Cazul ROMATSA este încă una din acele situații în care România se dovedește un Absurdistan complet, țara lui Papură Vodă, regatul lui Ubu. Din nefericire, nu doar judecătoarea Liana Alexe de la Curtea de Apel București este vinovată, ci legea însăși, mai exact Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000, modificată și completată de mai multe acte normative, care este norma legală fundamentală în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, ca și a hărțuirii morale la locul de muncă (începând din 2020).

1. Cazul ROMATSA, pe scurt

Nu am urmărit acest scandal, așa că voi cita din câteva știri de presă luate la întâmplare. Dintr-un articol al justițiarului Tolontan:

Judecătoarea Liliana Alexe de la Curtea de Apel București a pronunțat în februarie 2026 o hotărâre judecătorească. Instanța a admis în parte cererea a șapte absolvenți ai școlii de controlori de trafic aerian. Absolvenții au  considerat că Romatsa i-a blocat la angajare prin faptul că nu a organizat concursuri. 

Mai exact, Romatsa a folosit un test, nu un concurs, pentru a-și promova oamenii din interior. În acest timp, absolvenții școlii deveneau „de neangajat” în România, pentru că nu există o piață liberă a turnurilor de control. Nu te angajezi la Lidl, te duci la Mega. În autoritățile aeronautice nu e așa. 

Cu șase ani înainte, cazul fusese pierdut de Romatsa și la Consiliul pentru Combaterea Discriminării. Una dintre explicațiile Romatsa de la CNCD, consemnată de jurnalista Simona Voicu, a fost aceea că „aceste concursuri nu au fost organizate deoarece nu au fost înregistrate solicitări de angajare”.  

Dar un concurs de angajare nu se face pentru concurenți, ci pentru instituție. Dacă vrei cei mai valoroși oameni, cauți și selectezi tu, nu stai să-ți sosească un email. 

Să extragem primul fapt relevant:

  • §1. În loc să fi organizat un concurs de angajare deschis tuturor, Romatsa a folosit un simplu test pentru a-și promova oamenii din interior.

Din articolul lui Victor Cozmei:

Pe 27 februarie Curtea de Apel București pronunța o decizie prin care suspenda pentru o lună calendaristică certificatul de furnizare servicii a ROMATSA, regia autonomă care se ocupă în România cu dirijarea traficului aerian în România.

Decizia nu este una definitivă sau executorie, deci nu produce efecte juridice. Ea a fost atacată cu recurs. Potrivit datelor consultate de HotNews, până la finalul lunii mai instanța de la București nu a publicat motivarea deciziei. 

…

Sentința Curții de Apel București vine într-un dosar pornit de la un caz de discriminare la angajare, după cum au constatat autoritățile din domeniu și pe care îl vom prezenta mai jos. 

Decizia este una fără precedent și se traduce practic prin posibilitatea închiderii spațiului aerian al țării, nu doar pentru cursele care aterizează și decolează în România, ci și pentru cele care tranzitează spațiul aerian național. 

…

„Nu comentăm deciziile justiției, dar justiția trebuie să uite în context, cam ce consecințe ar putea avea decizia lor. La urma urmei vorbim aici de o instituție de importanță națională care asigură securitatea națională”, a declarat pentru publicul HotNews Răzvan Bucuroiu, Directorul Diviziei pentru Spațiu Aerian și Capacitate, departamentul care gestionează organizarea și capacitatea spațiului aerian în țările parte din Eurocontrol.

„În condițiile actuale de crize geopolitice este foarte dificil să-ți închipui că un furnizor de servicii ca ROMATSA își poate închide ușa. Este imposibil. Moldova va fi complet izolată, nu are granițe decât cu noi și ucrainenii, ei nu mai pot să iasă”, susține Bucuroiu.

…

„Va fi un șoc la nivel european, mai mare decât când s-a închis spațiul aerian din Ucraina din cauza Războiului. La nivel european ar fi o tragedie”.

El mai atrage atenția că impactul va fi și pe zborurile militare, nu doar cele civile. 

„Problema cea mai gravă este că, în condițiile actuale de criză în Ucraina, în Orientul Mijlociu și așa mai departe, spațiul aerian al României nu va mai fi disponibil și pentru a asigura misiuni NATO și alte activități care sunt esențiale pentru România din punct de vedere al securității și siguranței naționale. Și sunt esențiale pentru absolut toată lumea”, spune Bucuroiu. 

Să mai extragem:

  • §2. Instanța a decis suspendarea pentru o lună a funcționării ROMATSA. Articolul nu precizează, dar suspendarea intervine de la data rămânerii definitive a sentinței, ceea ce nu s-a întâmplat încă, aceasta fiind atacată în recurs.
  • §3. Într-un mod tipic românesc, cazul este discutat pe larg la 4 luni de la sentința buclucașă!
  • §4. Suspendarea funcționării ROMATSA ar avea efecte deosebit de grave la nivel național și supranațional.
  • §5. Reținem că un caz de discriminare la angajare, chiar și în formă continuată, poate fi temei pentru suspendarea funcționării oricărei entități juridice!

Câteva detalii referitoare la §1:

Dosarul de la Curtea de Apel se leagă de un litigiu administrativ și juridic de durată care vizează procedurile de recrutare și angajare ale Romatsa. Mai exact, în cursul anului 2019 un grup de 12 absolvenți ai Școlii Superioare de Aviație Civilă (SSAVC) au obținut licența de controlor de trafic aerian stagiar, eliberată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). 

Ulterior, aceștia au solicitat încadrarea în muncă în cadrul ROMATSA, depunând dosarele individuale de angajare.

La acea dată, însă, regia derula proceduri de selecție destinate exclusiv candidaților ab initio, adică pentru persoane fără pregătire prealabilă. 

Concret, Romatsa prefera să-și „crească” singură propriii controlori de trafic aerian stagiar și pentru asta accepta persoane fără pregătire pe care le „filtra” folosind platforma europeană de testare FEAST (First European air traffic controller selection test), un test dezvoltat de Eurocontrol.

Conform normelor interne ale ROMATSA, deținerea unei licențe valide de controlor de trafic stagiar constituia un criteriu de excludere de la aceste sesiuni de evaluare. Regia și-a motivat decizia prin faptul că instrumentul FEAST este proiectat exclusiv pentru măsurarea abilităților native ale candidaților necalificați și că formarea controlorilor la nivel intern reprezintă o opțiune de management corelată cu standardele specifice de siguranță aeronautică. 

Romatsa argumenta și că prin folosirea testului FEAST se asigura că pe mai departe la pregătire vor rămâne candidații care demonstrează că posedă calitățile necesare pentru a îndeplini un astfel de job.

De cealaltă parte, absolvenții au semnalat că prin această interpretare Romatsa le-a blocat accesul la selecție și la angajare în cadrul regiei pentru postul pentru care ei s-au pregătit și certificat la altă instituție.

Surse apropiate dosarului au precizat, însă, pentru HotNews că din cei 12 nu mai puțin de 6 au dat testul FEAST la un moment dat și l-au picat, unii chiar de mai multe ori. 

Mai extragem:

  • §6. ROMATSA susține că „formarea controlorilor la nivel intern reprezintă o opțiune de management”, dar rezultatele testelor sugerează că această opțiune a selectat incompetenți. Există însă vreo prevedere legală care să oblige la organizarea de concursuri pentru candidați externi? Dacă nu există, nu putem vorbi de discriminare, ci doar de prostie și favoritism pe criterii care s-ar putea să nu satisfacă definiția legală a discriminării.

Adrian Cojoc, directorul general ROMATSA, a justificat doar utilizarea testului FEAST, fără a motiva neacceptarea candidaților externi, deși în final a întors-o ca la Ploiești:

„FEAST este un instrument elaborat de Eurocontrol, utilizat la scară largă, care și-a demonstrat eficiența și eficacitatea. Prin această modalitate de testare avem o promovabilitate de aproape 100%, investim în candidații care au aptitudinile necesare și ulterior se reflectă și în nivelul de siguranță care, în acest domeniu de activitate, este pe primul loc”. 

Întrebat ce poate să facă instituția pentru a evita ca pe viitor astfel de cazuri să ajungă din nou în instanță și să apară iarăși riscul unei suspendări a traficului aerian în România, Cojoc spune că în lucru este o modificare legislativă care va fundamenta folosirea obligatorie a metodei FEAST.

„Reglementările noastre și rigorile interne au fost interpretate într-o anumită manieră, putem să pre întâmpinăm pe viitor anumite situații, atât printr-o modificare legislativă, cât și prin amendarea unor norme interne”, spune Cojoc. 

El arată către un proiect legislativ de modificare a Hotărârii de Guvern 74 din 1991, care este hotărârea în baza căreia a fost înființată Romatsa. 

„Acolo este prevăzut în mod clar faptul că Romatsa angajează controlori de trafic aerian care au fost selectați prin metoda FEAST, fără să îngrădim unitatea de școlarizare unde s-a făcut această testare. Nu avem nicio problemă să angajăm controlori testați cu FEAST și de o școală alternativă”, a încheiat Cojoc.

Păi nu, frate. Tu ar fi trebuit să organizezi concurs deschis la care să se prezinte cine vrea, urmând să i se aplice testul FEAST la voi la ROMATSA! Pentru că și dacă vine cu un certificat FEAST obținut altundeva, cum se angajează la voi dacă nu ați scos nici un post la concurs? Și cum se departajează cei cu certificat FEAST „by ROMATSA” de cei cu certificat extern?

România adormită a intrat, cu patru luni întârziere, în panică de stat și de CSAT:

  • §7. Pe 29 iunie a avut loc o ședință a CSAT pe această temă, iar comunicatul publicat afirmă că „O posibilă suspendare a activității ROMATSA ar genera o vulnerabilitate sistemică majoră la adresa securității naționale, determinând degradarea imediată a supravegherii spațiului aerian integrat și perturbarea misiunilor tactice sau logistice ale NATO pe Flancul Estic. … În acest sens, membrii Consiliului au hotărât ca Guvernul României, prin autoritățile publice cu competențe în domeniu, să ia măsurile necesare pentru identificarea soluțiilor privind continuarea serviciilor de navigație aeriană și securitate a spațiului aerian.”
  • §8. Inspecția Judiciară s-a sesizat în acest caz: „Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public privind o hotărâre judecătorească referitoare la suspendarea certificatului de furnizare a serviciilor de navigație aeriană al ROMATSA și implicațiile acesteia, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu în vederea efectuării verificărilor prealabile, în condițiile legii.”

2. Dura lex, stulta lex

Să cităm din soluția pe scurt a instanței, Hotărârea 360/2026 din 27.02.2026:

În temeiul art. 27 alin. 5 din Ordonanța nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare: Dispune suspendarea pe o perioadă determinată de o lună calendaristică pentru Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA RA, de către autoritățile emitente a certificatului de furnizor de servicii NUMĂR: CN 01, ediția 3.0 eliberat de R.A. Autoritatea Aeronautică Civilă Română la data de 14 iunie 2023, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Iată și ce spune Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000, în ultima ei formă:

Articolul 27
(5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatoare, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.

IN-CRE-DI-BIL.

2.1. Mai există vreo țară cu o lege atât de iresponsabilă?

Așadar, pe motiv de discriminare a câtorva persoane, instanța poate dispune, de pildă:

  • Suspendarea funcționării autorității de control de trafic aerian.
  • Suspendarea funcționării unui aeroport.
  • Suspendarea funcționării unei companii aeriene.
  • Suspendarea funcționării societății naționale de căi ferate.
  • Suspendarea funcționării unei regii de transport public local.
  • Suspendarea funcționării unui operator de telefonie și servicii de Internet.
  • Suspendarea funcționării unei bănci.
  • Suspendarea funcționării unui spital de urgență.

Legea permite, iar instanța dispune. Cum mama dracului este posibil așa ceva?!

În forma inițială a Ordonanței, Articolul 27 (5) avea numerotarea Articolul 21 (3) și conținea aceeași aberație iresponsabilă. Semnează premierul Mugur Isărescu și un număr de miniștri și secretari de stat, dar nu și ministrul justiției!

Mai sunt țări idioate pe lume. De pildă, când Statele Unite rămân fără buget federal aprobat, intră în vrie, instituțiile federale se închid, iar agenții precum TSA și CBP se chinuie să funcționeze fără buget. Dar acolo măcar e din vina Congresului. Nu poți da vina pe un judecător că ar fi aplicat o sancțiune disproporționată!

2.2 Cui servește alineatul 5?

Acest alineat 5 din articolul 27 ar trebui să fie discutat la fel de mult ca articolul 5 al tratatului NATO. La ce servește el, mai exact?

Să presupunem că există o situație de discriminare. Orice lege rațională ar prevedea astfel de măsuri:

  • Sancționarea celui care discriminează, la nivel instituțional, cu amendă penală.
  • Sancționarea celui care discriminează, la nivelul personal al ocupantului funcției de conducere responsabile, cu amendă penală.
  • Măsuri reparatorii pentru persoana discriminată: plata unor daune, reintegrare unde este cazul, alte măsuri reparatorii.

Or, ce a decis această instanță? Nici o măsură reparatorie reală! Citiți din aceeași hotărâre:

Obligă pârâta Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA RA la plata către reclamanți, în solidar, a sumei de 5.831 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlul de onorariu apărător ales.

Pe bune? Doar plata avocatului? Adică instanța nu a dispus, să zicem „10.000 de lei daune-interese pentru fiecare persoană prejudiciată ca urmare a discriminării în cadrul procedurii de angajare”, dar a putut dispune „să tragă firma obloanele vreme de o lună, indiferent de importanța firmei”!

Ce fel de țară e asta? Și ce anume se repară când se închide o firmă timp de o lună de zile?

2.3. Cu privire la discriminarea la angajare

Mai este o chestiune de discutat. Iată cum este definită discriminarea în Ordonanța nr. 137/2000:

Articolul 2
(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Există note și trimiteri la patru decizii ale CCR care declară neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 „în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.” Astfel, în aplicarea acestei Ordonanțe, instanțele nu pot refuza aplicarea altor acte normative cu putere de lege.

Așadar, nescoaterea la concurs a unor posturi nou create și limitarea eligibilității doar la candidații interni s-ar putea încadra, cel mult, la

orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Se încadrează însă comportamentul ROMATSA în această definiție?

Opinia mea de nespecialist este că nu. Dacă ROMATSA ar fi anunțat un concurs public, dar ar fi restricționat participarea de criterii precum statutul de angajat la ROMATSA sau orice altă restricție pe criterii arbitrare, situația ar fi fost diferită. Chiar și așa, legea prevede o portiță de scăpare: „în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.”

2.4. În realitate, ROMATSA a încălcat în primul rând Codul Muncii!

Believe it or not, nepotismul și favoritismul sunt permise în mediul privat. Nu este permis să publici anunțuri de angajare care să conțină restricții de genul „exclus persoane peste 40 de ani”, însă este perfect legal să angajezi numai pe recomandări sau pe criterii de rudenie. În mediul privat.

Situația se schimbă în mediul public. Legea 53/2003 (Codul Muncii):

Articolul 30
(1) Încadrarea salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcții vor fi scoase la concurs, în raport cu necesitățile fiecărei unități prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulți candidați, încadrarea în muncă se face prin examen.
(4) Condițiile de organizare și modul de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Astfel, doar instituțiile și autoritățile publice și alte unități bugetare sunt obligate să organizeze concurs public sau examen public! ROMATSA este astfel în culpă.

Mă văd însă nevoit să repet: așa cum este definită discriminarea, neorganizarea de concurs public nu poate fi încadrată la discriminare, căci altminteri s-ar considera nediscriminare și neorganizarea de concursuri de către companiile private. În speța de față s-a încălcat doar Art. 30 alin. (1) din Codul Muncii (Legea 53/2003) referitor la „instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare”!

Este o încălcare a Legii 53/2003, nu a Ordonanței 137/2000!

Trebuie să insist. Interpretând liberal Art. 2 alin. (1), am putea considera că e vorba de „orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea etc.”, însă atunci ar trebui să aplicăm aceeași logică și pentru actorii economici privați, ceea ce nu este cazul. Nu s-a întâmplat.

E drept că se pot aduce unele obiecții, iar CNCD și ulterior instanța probabil că au mers pe această logică forțată. ROMATSA ar fi aplicat „standarde duble” pentru ocuparea aceluiași tip de post: a refuzat cererile de angajare depuse de absolvenții deja licențiați ai Școlii Superioare de Aviație Civilă, folosind pretextul că „nu sunt posturi scoase la concurs”. În același timp, a organizat proceduri de selecție „cu circuit închis” destinate exclusiv copiilor sau rudelor controlorilor de trafic deja angajați. Doar că, ce să vezi, chiar nu au fost posturi scoase la concurs, pentru că nu s-a organizat concurs!

Pe de altă parte, dacă nepotismul ar fi automat încadrat ca discriminare conform OG 137/2000, atunci această lege ar trebui să amendeze și orice patron care își angajează fiul în propria firmă!

2.5. Ce alte legi a mai încălcat ROMATSA

Dincolo de Articolul 30 din Codul Muncii, ROMATSA poate fi acuzată și de alte încălcării ale legii, dar nu ale Ordonanței 137/2000.

Un prim posibil argument: ROMATSA reprezintă un monopol în domeniu, și anume un monopol de stat. Aici s-ar putea considera că o autoritate publică încalcă Art. 16 din Constituție („Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”) prin restricționarea accesului la angajare ca urmare a nerespectării Codului Muncii.

Mai mult, dacă un absolvent al Școlii Superioare de Aviație Civilă nu este primit la interviu la ROMATSA, acel candidat are practic interzis dreptul la exercitarea profesiei în România, deoarece ROMATSA este singurul angajator posibil în România.

Totuși, strict pe litera și logica definiției legale a discriminării, absența concursului public este exclusiv o problemă a Legii 53/2003 (Codul Muncii), nu un act inerent de discriminare.

Interzicerea de facto a dreptului la exercitarea profesiei în România intră totuși în contradicție cu alte norme legale.

2.5.1. Subcapitolul „să visăm frumos”

Codul Muncii interzice blocarea accesului la o profesie, însă o face declarativ, nu prevede sancțiuni, și reglementează de fapt relațiile de muncă după semnarea unui contract:

Articolul 3
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.

Constituția României prevede și ea:

Articolul 41
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.

Asta ar trebui să fie norma supremă care face ca acțiunile ROMATSA să fie ilegale dincolo de simpla neorganizare a unui concurs. Când statul deține o regie autonomă cu monopol absolut asupra unei ocupații (cea de controlor de trafic aerian), refuzul de a permite accesul public și transparent la testare (sau orice formă de examinare sau de concurs) se traduce printr-o încălcare directă a acestui drept constituțional, deoarece candidatul nu are alternativa pieței libere private.

Aspectele constituționale per se nu pot însă fi invocate în mod practic într-o instanță.

2.5.2. Subcapitolul „legi care chiar s-ar putea aplica”

Mai găsim câte ceva și în Codul Penal:

Art. 297. – Abuzul în serviciu

(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.

Alin. (2) nu se aplică, nefiind vorba de o discriminare pe unul din criteriile menționate și care sunt acoperite și de Ordonanța137/2000. Dar când un funcționar public sau un director al unei regii autonome de stat decide să nu aplice legea (în speță, ignoră Art. 30 din Codul Muncii privind obligativitatea concursului) și prin asta vătămează drepturile unei persoane, fapta devine penală.

Când un director ROMATSA a organizat selecții preferențiale, el nu a încălcat doar o procedură de HR, ci a „îndeplinit un act în mod defectuos” (cu încălcarea legii), cauzând o vătămare a intereselor legitime ale absolvenților calificați (anume, dreptul de a participa la concurs). Un caz clar de abuz în serviciu!

În același timp, se aplică și Legea 554/2004 (Legea Contenciosului Administrativ) ca o cale practică de căutare a dreptății înaintea invocării abuzului în serviciu:

Articolul 1
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
…
Articolul 2
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;

Problema pe care o văd aici este că partea vătămată nu are acces la regulamentul intern ROMATSA prin care aceasta a organizat testări doar pentru o anumită categorie de persoane. Dar instanța poate avea acces!

Altminteri, acel regulament este un „act administrativ vătămător”, iar persoanele cărora li s-a refuzat dreptul de a participa la concurs pot da în judecată ROMATSA în contencios administrativ:

  • pentru a anula procedura de selecție închisă,
  • pentru a obliga regia să organizeze un concurs public,
  • și pentru a cere daune interese pentru îngrădirea dreptului de a profesa.

Instanța, din păcate, fiind ea „Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal”, a ignorat cu desăvârșire vătămarea în sensul Legii Contenciosului Administrativ și s-a cramponat de vătămarea prin discriminare în sensul Ordonanței Antidiscriminare!

3. În loc de concluzie

Dacă aș fi fost absolvent de Drept, până acum aș fi fost de mult la balamuc sau la 2 metri sub pământ.

În România, o instanță de contencios administrativ:

  • ignoră încadrarea exactă la vătămarea unui drept ori al unui interes legitim prevăzută de Legea 554/2004;
  • ignoră încadrarea exactă la încălcarea Codului Muncii;
  • ignoră aspectele penale conexe (abuz în serviciu).

În schimb, instanța:

  • forțează interpretarea definiției discriminării din Ordonanța 137/2000 pentru a încadra vătămarea unui drept ori al unui interes legitim la discriminare;
  • nu oferă daune-interese părții vătămate;
  • nu anulează selecția internă și nu obligă ROMATSA să organizeze un concurs public;
  • aplică cea mai absurdă prevedere a Ordonanței 137/2000, anume suspendarea autorizației de funcționare a ROMATSA pentru 30 de zile!

Astfel, ca să fie clar:

  • victimele nu primesc reparație;
  • directorii ROMATSA nu suferă în nici un fel;
  • întreaga Românie suferă, dacă hotărârea nu este casată în recurs;
  • CSAT se îngrijorează la 4 luni de la data hotărârii instanței!

Țară de căcați. Bineînțeles, nimeni nu contestat niciodată la CCR art. 27 alin. 5 din Ordonanța 137/2000. Neam de oligofreni.