau tratați mai mult decât decent. Creștinește. Cu zeci de angajați în spate. Cu zeci de voluntari în spate.

Ca să vorbim de „trafic de persoane”, toate trei condițiile trebuie îndeplinite: acțiunea, mijloacele, scopul. Toate trei. Și toți care au contribuit la asta drept complici trebuie săltați urgent, pe potriva contribuției la trafic:

  • cei care i-au recrutat de pe străzi, i-au primit, i-au transportat, i-au transferat lui Pașca pentru a-i adăposti – adică mii de ambulanțieri, doctori, polițiști…;
  • cei care au lucrat ca angajați pentru Pașca și au ascuns totul în cei 20 de ani, adică vreo o sută de persoane;
  • cei care au făcut voluntariat și nu au povestit de “grozăviile” familiei Pașca, câteva sute și ei.

Nu poți lăsa liberi atâția traficanți de persoane, trebuie să plătească cu vârf și îndesat pentru că „au traficat oameni”!

Sunt curios cum o să iasă basma curată autoritățile din acest mare fâs regizat și orchestrat de iubitori de caviar pe care mereu oamenii străzii i-au încurcat, i-au deranjat.

⑥ Daniel Fărcaș, Când pe Stat îl doare-n DIICOT. Am vizitat azilele de la Dumbrava și am văzut beneficiarii, curățenia, organizarea:

Zilele astea au fost incendiare, pentru că emoția publică a atins cote înalte. Cazul Pașca-Dumbrava a decurs cu totul diferit de celelalte descinderi la azile ale groazei (din Voluntari și de aiurea). Aici, echipa multidisciplinară de intervenție a DIICOT pare să fi făcut o eroare de calcul. Se știe că sintagme precum „azilele groazei”, „fabrica de morți din Bihor” „mafia azilelor”, dublate de imaginile persoanelor vulnerabile, inclusiv de imaginile estropiaților de orice fel, stârnesc nespusă indignare publică, iar DIICOT pare să știe că acțiunile sale în asemenea contexte stârnesc nespus de multă emoție populară.

Eroarea de calcul a DIICOT a fost însă legată de vectorul acestei emoții. E clar că, atunci când prezinți victime și presupuși agresori, emoția populară curge inevitabil în puhoaie către cel pe care Instituția (DIICOT-ul, în acest caz) și presa îl indică drept agresor. Surpriză, de această dată: emoția s-a dezlănțuit către Instituția salvatoare! Ei bine, și către presă! La nivel manifest, eroarea de calcul a DIICOT a fost că a ignorat faptul că „azilele de groază” ale lui Pașca erau foarte cunoscute pe rețelele sociale (datorită politicii de transparență a „infractorului” vânat de DIICOT) și datorită faptului că oricine avea acces în incinta azilelor, cum o dovedesc fotografiile cu zeci de voluntari care zugrăveau vara spațiile locative, vopseau crucile din faimosul cimitir cu victimele „agresorului”, puneau murături pentru asistați, cântau colinde de Crăciun sau duceau prăjituri.

O eroare simbolică

Mai precis, ce a greșit DIICOT? (Nu, nu mă refer aici la aspectul profesional – procedural, juridic, de intervenție în situații de criză etc., niciunul dintre aceste aspecte nefiind de competența mea.) Există o greșeală care nu cred că intră protocolul de intervenție al DIICOT, și anume dimensiunea simbolică a acțiunilor sale. Tocmai ignorarea ei a suscitat emoția populară simbolică care s-a dezlănțuit aproape neașteptat. Presa centrală pare să fi devenit departamentul de comunicare al DIICOT, rostogolind comunicatele investigatorilor și știri pe surse scurse din anchetă, fără să lase măcar impresia că ar vrea să asculte și alte voci și să mimeze un minim echilibru.

Altfel spus, la Dumbrava au intrat în coliziune două forțe: forța fizică brută (a DIICOT) și forța simbolică. Într-o asemenea încleștare, forța brută nu are câștig de cauză. Simbolul câștigă întotdeauna! Uneori ia timp, dar până la urmă câștigă. Am avut sentimentul că zilele astea s-a reeditat (păstrând, firește, dimensiunile) ceea ce s-a întâmplat atunci când Mântuitorul Cristos a intrat în Ierusalim (în Duminica Floriilor), fiind aclamat de mulțimi, iar după câteva zile a fost pus la stâlpul infamiei, flagelat și condamnat la moarte (în Vinerea Mare). Același Isus, aceeași societate, dar o atitudine dedublată a acestei voci publice!

Îl văd pe Pașca etichetat de presă drept „Bunul samaritean” ani de-a rândul, vizitat de politicieni, premiat la gale de asistență socială și intens căutat de instituții din toată țara (spitale, poliție, primării), cu rugămintea să se ocupe el de sărmani. În ochii societății românești, el, Pașca, a devenit Salvatorul. Același sistem și aceleași televiziuni au descoperit, de câteva zile, că Pașca este infractor și capul unei rețele de crimă organizată, care a îngropat 1000 de victime în câmp. El este infractorul care trebuie executat public, în mod exemplar, bătut la stâlpul infamiei, dezbrăcat de haine, îmbrăcat cu mantia stacojie a obscenității publice, pus pe cruce și prins în cuie. Firește, imaginea e hiperbolică, însă imaginarul public l-a învestit simbolic pe Pașca cu un statut similar. […]

Miza DIICOT a fost că Pașca va fi țapul ispășitor care trebuie să spele păcatele unui sistem de asistență socială profund disfuncțional; ale specialiștilor în politici publice care au neglijat vinovat cauza celor mai vulnerabili dintre noi; ale spitalelor care (disperate că nu sunt auzite) au trimis ani de-a rândul bolnavi și bătrâni ai nimănui către Dumbrava. […]

De ce ar face Pașca ce ar trebui să facă sistemul? Hai să-l răstignim! El pune în evidență indolența societății, nepăsarea endemică, complicitatea vinovată a societății civile cu indiferența clasei politice. În ultimii douăzeci de ani, nivelul de trai a crescut mereu. Avem totuși oameni vulnerabili – ca în orice altă societate civilizată. Ce nu avem este un sistem coerent și sigur de asistare a vulnerabililor. Dacă trăim mai bine, dar semenii noștri vulnerabili o duc în continuare rău, cineva e de vină. Nu statul neputincios, care are datoria legală să aibă grijă de cel năpăstuit, dar nu o face; ci filantropul, care își asumă datoria morală să facă ceea ce trebuie să facă statul, comițând astfel o ilegalitate asumându-și sarcina legală a statului.

Dintr-o asemenea perspectivă, orice facere de bine devine un potențial delict. Oferi adăpost unuia fără adăpost, dar adăpostul nu corespunde normelor: ajutorul tău e ilegal – lasă-l în ploaie, zăpadă sau soare. Oferi o masă caldă, dar n-ai condiții legale de manipulare a alimentelor: ajutorul tău e ilegal – cel flămând poate căuta în continuare mâncare în gunoaie, pentru care DSP-ul nu are norme de igienă. Pansezi un cangrenat, dar nu ești infirmieră: ajutorul tău e ilegal – lasă-l în zăpadă în continuare, să degere de frig, căci o astfel de moarte cruntă este, firește, legală.

Într-o notă personală…

…vreau să precizez că am vizitat azilele de la Dumbrava de două ori (cred că în 2009 și, ulterior, prin 2018 sau 2019). Deși eram un necunoscut pentru Pașca, mi s-a permis accesul în incintă, am văzut beneficiarii, am apreciat curățenia și organizarea. Am cunoscut oameni care au vizitat, ca voluntari, „azilele groazei”. Unii dintre ei erau români din diaspora, care își luau o săptămână de concediu pe an ca să facă voluntariat. Nimic din ce am văzut ori auzit de la voluntari nu seamănă cu imaginea zugrăvită de televiziunile centrale. În general, accesul în spațiile în care au loc abuzuri este bine restricționat, limitele externe fiind opace, tocmai pentru că ceva e de ascuns. […]

În toată povestea asta tristă legată de cazul Pașca, am găsit o rază de speranță: faptul că opinia publică reacționează atunci când vine vorba de cei vulnerabili. Este semnul că nu ne doare în cot, nici chiar atunci când pe Stat îl doare-n DIICOT.

⑦ Emanuel Ungureanu, reel pe FB (de vizionat!):

Cimitirul necăjiților de la Dumbrava (imagini nedifuzate la televiziunile Securistanului?🙄

Demontez acum, cu probe video, minciuna cu „cimitirul din câmp” unde Viorel Pașca ar fi îngropat oamenii necăjiți, „ca pe răsaduri” 😢

Iată adevărul despre cimitirul unde au fost îngropați sute de oameni ai nimănui care au decedat la Dumbrava.

Cimitirul nu este în câmp, ci este lipit de cimitirul satului, cimitir care aparține parohiei greco-catolice.

Morții de la Dumbrava au fost îngropați creștinește, au și un monument dedicat lor, după cum se vede clar din imagini.🫵

Mai mult decât atât, Asociația condusă de Viorel Pașca, a ridicat o capelă mortuară pentru tot satul, tot din donații, capelă care este chiar în fața cimitirului.🧐

Niște jurnaliști fără frică de Dumnezeu și extrem de mincinoși, simbriași la niște posturi TV cumpărate de PSD, au relatat că bolnavii au fost aruncați în câmp…🫤

Iată imaginile.

⑧ Euronews.ro: Un bărbat relocat din azilele din Bihor a murit. Alte 15 persoane au fost transferate la spitale. Reacția ministrului Muncii:

Un bărbat găsit în azilele din județul Bihor ce funcționau fără autorizație care fusese transferat în județul Mureș a murit, a anunțat Ministerul Muncii. Autoritățile așteaptă rezultatul necropsiei pentru ca medicii legiști să determine cauza decesului. De asemenea, alte 15 persoane au fost transferate de urgență la spitale, unde vor rămâne sub supraveghere.

Din totalul celor 409 persoane găsite în azile, 149 sunt încadrate în grad de handicap, iar 212 sunt vârstnici, iar 11 persoane nu deţin documente de identitate pentru că nu au CNP. Doar 40 de aparţinători au sunat pentru a se interesa de persoanele din centre, a explicat Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii. […]

„În mod absolut regretabil, în decursul acestei seri am fost informat că o persoană relocată în județul Mureș a decedat. Este vorba de domnul Gheorghe Gogea (55 ani), care avea domiciliul în Oradea. Persoana era stabilă după relocare, avea discernământ și nu a fost identificată ca având dizabilități sau probleme medicale urgente.

În urma evaluării preliminare a declarat că nu are rude sau persoane apropiate. Am discutat personal cu directoarea DGASPC Mureș și mâine dimineață vom avea concluziile Institutului de Medicină Legală privind cauza decesului.

Nu există pentru mine amărăciune mai mare pentru decât să scriu aceste rânduri și să comunic această veste tristă pentru fiecare dintre noi”, a scris Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii, pe Facebook.

⑨ G4Media.ro: Ministrul Pîslaru, explicații privind haosul în demersul relocării persoanelor vulnerabile din azilele lui Pașca:

Pîslaru afirmă că până la o decizie judecătorească care să stabilească contrariul, „Viorel Pașca este un om de bună credință, care a adăpostit, de-a lungul a aproape două decenii, mii de oameni aflați în nevoie”. În același timp, spune Pîslaru, „este de necontestat faptul că dl Pașca a desfășurat această activitate de binefacere în afara cadrului legal în materia asistenței sociale, fără implicarea unor specialiști în domeniu”. Ministrul recunoaște că în ciuda activității desfășurate în afara cadrului legal, mulți oameni au fost transportați către azilele lui Pașca chiar de către instituții ale statului român. „Mai mult, instituții ale statului au desfășurat de-a lungul anilor verificări în imobilele respective, fără progres pentru intrarea în legalitate și fără sistarea activității. Mai departe, din respect pentru cursul actului de justiție, la acest moment nu voi face alte comentarii publice referitoare la activitatea domnului Pașca ori a instituțiilor implicate”, spune Pîslaru.

Acesta revine cu acuzația că nu a fost informat în prealabil despre acțiunea DIICOT din data de 30 iunie, pentru a reuși să pregătească din timp transportul eficient al persoanelor vulnerabile preluate din azilele lui Pașca.

„În dimineața zilei respective, la ora 09:30, am primit un telefon prin care am fost informat despre faptul că peste 400 de persoane vulnerabile care au fost evacuate dintr-o serie de imobile private din Bihor trebuie relocate de urgență. Reiau pentru a fi cât se poate de explicit: când acțiunea era deja în plină desfășurare, mi s-a cerut să intervin pentru a identifica soluțiile necesare de relocare. Telefonul a venit din partea doamnei Alexandra Zară, președinta Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), care se afla la fața locului, la Dumbrava. Dumneai a fost înștiințată în prealabil de către DIICOT că această acțiune urma să aibă loc și a fost implicată în derularea acțiunii, inclusiv prin deplasarea pe teren, la Bihor”, spune Pîlsaru

Pus în fața faptului împlinit, urmare a acelui telefon, a intrat de urgență în contact cu procurorul-șef, cu președintele DGASPC Bihor, cu președintele Consiliului Județean Bihor, cu prefectul județului Bihor, cu secretarul de stat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne Raed Arafat și cu o serie de alți reprezentanți ai autorităților județene pentru a înțelege situația și pentru găsirea soluțiilor ca persoanele vulnerabile să fie preluate în alte centre din țară, în funcție de condiția în care se afla fiecare persoană.

„După aceste discuții, prima întrebare pe care mi-am adresat-o în acea dimineață a fost: dată fiind amploarea acestei acțiuni, de ce conducerea Ministerului Muncii nu a fost informată în prealabil, astfel încât să putem asigura din timp resursele necesare pentru relocarea eficientă a celor peste 400 de oameni vulnerabili? Este o întrebare la care nici astăzi, la o săptămână distanță, nu am un răspuns”, afirmă Pîslaru.

⑩ G4Media.ro: Cine e Alexandra Zară, PSD-ista care a știut înaintea ministrului Muncii despre operațiunea militarizată DIICOT împotriva azilelor lui Viorel Pașca: Promovată de Marcel Ciolacu, șefă la tineretul PSD:

Alexandra Zară a participat pe 30 iunie la operațiunea militarizată a procurorilor DIICOT împotriva lui Viorel Pașca, fiind anunțată despre operațiune chiar înaintea ministrului Muncii, Dragoș Pîslaru, după cum a dezvăluit acesta într-o postare pe facebook. Alexandra Zară este președinta Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), numită pe filiera PSD.

Ea a fost numită în funcție în iulie 2025 de premierul Ilie Bolojan la propunerea ministrului Muncii, Florin Manole (PSD).

Anterior, Zară fusese consiliera premierului PSD Marcel Ciolacu, potrivit CV-ului său oficial.

Zară este președinta interimară a organizației PSD de Tineret din Sectorul 5, după cum arată cea mai recentă declarație de avere.

Ea a fost și consilier local în Sectorul 5 din partea PSD. A primit și o sinecură, potrivit declarației de avere și interese: membră în Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) a companiei Societatea Infrastructură S5 S.A.

Alexandra Zară e fiica lui Ovidiu Zară, consilier AUR în Consiliul General al Primăriei București.